De azi, cu toții suntem viitorul

De azi, cu toții suntem viitorul

De azi, cu toții suntem viitorul

Am văzut în ultima vreme zvonuri cu privire la faptul că multinaționalele și-ar fi obligat angajații să iasă în stradă, la protest, amenințându-i că altfel își pierd locurile de muncă (vezi aici un exemplu de astfel de articol).

Despre zvonuri am scris deja și nu mai reiau (vezi aici).

Voi scrie scurt:

1. Multinaționalele nu au obligat și șantajat pe nimeni pentru a ieși în stradă. Site-urile care dau astfel de „știri” nu vor nimic mai mult decât să mute atenția de la probleme reale spre „vinovați ambigui” (din nou, am scris despre asta în articolul despre zvonuri, citat mai sus).

2. Cei mai mulți protestatari provin din multinaționale întrucât atât mai există în țara asta. Țara noastră nu mai are aproape nimic al său, astfel că cele mai multe locuri de muncă sunt în multinaționale. Da, da…multinaționalele alea în care, de altfel, ne-ați încurajat cu toții să ne ducem după terminarea studiilor, pentru a câștiga mai bine și a avea un trai cât de cât decent. Astfel, e normal că cei mai mulți protestatari provin din multinaționale, ceea ce nu e același lucru cu formularea din articolul menționat.

3. „De ce acești oameni au ieșit în stradă în număr atât de mare, spre deosebire de alte momente delicate din istoria recentă a României” se întreabă cel care a scris articolul. Ei bine, discuția e mai lungă, dar o să zic iar succint: pentru că ne-am săturat, pentru că ne-am dat seama de riscul la care ne supunem cu toții (tineri sau vârstnici, copii sau adulți, fete sau băieți, angajați sau șomeri etc), pentru că ne-am dat seama că am greșit când nu am reacționat în mai multe situații abuzive, pentru că ne-am dat seama că nu suntem singuri, pentru că vocea critică în sfârșit s-a trezit, pentru că vrem să rămânem în țară alături de familiile noastre și pentru că acum știm că normalitatea arată altfel!

4. Protestele sunt îndreptate către Codul Penal, ori nu Fiscal. Bătălia este împotriva unei ordonanțe de urgență abuzivă, care dezincriminează abuzul în serviciu, ori nu împotriva unui partid anume. Ce vreau să spun este că, cel puțin eu (și cunosc foarte mulți ca mine), nu am obiecții față de Guvernul care a câștigat democratic, prin alegeri. Motivul pentru care ies în stradă nu ține de faptul că ordonanța a fost dată de PSD sau de faptul că e PSD la guvernare, ci ține strict de ordonanța în sine (dacă ea era dată de alt partid, tot ieșeam în stradă). Deci dacă Guvernul și-ar face treaba pentru cetățeni, l-aș susține fără probleme. Din păcate, nu este așa.

5. Vă rog, fac apel la rațiunea voastră, documentați-vă din surse multiple și oficiale, nu din surse îndoielnice.

6. Și eu lucrez în multinațională (la fel ca 90% din prietenii mei) și pot spune cât de răspicat pot că nu am fost obligată să ies la protest. Multinaționalele au „bubele” lor, dar asta nu e una din ele.

7. Am șase zile consecutive de proteste: ele au fost pașnice, civilizate, nici măcar un moment nu m-am simțit în nesiguranță (și cine mă cunoaște, știe că nu-s un fan al petrecerii timpului liber în aglomerație). Protesul ne-a unit (nu doar pe unii cu ceilalți, ci și pe fiecare cu țara), pentru prima dată în viața mea, am cumpărat un steag. Mai mult, am mare grijă de el.

8. Extratereștrii chiar nu există, poate doar în filme.

Cred că cea mai mare dezamăgire a celor care au ieșit și încă ies seară de seară la protest este să-și vadă părinții, profesorii, rudele sau chiar prietenii blamându-i și crezând toate minciunile care se spun despre ei pe diverse canale. Să vezi cum oamenii care nu de mult timp te încurajau să faci o facultate, care îți spuneau să fii critic și să lupți pentru viitorul tău, care te felicitau pentru reușite și spuneau „TU ești viitorul!”, acum dau crezare unor mincinoși, unor exagerări, iar ție nu ți se mai dă pic de credit. Cea mai mare dezamăgire nu e că PSD-ul se încăpățânează să-și ducă la îndeplinire hoția – asta trebuie să o combatem noi prin proteste și lege – cea mai mare dezamăgire este că oamenii pe care-i iubesc și-i respectă, care ieri le dădeau credit, astăzi sunt convinși că ai lor copii, studenți, prieteni se vând pe doi lei. Așa josnici să fim oare?

S-a greșit, așa e, când nu s-a ieșit la vot, dar azi mulți s-au trezit. De azi suntem mai mulți, mai vigilenți. De azi poate s-a înțeles și importanța votului. Și poate tot de azi s-a înțeles și că „a fi interesat de politică” înseamnă de fapt „a fi interesat de viața ta”. De azi, cu toții suntem viitorul. Și luptăm și pentru VOI.

scris de Adriana Hurjui, sociolog, Asociația Visum