Home > Revistă > Archive by category "Carte" (Page 4)

Blog Archives

(interviu cu Paula Lavric)

Scrii și te scrii, citești și ești citită, creezi și te creezi, trăiești și te trăiesc oamenii atunci când deschid cartea ta. De unde a pornit această „treabă” cu scrisul, Paula?
Cunosc scriitori care spun că, pentru a scrie, mai întâi trăiesc. Eu cred că trăiesc în timp ce scriu, iar viaţa mea este un fel de scuba diving, unde scrisul este mult-aşteptata „gură de aer” de la suprafaţa apei, când respiri cam pe furate, după care te scufunzi din nou să explorezi lumea. Scrisul meu s-a născut din nostalgia locurilor natale. Nu aveam mai mult de nouă ani când, împreună cu familia, am părăsit pământul uscat al Dobrogei pentru un spaţiu exagerat de prietenos, unde spiritul meu refuza să se acomodeze. Din acest refuz de a vedea lumea – lume pusă sub metafora unui cancer fatal – s-a născut Disputa din Micul Paris… Iar de dragul valurilor Dunării, am început să scriu (de mână) rânduri ondulate, unul sub altul, dintr-o parte a paginii în cealaltă. Protagonista, Marga, nu face decât să îşi exprime dorurile, iar întregul roman, asemenea unei sărbători, capătă valenţele unui prilej de revedere cu toate persoanele dragi. (more…)

(interviu cu scriitorul Radu Găvan)

Ne dorim să facem cunoştinţă cu „Exorcizat”. Ce ne poți spune despre romanul tău de debut, apărut la Editura Herg Benet?
Exorcizat este un roman care vorbește despre demonii fără chip ce se ascund în noi, o carte despre singurătate și frică, despre pierderea identității, despre violență și sensibilitate în același timp. Cineva îmi reproșa că e prea „fără perdea.” Da, așa este. Intenția mea a fost să creez o persoană reală, cu bune și rele, iar protagonistul romanului asta și este – un tânăr care își pune întrebări, care se teme, suferă, greșește, speră, spune sau face lucruri teribile uneori. Eroul cărții mele respiră și te privește, e viu, nu-i vreo păpușă de cârpe cu trăsături încremenite. (more…)

Dragi prieteni, se anunta prima carte a anului 2015 ce va fi prezentata la Seara de Carte Brașov. Intalnirea va fi joi, 22 ianuarie 2015 orele 18:00 la partenerii nostri, Libraria Humanitas Brasov.

Va prezenta Dejica Razvan.

„Aceasta carte imbina magicul, misticul, atmosfera gotica si romantismul stradutelor intunecate din Barcelona. Ca si celelalte carti ale lui C.R. Zafron miturile si ideile se imbina intr-o magie supradimensionata plina de suspans, mister si tensiune. Personajele lui evolueaza ca pe o tabla de sah aparand si disparand intr-un nor de fum la momentul impus de autor care pare omniprezent la fiecare colt de strada. Actiunea debuteaza tot in mod romatic si se continua pentru a raspunde unor intrebari ancestrale puse tot de autor. Omniscienta Maestrului Papusar transcende prin ceata ca printr-un labirint ametitor de senzatii, simturi si trairi.

Copilul care primeste o misiune mult prea mareata pentru el, care trece print-un process de maturizare si, pe care, dupa fiecare pagina incerci sa il ajuti sa se apropie mai mult de raspunsurile initiatice, omul din umbra cu un trecut indepartat si uitat de prea mult timp, anticarul cu alura de Mag dar care e mult prea batran pentru a intra un joc. In acest triunghi Maestrul Papusar tese un lant de evenimente care te vor schimba si te vor surprinde in aceiasi masura toate contribuind la imposibilitatea de a te indeparta de firul epic chiar pentru o secunda. (more…)

(interviu cu scriitoarea Teodora Gheorghe)

Scrie despre sfârșit, dar versul îi este început. Scrie fără ocolișuri, ludic, imaculat și marcant. Bucăți din suflet. Și n-au nevoie de necropsie. Poemele-i sunt inextingibile, tocmai pentru că visele ei nu au hotar. Scrie leal și fără urmă de enfază. Cartea Teodorei nu-i deloc funebră. Invitație la Iepure. Pentru oameni.

Când și cum ți-ai descoperit pasiunea pentru scris?
În copilărie, când aveam vreo opt ani. Atunci am scris prima poezie, despre moartea unui cerb. Cred că m-au inspirat poeziile lui Eminescu. Auzindu-le, mi-am dat seama că mi-ar plăcea să scriu şi eu versuri şi rime.

Cum te ajută scrisul în viaţa de zi cu zi?
Scrisul e o modalitate de a-mi aşterne o parte din şuvoiul de gânduri pe hârtie, ca să mă cunosc dincolo de zidurile minţii. Îmi provoacă imaginaţia, creativitatea şi originalitatea exprimării.

În cât timp ai scris primul volum de poezii?
Aş putea spune că „într-o viaţă de om”, pentru că primele poezii au fost scrise prin adolescenţă, altele mult timp mai târziu, volumul fiind cu adevărat încheiat în primăvara anului trecut, atunci când mi-am făcut de fapt curaj să le scot din sertar şi să le dăruiesc celorlalţi, după câştigarea concursului naţional de „Incubatorul de condeie”. (more…)

Titlul nu este chiar corect, întrucât nu a putut veni Badea Cârțan alături de noi și nici noi nu am putut merge la el, dar oricum e vorba de Seara de Carte şi de Badea Cârţan. Este vorba de cartea „Pe urmele lui Badea Cârţan” de Ion Dianu, prezentată de Ştefania, pe care o felicit pentru alegerea curajoasă. Şi zic curoajoasă pentru că o astfel de carte presupune să răscoleşti istoria în căutarea de adevăruri şi cum e cazul acestei prezentări, de modele pozitive, de schimbare.

Povestea lui nea Cârţan o ştim ca pe cea a nebunului ăla din Cârţişoara care s-a dus la Roma să vadă Columna lui Traian, îmbrăcat în straie populare româneşti. Poate ar trebui să mă străbată o emoţie că sunt român şi, deci, un fel de frate cu bădia.

Dar nu asta vreau să aduc în discuţie, ci faptul că bădia îşi pusese viaţa în slujba oamenilor. El a văzut salvarea oamenilor prin educaţie, prin lectură. Pentru asta a făcut multe drumuri în Ţara Românească aducând în jur de 140.000 de cărţi în limba română, pentru oamenii Ţării Făgăraşului, (more…)

Dragi prieteni,
Ne vedem Joi, 30 octombrie, ora 18:00, la o intalnire a emotiilor!
Intalnirea va avea loc la partenerii nostri Libraria Humanitas Brasov.
Cartea prezentata este Fluturi. Prezinta Ioana Inauv!

Va asteptam la Seara de Carte Brașov.

„Ne-am putea oare închipui un om care greșește mereu acolo unde noi considerăm eroarea exclusă și nici nu o întâlnim vreodată? El spune, de exemplu, cu aceeași siguranță (și cu toate semnele ei) ca și mine că locuiște în cutare loc, că are cutare vârstă, că vine din cutare oraș etc., dar totuși se înșală. Atunci, cum se raportează el față de această eroare? Ce trebuie eu să presupun? Întrebarea este: Ce trebuie să spună aici logicianul?” (L. Wittgenstein. 2013. p. 53).

Jocurile de limbaj reprezintă un punct important în abordarea lui Wittgenstein. Experiențele noastre, lucrurile pe care le învățăm de-a lungul timpului ne oferă o bază pe care de cele mai multe ori nu o contestăm, ci din contră, ajungem să avem asupra lor o multitudine de certitudini, ne determină să clasificăm lucrurile în certe și îndoielnice, în adevărate și false. Poate fi pus tot ceea ce pretindem că știm la îndoială? Există oare lucruri pe care le putem clasifica drept certe? Pornind de la propozițiile lui G. E. Moore, Wittgenstein abordează chestiunea certitudinii și îndoielii, o abordare a anilor târzii ai vieții autorului. El aduce în discuție o serie de situații care așază față în față scepticii și criticii scepticismului.

(more…)

Prezintă Mihai Bolonyi

Joi, 25 septembrie, ora 18:00, Librăria Humanitas Brașov.

Claude Levi-Strauss: „Toţi suntem nişte canibali”

De ce am ales să prezint această carte?
Nu este prima carte de acest gen pe care o citesc. Mai demult am lecturat „Frica în occident” (Jean Delumeau) în care autorul descrie și explică diferite comportamente pe care le avem în prezent și la care nu aveam până acum un răspuns la întrebarea de ce? În „Cimitirul din Praga”, Umberto Eco descrie un episod în care o comunitate de evrei se întâlneau anual în pădure pentru un ritual care odată cu trecerea generaților a devenit o tradiție pe care urmașii o repetau fără să mai știe care era motivația inițială. Când am găsit și am început să citesc cărți de tipul celei de față eram bucuros că în sfârșit îmi pot explica de ce facem ceea ce facem. (more…)

„Violentă, irațională, intolerantă, susținătoare a rasismului, tribalismului și bigotismului, scufundată în ignoranță și ostilă gândirii libere, disprețuitoare la adresa femeilor și coercitivă față de copii: religia organizată are multe pe conștiință”. Acesta ar fi citatul care ar descrie cel mai bine cartea lui Christopher Hitchens.

Cartea poate șoca pe mulți de la primele pagini, Hitchens pornind încă de la început într-o încercare de a demonstra cum cea mai mare invenție umană a condus la distrugere, crimă și bigotism. Povestind prin prisma sa de jurnalist, Hitchens a reușit să alăture argumentelor pe care le aduce și propoziții și argumente aduse de diferiți gânditori, punându-le într-un întreg și corelându-le cu descrierile unor evenimente sociale și politice la care a luat parte de-a lungul timpului chiar el.

Hitchens nu face referire doar la o religie anume, ci își îndreaptă atenția spre toate religiile organizate, aducând în discuție atât Vechiul și Noul Testament, dar și Coranul, povestind despre inepția creată de conceptul iadului și despre abuzurile care au fost comise asupra (more…)

Fericirea, după Russell, este o stare care se dobândește printr-un proces de autocunoaștere și alungare a singurătății, de înlăturare a tendinței noastre de refugiere în propriile temeri și de a păși cu o anumită doză de curaj într-un tablou în care prietenia, familia, interesele și pasiunile noastre ne pot ajuta să vedem lumea în care trăim cu alți ochi.

Plecând de la cauzele nefericirii, așa cum le vede el, Russell oferă prin cartea sa o călătorie prin principalele aspecte care ne construiesc viața: de la competiția care ne sufocă în „lupta pentru existență” și succes, spre plictisul care „într-o anumită doză (…) este un ingredient necesar vieții”, dar fiind de preferat să facem diferența între plictisul „rodnic” și cel „abrutizant”, ajungând la explicațiile asupra modului în care oboseala și individa, în toate tipurile și formele sale, ne pun cu ușurință piedici în atingerea fericirii și amintind și de sentimentul inoculat încă de mici asupra păcatului, toate aceste practici ne consumă energia de care avem nevoie pentru a ne putea bucura, liniștiți, de viață.

M-aș opri puțin asupra a câtorva aspecte pe care le-am regăsit de multe ori la cei din jur, unele chiar la propria persoană. Astfel, la subiectul abordat de Russell în capitoul „Frica de opinia publică”, mi-a rămas atenția asupra unui aspect pe care îl regăsesc (more…)

La prima ediție a Atelierului de Idei, s-a discutat despre „Lectura ca mijloc de bântuire și prietenie”, din care putem extrage că lectura și cartea sînt împărtășiri de înțelesuri și experiențe, și nu un act solitar. Pornim de acolo și deschidem astfel un spațiu în care vă invităm să ne regăsim, sub forma unor recenzii despre cărțile citite.

Ochiul – Vladimir Nabokov

„Pentru a trăi fericit, omul trebuie să aibă, când și când, câteva momente de absolută pustietate. Și totuși, eram mereu expus, mereu la pândă; nici măcar în somn nu încetam să mă păzesc fără să înțeleg nimic din propria mea existență, înnebunind la gândul că nu eram capabil să încetez a mai fi conștient de mine însumi și invidiindu-i pe toți acei oameni simpli – funcționari, revoluționari, negustori – care, cu încredere și concentrare își vedeau de slujbele lor mărunte”.

Dacă ai putea crea prin imaginație o realitate, cum ar arăta ea? Ți-ar plăcea ce ai descoperi sau ți-ai dori să revii în lumea din care inițial ai plecat? Dar dacă ți-ai da seama că propria-ți imaginație te cotropește puternic, deformând totul, nemaștiind să vezi limitele?
„E înspăimântător când viața adevărată se dovedește a fi doar un vis, dar cu mult mai înspăimântător e când ceea ce ai considerat că e vis – fluid și iresponsabil – începe deodată să se închege ca realitate!”
(more…)