Politicul are o influență majoră asupra individului, este fără îndoială. Îl resimțim în toate domeniile care compun viața noastră, de la relațiile pe care ni le creăm în societate, până la viața economică ce ne ghidează acțiunile. Atunci când spui „politic”, automat spui putere, statut, reguli stricte și relații. Politicul are o agendă personală, iar aceasta poate fi dedusă tocmai din lipsa de transparență: contracte dubioase, ori concursuri pentru posturi la care nu au acces decât o parte din cetățeni.
Plecând de la un fapt real și anume angajarea în sistemul administrației publice pe baza relațiilor, putem analiza situația care se creează și consecințele atrase de aceasta. În administrația publică ne lovim de control. Și cum mai bine poți controla un grup de oameni și activitățile acestora decât angajându-i pe relații, aducând alături de tine persoane pe care le poți modela cu ușurință conform nevoilor tale?
Astfel de angajați vor fi indivizi care vor acționa conform regulilor impuse de putere, cu o rezistență mare la schimbare, vor fi în mare parte executanți, și nu producători de valoare sau inovație. Nu vor fi persoane care vor căuta soluții, cât persoane care vor oferi soluțiile dictate de cei mai sus poziționați ierarhic, persoane dependente de autoritatea care le-a oferit de altfel postul.
În ceea ce privește managementul resursei umane, această situație conduce la repercursiuni mari. Pe de o parte, angajarea pe bază de relații, și nu pe competențe și abilități, conduce cu siguranță la o scădere a eficienței în muncă, și mai departe, a performanței în muncă. Pe de altă parte, desigur, putem lua în considerare și situația în care nu toate persoanele din administrația publică sunt angajate pe relații. În acest caz, putem să ne îndreptăm spre ceea ce specialiștii în domeniu numesc „justiție organizațională”. Plecând de la teoria echității a lui Adams, putem evidenția cauzele comportamentului motivațional în rândul angajaților. Între angajat și angajator există o continuă relație de schimb, contribuțiile percepute de angajat (input) atrăgând după sine așteptarea unei recompense de la angajator (outcome). Modul în care angajatul percepe acest schimb conduce la conceptul de echitate sau inechitate în organizație. Luând în calcul ideea de a avea o persoană angajată pe relații și una angajată pe competențe, inechitatea poate apărea foarte ușor. De exemplu, persoana competentă va avea un volum mai mare de muncă, preluând task-uri și responsabilități de la cei angajați pe relații, dar ambii vor lucra pe același salariu. Ce poate rezulta din acest „joc” este demotivarea și mai departe, scăderea randamentului și performanței în muncă. Iar în final, nu putem ajunge decât la un sistem deficitar, incapabil de a produce soluții și de a lua decizii obiective, care să dea naștere la schimbări și să aducă un câștig cetățeanului.
Articol realizat de Adriana Hurjui, membru Asociația Visum pentru Educație și Cultură.
Foto credit: Mad Wraith, Flickr(.)com
Suntem și pe