Miza: să ne scăpăm pielea

Miza: să ne scăpăm pielea / credit foto: all-free-download.com

Miza: să ne scăpăm pielea

În ianuarie ieșeam în stradă împotriva OUG 13, care urmărea modificarea Codului Penal și a Codului de Procedură Penală, precum și împotriva proiectului privind grațierea. Politicienii care au inițiat ordonanța 13 #noaptea ca hoții și au inițiat proiectul de lege privind grațierea unor deținuți, afirmau că scopul lor era decongestionarea penitenciarelor, ca urmare a presiunilor venite din partea CEDO. Problema penitenciarelor a fost încă de atunci adusă ca argument pentru proiectul grațierii. Tot atunci se vorbea despre condițiile mizere din penitenciare și despre aglomerarea din închisori, despre faptul că deținuții dorm câte 2-3 în pat sau 10-20 în cameră etc.

Acum aproximativ o săptămână, aflăm din presă de existența unui proiect de lege inițiat de deputatul PSD Tudor Ciuhodaru, proiect venit în completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, conform căruia se propunea introducerea unui nou aliniat. Astfel, conform propunerii deputatului, „întreprinderea de acțiuni împotriva persoanelor sau bunurilor săvârșite de una sau mai multe persoane împreună, în scopul schimbării ordinii constituționale ori a îngreunării sau împiedicării exercitării puterii de stat, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani și interzicerea exercitării unor drepturi” (vezi AICI).

Cu alte cuvinte, citind acest aliniat, oricine ar întreprinde acțiuni care ar îngreuna sau împiedica exercitarea puterii în stat, ar putea ajunge la închisoare. Ca multe alte aspecte din legile sau proiectele de lege românești, lucrurile sunt ambigue, astfel că, în lumina acțiunilor din ianuarie, am putea concluziona că orice categorie de protestatari ar fi vizată, inclusiv aceasta, în ciuda protestelor pașnice și și civilizate care au avut loc. Sigur că deputatul Ciuhodaru revine ulterior cu specificarea pe pagina sa de facebook a faptului că se referea la extremiști. Totuși, în textul propus de el pentru a deveni lege nu scrie nicăieri cuvântul „extremist”.

Astfel, trecem de la inițiativa cu care se lăuda PSD legată de decongesionare a penitenciarelor, la inițiativa venită tot din partea lor de a băga la închisoare pe cine îndrăznește să protesteze.

Mai departe, îl avem în prim-plan pe senatorul Șerban Nicolae, tot din PSD și el, dar, în același timp, și președinte al Comisiei juridice din Senat, care și-a propus să aducă unele modificări în ceea ce privește proiectul grațierii adoptat de colegii lui din Guvern și anume, de această lege să beneficieze și condamnații pentru fapte de corupție (luare/dare de mită, abuz în serviciu, trafic de influență etc). Pentru că nu-i așa, săracii de ei, după cum spune Șerban Nicolae: nu ar trebui „să stea trei într-un pat, în condiții de igrasie, de igienă precară”.

Astfel, avem schema următoare: proiect de lege privind grațierea – negarea PSD că ar urmări grațierea corupților (inclusiv a unor persoane apropiate lor, cum este și Dragnea) – propunerea încarcerării celor care protestează – propunerea de amendamente pentru grațierea persoanelor care au săvârșit fapte de corupție. Sau altfel tradus: eliberăm persoane încarcerate – nu eliberăm corupți – închidem unii oameni (protestatari) – eliberăm alți oameni (condamnați pentru corupție).

De fapt, nu a fost vorba niciodată de decongestionarea închisorilor sau de eliberarea unor categorii de infractori sau a unor oameni care poate au ajuns acolo din cauza unui sistem deficitar. De la început miza a fost alta și anume dezincriminarea abuzului în serviciu, grațierea faptelor de corupție și alocarea de libertăți cât mai mari pentru corupții care ne conduc țara. Se încearcă înăbușirea justiției într-o țară care se luptă să iasă la liman.

Ca să închei în termeni „tăricenești”, cetățenii din România „numai cu corupția în gură stau”, iar asta îi deranjează tocmai pe cei corupți, căci mișcarea de rezistență împotriva unor acțiuni anormale, care urmăresc atingerea unor scopuri personale pentru unii, îi împiedică pe aceștia să-și ducă planul mai departe. Miza este acapararea Justiției, decredibilizarea Justiției și crearea impresiei că aceasta nu funcționează și nu va funcționa niciodată, dar și curățarea cazierului.

scris de Adriana Hurjui, sociolog, Asociația Visum