„Violentă, irațională, intolerantă, susținătoare a rasismului, tribalismului și bigotismului, scufundată în ignoranță și ostilă gândirii libere, disprețuitoare la adresa femeilor și coercitivă față de copii: religia organizată are multe pe conștiință”. Acesta ar fi citatul care ar descrie cel mai bine cartea lui Christopher Hitchens.
Cartea poate șoca pe mulți de la primele pagini, Hitchens pornind încă de la început într-o încercare de a demonstra cum cea mai mare invenție umană a condus la distrugere, crimă și bigotism. Povestind prin prisma sa de jurnalist, Hitchens a reușit să alăture argumentelor pe care le aduce și propoziții și argumente aduse de diferiți gânditori, punându-le într-un întreg și corelându-le cu descrierile unor evenimente sociale și politice la care a luat parte de-a lungul timpului chiar el.
Hitchens nu face referire doar la o religie anume, ci își îndreaptă atenția spre toate religiile organizate, aducând în discuție atât Vechiul și Noul Testament, dar și Coranul, povestind despre inepția creată de conceptul iadului și despre abuzurile care au fost comise asupra copiilor. El încearcă să dea un răspuns și la întrebarea „ne face religia mai buni?”, Hitchens aducând în discuție și acele lucruri valoroase apărute din religie și care sunt apreciate în aceeași măsură și de credincioși, și de cei necredincioși.
Religia nu poate supraviețui unei ere în care știința și critica nasc întrebări și pun pe masă adevăruri, creează libertate în conștiința oamenilor și îi desprinde pe aceștia de intimidarea la care sunt supuși. Soluția adusă în discuție de autor este existența unei rezistențe a rațiunii, un nou Iluminism „care se va întemeia pe ideea că omul este adevăratul obiect de studiu al omenirii. Acest Iluminism nu va trebui să depindă, precum cele ce i-a precedat, de descoperirile eroice ale câtorva oameni înzestrați și excepțional de curajoși. Se află la îndemâna omului de rând. Studiul literaturii și al poeziei, atât pentru propriul beneficiu, cât și pentru eternele întrebări etice pe care le ridică, poate acum să detroneze cu ușurință studierea textelor sacre, dovedite a fi doar niște încropeli pervertite”.
Vă dorim lectură plăcută!
Articol realizat de Adriana Hurjui, membru Asociația Visum
Suntem și pe