Blog Archives

5-actori

Educarea politică a artei continuă la Sică Alexandrescu

Pe 20 decembrie 2016 scriam un articol – O încercare politică de „a educa” arta despre situația de la Teatrul „Sică Alexandrescu”, care arată evenimentele în timp până la acea dată.

Începeam articolul cu două afirmații:
Arta nu ar trebui supusă, ci îmbrățișată!
Libertatea de exprimare nu ar trebui îngrădită, ci lăsată liber!

Începeam așa pentru că miza din toată această situație este de a educa, de a reeduca. Situația de la teatru arată o încălcare a libertății de exprimare, a libertății de gândire, a libertății de a protesta. Este o criză adâncă, la nivel de mentalitate, la felul nostru de a fi și la ce suntem dispuși să facem.

Citind „Fenomenul Pitești” a lui Virgil Ierunca (ed. Humanitas, 2013), am dat peste mecanismul de reeducare care își făcea efectele în perioada 6 decembrie 1949 – august 1952, dar care încă are efecte și în prezent. Sigur că o paralelă deplină nu poate fi făcută cu prezentul și nici nu pot afirma că ce se întâmplă acum este la fel cu ce s-a întâmplat în acea perioadă. Dar mecanismul de educare, reeducare este folosit.

Este vorba de pedepsirea pentru „gândire neloială”. Evenimentele de atunci aveau loc în închisoare, locul reeducării politice și morale, mecanismul fiind: „utilizarea sistematică a torturii deținuților de către alți deținuți”. (more…)

3 Comments

actorii-inapoiO încercare politică de „a educa” arta

Arta nu ar trebui supusă, ci îmbrățișată!
Libertatea de exprimare nu ar trebui îngrădită, ci lăsată liber!

Cu toții știm că la Brașov cultura este subfinanțată și, deci, neglijată. Administrația brașoveană alocă foarte puțini bani pentru cultură. Și totuși, această administrație a participat anul acesta cu un proiect la concursul pentru Capitală Europeană a Culturii 2021. Desigur că nu a ieșit nimic, sper că vă aduceți aminte ce s-a făcut. Teatrul Sică Alexandrescu este unul din pilonii culturii brașovene și este azi în pericol tocmai din cauza acestei administrații. Cum poate o administrație care voia să facă Brașovul Capitală Europeană a Culturii acum câteva luni, să aducă azi Teatrul și echipa teatrului într-o stare de batjocură? De ce vor niște oameni străini de artă să dicteze cum se face arta și cum ar trebui să se comporte artiștii?

(more…)

No Comments
fata-ascunsa-1

Credit foto: Fața Ascunsă / Cinty Ionescu

FAȚA ASCUNSĂ
o cercetare subiectivă asupra depresiei

- Azi, 21 septembrie se lansează Faţa ascunsăo cercetare subiectivă asupra depresiei, un documentar interactiv despre depresie.
– Iniţiativa își propune destigmatizarea depresiei – o afecţiune pe cât de frecvent întalnită, pe atât de marginalizată în societate – prin expunerea mărturiilor a 15 persoane de vârste și sexe diferite, care au acceptat să-și facă publice poveștile.
– Proiectul se desfășoară atât online, pe platforma dedicată www.fataascunsa.ro, cât și pe străzile capitalei, printr-o serie de intervenţii audio-video.

București, 21 septembrie 2016 – Dizabilităţile mentale şi psihice ocupă primul loc în topul dizabilităţilor la români (conform datelor publicate de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, 2016), iar cea mai răspândită problemă de sănătate mintală din România este depresia (conform unui studiu al Organizației Mondiale a Sănătății).  Unul din șase români suferă de depresie (Eurobarometru, 2015), iar numărul este în creștere.  În România, lipsa programelor naționale de cercetare, prevenție și diagnosticare este acutizată de percepția opiniei publice, negativă și adeseori greșită, asupra depresiei. (more…)

No Comments
Print

Performance poetry. Recital de sonete – Între om şi zeu

Performance poetry. Recital de sonete – Între om şi zeu


Ne face plăcere să anunţăm un eveniment deosebit pentru data de 2 aprilie, ora 17:00, la Ceainăria Open Heart din incinta Okian, str. Mureşenilor, nr. 1. Este vorba de prezenţa scriitorului Adrian Munteanu într-un performance poetry, cu recitalul de sonete Între om şi zeu.

Recitalul va fi urmat de un dialog cu participanţii şi o sesiune de autografe.

Despre Adrian Munteanu

S-a născut în Şcheii Braşovului, este poet și actor cu peste 20 de premii naționale de interpretare. In ultimii 25 de ani a fost redactor la Societatea Romană de Radiodifuziune și membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din Romania.

În volum a debutat între anii 1999-2002 cu trei cărţi de basme în versuri, cuprinzând 365 de poveşti originale. Din aceste povești si-a alcătuit un scenariu și a jucat un spectacol de unul singur timp de două luni în Canada pentru copiii comunităților românesti, de la Vancouver până la Montreal.

Din anul 2004 scrie sonete, fiind autorul a șapte volume, scoase în șapte ani consecutivi. De același autor a mai apărut volumul Odihna Zborului (soneforisme)”, și antologia de sonete Fluturele din Fântână apărută anul trecut.

Volumul de sonete „7” a fost distins cu premiul Uniunii Scriitorilor, în 2011, iar în 2012 a primit Premiul European de Poezie NUX la Târgul Internațional de Carte de la Milano.

Din anul 2008 este membru al Uniunii Scriitorilor.

Cu prilejul lansării antologiei sale de sonete, „FLUTURELE DIN FÂNTÂNĂ”, Adrian Munteanu prezintă în numeroase localități din țară recitalul de sonete „Între Om și Zeu”, un prilej de a cunoaște pe viu, o serie de texte cuprinse în această antologie și a familiariza ascultătorii cu cel ce realizează evenimente inedite, unice în România, folosind dubla ipostază cu care a fost dăruit, aceea de poet și de actor. Ceea ce face Adrian Munteanu este cunoscut în străinătate ca PERFORMANCE POETRY, o modalitate prin care poezia este regina manifestării și nu vorbele despre ea.

În luna mai va susține un asemenea spectacol la Munchen, la invitatia Asociației culturale româno-germane APOZIȚIA.

Intrarea este liberă. Consumaţia se plăteşte la bar.

No Comments

Camera foto nu declanșează singură. Ea prinde în cadru doar ceea ce este „lăsată” să vadă de către cel care fotografiază. Fotografia devine artă atunci când fotograful are un proiect, o idee, atunci când construiește și propune o temă, o trăire. Altfel, fotografia este o captură de contidian care se pune în sertar și se dă uitării, lăsând falsa impresie a unei realizări.
Ideea interviului a venit de la prima întâlnire avută cu Dan Dinu, la Okian Brașov, întâlnirea care lansa proiectul „Întâlnire cu fotografia”, undeva în iulie 2014. Fotografia începe ca o pasiune, înainte de a învăţa tehnica foto. Fiecare pasiune începe cu o mică poveste, întâmplare şi din acel moment creşte. O parte din încercările în fotografie se opresc în căutarea tehnicii universale, perfecte, dar fără pasiune, emoție şi o poveste a fotografului. Din această perspectivă demersul lansat de Dan Dinu şi Librăria Okian Braşov este chiar necesar. Printr-o serie de interviuri încercăm să vedem poveştile, pasiunea, emoţiile, trăirile, mesajele fotografilor şi ale fotografiei lor.
Este un exercițiu de descoperire, de cunoaștere și de memorie prin fotografie și prin inspirația oamenilor care declașează trăiri prin aparatele lor. Fotografia poate fi un motiv de a face și de a fi sau un document de studiu sociologic și istoric.

Spune-ne câteva cuvinte despre tine.
Am copilărit într-o vale la poalele munților. Ironia face că a trebuit să plec de acasă ca acum când sunt mai departe, să mă întorc să redescopăr locurile de acasă, muntele și drumețiile. Dragostea pentru natură o am de mic când ne duceau părinții pe dealuri și la munte. sserbanCe-i drept, era o dragoste cu năbădăi pentru că mergeam și cu treabă, la cules de fructe și ciuperci. Nouă ne plăcea partea până ne umpleam burțile cu fructe.  De mic mi-au plăcut acele lucruri care implică creativitate, îmi plăcea mult să desenez. Îmi place matematica, fizica, dar am făcut o pasiune pentru informatică, așa am ajuns să lucrez în domeniul software-ului. Fotografia am descoperit-o mai degrabă din întâmplare, acum vreo 9 ani. (more…)

No Comments

Camera foto nu declanșează singură. Ea prinde în cadru doar ceea ce este „lăsată” să vadă de către cel care fotografiază. Fotografia devine artă atunci când fotograful are un proiect, o idee, atunci când construiește și propune o temă, o trăire. Altfel, fotografia este o captură de contidian care se pune în sertar și se dă uitării, lăsând falsa impresie a unei realizări.
Ideea interviului mi-a venit de la prima întâlnire avută cu Dan Dinu, la Okian Brașov, întâlnirea care lansa proiectul „Întâlnire cu fotografia”, undeva în iulie 2014. Fotografia începe ca o pasiune, înainte de a învăţa tehnica foto. Fiecare pasiune începe cu o mică poveste, întâmplare şi din acel moment creşte. O parte din încercările în fotografie se opresc în căutarea tehnicii universale, perfecte, dar fără pasiune, emoție şi o poveste a fotografului. Din această perspectivă demersul lansat de Dan Dinu şi Librăria Okian Braşov este chiar necesar. Printr-o serie de interviuri încercăm să vedem poveştile, pasiunea, emoţiile, trăirile, mesajele fotografilor şi ale fotografiei lor.
Este un exercițiu de descoperire, de cunoaștere și de memorie prin fotografie și prin inspirația oamenilor care declașează trăiri prin aparatele lor. Fotografia poate fi un motiv de a face și de a fi sau un document de studiu sociologic și istoric.

Spune-ne câteva cuvinte despre tine.
Am 32 de ani, locuiesc în comuna Măgurele, județul Prahova, și predau literatura română la un liceu din apropiere. Dacă se întâmplă să vă aflați în vreo plimbare pe dealurile din zonă, sunt șanse mari să dați acolo și peste mine.

Andrei Baciu

Andrei Baciu

Care a fost prima întâlnire cu fotografia?

A fost în clasa a VII-a, când, de Crăciun, tatăl meu mi-a făcut cadou un aparat foto neaoș, un „Orizont” (more…)

No Comments

Andra Elena 2(interviu cu Andra Elena Pelineagră)

  Nu mulți oameni reușesc să-și transmită propriile trăiri prin scris, așa cum o face Andra Elena Pelineagră. Versurile-i sunt mature și aducătoare de răspunsuri. Fiindcă poeta se întreabă-n scris și tot acolo găsește răspunsuri, într-un ochi de lumină. Vă invit să citiți un interviu despre o fată cu oval la cap, așa cum se descrie însăși autoarea, în versurile sale.

Andra, de cât timp scrii?
M-am apucat de scris poezie la sfârșitul clasei a XII-a. Am avut un început timid. Apoi am intrat la Facultatea de Jurnalism, tot din pasiunea pentru scris și a devenit o treabă din ce în ce mai serioasă. Scriam despre tot. Era o sete nebună de a „capta” în cuvinte tot ceea ce îmi dădea o stare. Mi-am deschis un blog apoi (andraelena.wordpress.com) unde așterneam tot ce îmi trecea prin cap și credeam eu că ar putea menține atenția cititorilor. A intervenit apoi o dorință de schimbare, după atâtea texte, să le zic: normale, nonliterare. Și într-o seară m-am gândit: „ce-ar fi să încerc poezie?” Și asta am făcut. Bineînteles că primele încercări au fost eșuate, eram mică, necoaptă. Dar cu timpul a devent ca un viciu. Și ajunsesem să scriu în fiecare zi. Să nu se înțeleagă greșit, nu era o chestie mecanică, impusă. Și nici acum nu fac asta. Dacă am ceva de spus, spun. Daca simt, simt. Și uite așa, odată cu maturizarea mea, cu experiențele avute, am început să capăt o anumită  profunzime, consistență a poeziei care să mă ajute să exprim ceea ce trăim noi zi de zi. A devenit ceva ce-mi face mult bine, și făcându-mi bine, am zis că poate face bine și altora. (more…)

No Comments

Camera foto nu se declanșează singură. Ea prinde în cadru doar ceea ce este „lăsată” să vadă de către cel care fotografiază. Fotografia devine artă atunci când fotograful are un proiect, o idee, atunci când construiește și propune o temă, o trăire. Altfel, fotografia este o captură de cotidian, care se pune în sertar și se dă uitării, lăsând falsa impresie a unei realizări.

Ideea interviului mi-a venit de la prima întâlnire avută cu Dan Dinu, la Okian Brașov, care lansa proiectul „Întâlnire cu fotografia”, undeva în iulie 2014. Fotografia începe ca o pasiune, înainte de a învăţa tehnica foto. Fiecare pasiune începe cu o mică poveste, întâmplare şi din acel moment creşte.

O parte din încercările în fotografie se opresc în căutarea tehnicii universale, perfecte, dar fără pasiune, emoție şi o poveste a fotografului. Din această perspectivă demersul lansat de Dan Dinu şi Librăria Okian Braşov este chiar necesar. Printr-o serie de interviuri încercăm să vedem poveştile, pasiunea, emoţiile, trăirile, mesajele fotografilor şi ale fotografiei lor.

Este un exercițiu de descoperire, de cunoaștere și de memorie prin fotografie și prin inspirația oamenilor care declașează trăiri prin aparatele lor. Fotografia poate fi un motiv de a face și de a fi sau un document de studiu sociologic și istoric.

Z_nagy (2)1. Spune-ne câteva cuvinte despre tine.
Sunt fotograf de natură din Târgu Mureș, cu o pasiune profundă pentru animalele sălbatice și pentru conservarea mediului. După trei ani de studii în acest domeniu, în Marea Britanie, am început să realizez cât de multe valori naturale se mai regăsesc încă în țara noastră. Deși aș vrea să lucrez la teme din multe alte părți ale lumii, când am terminat facultatea în 2011 am simțit o urgență să mă concentrez pe teme din România și să încerc să ridic profilul patrimoniului nostru natural atât în țară, cât și în străinătate.

2. Care a fost prima întâlnire cu fotografia?
Fotografiile și fotografiatul erau în jurul meu încă din copilărie, mulțumită tatălui meu, un adevărat hobbyist. Datorită lui am început să fotografiez prin anii de liceu. (more…)

No Comments

Camera foto nu declanșează singură. Ea prinde în cadru doar ceea ce este „lăsată” să vadă de către cel care fotografiază. Fotografia devine artă atunci când fotograful are un proiect, o idee, atunci când construiește și propune o temă, o trăire. Altfel, fotografia este o captură de contidian care se pune în sertar și se dă uitării, lăsând falsa impresie a unei realizări.

Ideea interviului mi-a venit de la prima întâlnire avută cu Dan Dinu, la Okian Brașov, întâlnirea care lansa proiectul „Întâlnire cu fotografia”, undeva în iulie 2014. Fotografia începe ca o pasiune, înainte de a învăţa tehnica foto. Fiecare pasiune începe cu o mică poveste, întâmplare şi din acel moment creşte. O parte din încercările în fotografie se opresc în căutarea tehnicii universale, perfecte, dar fără pasiune, emoție şi o poveste a fotografului. Din această perspectivă demersul lansat de Dan Dinu şi Librăria Okian Braşov este chiar necesar. Printr-o serie de interviuri încercăm să vedem poveştile, pasiunea, emoţiile, trăirile, mesajele fotografilor şi ale fotografiei lor.

Este un exercițiu de descoperire, de cunoaștere și de memorie prin fotografie și prin inspirația oamenilor care declașează trăiri prin aparatele lor. Fotografia poate fi un motiv de a face și de a fi sau un document de studiu sociologic și istoric.

thebum31. Spune-ne câteva cuvinte despre tine.
Îmi este greu să vorbesc despre mine la modul concret, de frică probabil să nu par total neinteresant. :) Sunt un om obișnuit căruia îi placea să stea pe-afară destul de mult, să meargă pe munte, să călătorească, să facă mișcare și să fotografieze. Sunt încă în căutare de lucruri pe care nu le înțeleg, dar pe care le simt că-mi suflă-n ceafă și că mă bântuie din când în când. Acum trăiesc cumva din fotografie, adică organizez ture foto, dar asta are mai mult legătură cu turismul decât cu fotografia. Mă fascinează însă discuțiile cu oamenii care mă-nsoțesc. Învăț multe de la ei și nu doar legat de fotografie. Asta-i de fapt partea cea mai tare de care ei nu-și dau seama. Și-ncerc și eu să-i ajut oferindu-le câteva indicii și posibile direcții de dezvoltare. Creștem împreună. În rest, mai plec în aventuri, atât cât îmi permit mintea, corpul și buzunarul. (more…)

1 Comment

Mihok Tamas 1(interviu cu Mihók Tamás)

  M-am ridicat. L-am citit cu uluire și cu tremur. M-am uitat în mine și, citindu-l în continuare, mi-am dat seama că nu mă pot așeza pe fotoliu. Nu se cade. A se dejuna în picioare, cu tălpile nude, cu atenția febrilă. Am rămas în picioare și nu am crescut. M-am micșorat. Am plâns. Nu mi-aș fi dorit să plec, ci să rămân acolo. Și să caut. Neuitat și nesfârșit. Boabe de cuvinte pentru a crește. Odată ca niciodată.

Când te-ai apucat de scris și de ce?

Din cauza desuetudinii operelor literare studiate la școală, scrisul ca formă de expresie m-a atras abia după ce îmi aflasem limitele în arta plastică și arta murală, graffiti-ul.

În perioada adolescenței jucam pe Cupidonul oriunde apucam, în curtea școlii sau printre blocuri. Îmi plăcea să cred că amicii mi se pot confesa oricând, fără rețineri. Apoi, dacă era cazul, le făceam lipeala. Cred că, în primă fază, aceste „audieri” mi-au trezit fascinația pentru povești. Am început să admir puterea cuvântului, să mă tem de el, să experimentez fel de fel de replici. Creasem un joc cu legi nescrise și consecințe directe. Un joc guvernat de cuvânt. Până la atingerea maturității, toți prietenii mi-au fost cobai și cred că, într-o oarecare măsură, și eu lor. Declicul s-a produs totuși puțin mai târziu, odată ce o serie de deziluzii mi s-a revărsat în ogradă aproape simultan. O criză paternă, o nelegiuire la care am fost martor și totodată constrâns să tac, discriminări etnice mizerabile din partea unui dascăl drag mie, un periplu religios încheiat cu un agnosticism benign. Și ar mai fi cu carul. Pensula se dovedi prea fragedă în fața avengurii ranchiunilor strânse laolaltă. Tot atunci îl citisem pe Bacovia pentru prima dată. La 16 ani, destul de târziu. Reversurile ostentațiilor s-au instalat încet și comod în mici ficțiuni derulate zilnic în imaginația mea sub formă onirică, ori în mod deliberat. Și am început să scriu… (more…)

No Comments

10921788_1389979884636786_2001973727_n(interviu cu Paula Lavric)

  Paula Lavric nu are nevoie de descrieri fastuoase și cu atât mai puțin a sa carte. Pentru că cititorul va fi absorbit cu siguranță de firul insolit al cuvintelor scrise cu naturalețe și cu o sensibilitate sufletească distinctă. Cititorul va fi mai mult decât un oaspete în sufletul unei tinere. Va cutreiera, va cunoaște și se va cunoaște. Nu va ocoli și nu se va împiedica. Pentru că drumul către și în acest suflet se va desluși cu fiecare pagină, cu fiecare dor. Cu finețe. Cu sine.

Scrii și te scrii, citești și ești citită, creezi și te creezi, trăiești și te trăiesc oamenii atunci când deschid cartea ta. De unde a pornit această „treabă” cu scrisul, Paula?
Cunosc scriitori care spun că, pentru a scrie, mai întâi trăiesc. Eu cred că trăiesc în timp ce scriu, iar viaţa mea este un fel de scuba diving, unde scrisul este mult-aşteptata „gură de aer” de la suprafaţa apei, când respiri cam pe furate, după care te scufunzi din nou să explorezi lumea. Scrisul meu s-a născut din nostalgia locurilor natale. Nu aveam mai mult de nouă ani când, împreună cu familia, am părăsit pământul uscat al Dobrogei pentru un spaţiu exagerat de prietenos, unde spiritul meu refuza să se acomodeze. Din acest refuz de a vedea lumea – lume pusă sub metafora unui cancer fatal – s-a născut Disputa din Micul Paris… Iar de dragul valurilor Dunării, am început să scriu (de mână) rânduri ondulate, unul sub altul, dintr-o parte a paginii în cealaltă. Protagonista, Marga, nu face decât să îşi exprime dorurile, iar întregul roman, asemenea unei sărbători, capătă valenţele unui prilej de revedere cu toate persoanele dragi. (more…)

No Comments

Camera foto nu declanșează singură. Ea prinde în cadru doar ceea ce este „lăsată” să vadă de către cel care fotografiază. Fotografia devine artă atunci când fotograful are un proiect, o idee, atunci când construiește și propune o temă, o trăire. Altfel, fotografia este o captură de contidian care se pune în sertar și se dă uitării, lăsând falsa impresie a unei realizări.

Ideea interviului mi-a venit de la prima întâlnire avută cu Dan Dinu, la Okian Brașov, întâlnirea care lansa proiectul „Întâlnire cu fotografia”, undeva în iulie 2014. Fotografia începe ca o pasiune, înainte de a învăţa tehnica foto. Fiecare pasiune începe cu o mică poveste, întâmplare şi din acel moment creşte. O parte din încercările în fotografie se opresc în căutarea tehnicii universale, perfecte, dar fără pasiune, emoție şi o poveste a fotografului. Din această perspectivă demersul lansat de Dan Dinu şi Librăria Okian Braşov este chiar necesar. Printr-o serie de interviuri încercăm să vedem poveştile, pasiunea, emoţiile, trăirile, mesajele fotografilor şi ale fotografiei lor.

Este un exercițiu de descoperire, de cunoaștere și de memorie prin fotografie și prin inspirația oamenilor care declașează trăiri prin aparatele lor. Fotografia poate fi un motiv de a face și de a fi sau un document de studiu sociologic și istoric.

Tina Genovia Obreja

Tina Genovia Obreja

Luiza Boldeanu

Luiza Boldeanu

1. Spune-ne câteva cuvinte despre tine.

Tina: Numele meu este Tina Genovia Obreja, am 36 ani și locuiesc în Bârlad. Cochetez cu fotografia din 2005, când m-am hotărât să merg la primul meu workshop.
Luiza: Mă numesc Luiza, am 27 de ani și locuiesc în majoritatea timpului în București. Am început să practic fotografia, cred că în 2007, când am decis că locurile în care mergeam la acea vreme, cu job-ul, merită imortalizate și arătate oamenilor din jurul meu. Dar fotografia travel nu a fost îndeajuns așa că am început să mă provoc singură în a realiza proiecte pe fotografia documentară, apoi ușor proiecte pe fotografia fine art și conceptuală. (more…)

No Comments
12
2% pentru Visum 87 Days 13 Hours 50 Minutes 24 Seconds
Detalii