Home > Posts tagged "Poezie"

Blog Archives

Emoții și trăiri alături de Adriana Niculae

Pe 17 martie am avut plăcerea de a organiza seara de deschidere a expoziției semnate Adriana Niculae („Amelie Sophie”) la ceainăria Ceai et caetera. A fost o experiență minunată, cu atât mai mult cu cât am avut ocazia să lucrez „cot la cot” cu Adriana și fratele ei la aranjarea ilustrațiilor, reușind astfel să intru în lumea ei, în modul său de a vedea lucrurile, de a vizualiza imaginile și poveștile din spatele acestora.

Despre Adriana Niculae puteți citi mai multe aici: o artistă pasionată de ilustrație, mereu în căutare de mai mult, mereu cu zâmbetul pe buze.

(more…)

Trăiri, Poezie și Emoții (Emoţii pe Hârtie) – expoziție de ilustrație

Trăiri, Poezie și Emoții (Emoţii pe Hârtie) – expoziție de ilustrație
AMELIE SOPHIE (Adriana Niculae)

17 – 31 martie 2017
Ceai et caetera
Str. Latină, nr. 15, Brașov

despre AMELIE SOPHIE (Adriana Niculae)

Născută în anul 1990, în oraşul Braşov, astăzi femeie de 27 de ani şi artist la început de drum, în căutarea de a face mereu ceea ce mă face fericită, râvnesc la visul de a atinge suflete. Acele suflete simple şi reale care ţin ascunse emoţii şi trăiri secrete, demult uitate …Oameni care astăzi îşi doresc să simtă din nou, să  redevină copii… Suflete care caută mângâiere, ori o explicaţie la ceea ce simt şi vor să vadă  EMOŢII PE HÂRTIE. Îmi doresc să trăiesc din pasiunea mea, din pictură, iar până atunci vreau să mă bucur de drum, de oameni, experienţe şi trăiri.
(more…)

credit foto: all-free-download.com

Un film: 3 – IRON (Titlul original: Bin-jip)

A privi o poezie

Cum ar fi dacă într-o zi am afla că viața noastră nu ne aparține în totalitate? Că este trăită și de altcineva? Că acel cineva ne îmbracă pijamalele, că ne spală hainele, că ne lipsește din mâncarea lăsată în frigider, că în casă s-a făcut curățenie, că florile sunt udate, că lucrurile pe care le-am crezut stricate nu mai au nimic? Vorbesc aici de senzația pe care o avem uneori când simțim prezența a ceva ce nu putem numi. Este ceea ce ar caracteriza personajul principal al filmului. Un băiat care în fiecare dimineață agață afișe și flyere pe uși și clanțe, se întoarce seara pentru a ști la care uși nu s-a umblat. Următorul pas, pe care probabil că îl intiuți, este de a intra prin efracție în casă. De aici urmează spălatul, mâncatul, reparatul și curățenia. Atunci când gazadele se întorc acasă, tânărului nu-i rămâne decât să caute o altă locație unde să-și reia obieceiurile.

(more…)

Performance poetry. Recital de sonete – Între om şi zeu

Performance poetry. Recital de sonete – Între om şi zeu

Ne face plăcere să anunţăm un eveniment deosebit pentru data de 2 aprilie, ora 17:00, la Ceainăria Open Heart din incinta Okian, str. Mureşenilor, nr. 1. Este vorba de prezenţa scriitorului Adrian Munteanu într-un performance poetry, cu recitalul de sonete Între om şi zeu.

Recitalul va fi urmat de un dialog cu participanţii şi o sesiune de autografe.

Despre Adrian Munteanu

S-a născut în Şcheii Braşovului, este poet și actor cu peste 20 de premii naționale de interpretare. In ultimii 25 de ani a fost redactor la Societatea Romană de Radiodifuziune și membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din Romania.

În volum a debutat între anii 1999-2002 cu trei cărţi de basme în versuri, cuprinzând 365 de poveşti originale. Din aceste povești si-a alcătuit un scenariu și a jucat un spectacol de unul singur timp de două luni în Canada pentru copiii comunităților românesti, de la Vancouver până la Montreal.

Din anul 2004 scrie sonete, fiind autorul a șapte volume, scoase în șapte ani consecutivi. De același autor a mai apărut volumul „Odihna Zborului (soneforisme)”, și antologia de sonete Fluturele din Fântână apărută anul trecut.

Volumul de sonete „7” a fost distins cu premiul Uniunii Scriitorilor, în 2011, iar în 2012 a primit Premiul European de Poezie NUX la Târgul Internațional de Carte de la Milano.

Din anul 2008 este membru al Uniunii Scriitorilor.

Cu prilejul lansării antologiei sale de sonete, „FLUTURELE DIN FÂNTÂNĂ”, Adrian Munteanu prezintă în numeroase localități din țară recitalul de sonete „Între Om și Zeu”, un prilej de a cunoaște pe viu, o serie de texte cuprinse în această antologie și a familiariza ascultătorii cu cel ce realizează evenimente inedite, unice în România, folosind dubla ipostază cu care a fost dăruit, aceea de poet și de actor. Ceea ce face Adrian Munteanu este cunoscut în străinătate ca PERFORMANCE POETRY, o modalitate prin care poezia este regina manifestării și nu vorbele despre ea.

În luna mai va susține un asemenea spectacol la Munchen, la invitatia Asociației culturale româno-germane APOZIȚIA.

Intrarea este liberă. Consumaţia se plăteşte la bar.

Poezia a avut parte de un generos spațiu de manifestare în Brașov, în zilele de 25 – 27 septembrie. Cei care au creat acest spațiu sunt „Caii verzi de pe pereți” și o să precizez două nume pe care le știu, ca promotori ai acestui eveniment, Laurențiu-Ciprian Tudor și Cătălin Stanciu.

De ce scriu despre evenimentul lor? Fiindcă am fost prezent în toate cele trei zile ale manifestării și am văzut pe viu ce s-a făcut și mi-a plăcut foarte mult. Manifestarea lor ați cunoscut-o pe net sub numele de „Brașoave – tabără de poezie în buricul târgului”.

Mi-a plăcut să mă întâlnesc cu poezia și diferitele abordări poetice prezente. Mi-a plăcut că s-a recitat și că poezia s-a mișcat prin oraș, mergând în patru locuri diferite. Mi-a plăcut îmbinarea poeziei cu muzica. Mi-au plăcut cei doi prezentatori și faptul că au fost emotivi și creativi (a se înțelege puțin „nebuni”). Mi-a plăcut că poeții au avut spații pentru a-și prezenta scrierile și unii chiar au nevoie de astfel de evenimente ca exercițiu de prezentare a poeziei. Mi-a plăcut să cunosc scriitori din afara Brașovului, mai exact zona Ploiești, Câmpina, Sinaia, cât și din Sibiu.

A fost un eveniment care marchează starea poeziei românești în spațiul contemporan, un eveniment foarte important din acest punct de vedere pentru cultura brașoveană, însă, din păcate, nu și din cel al participării publicului. Astfel că evenimentul a avut aroma unei reîntâlniri prietenești a poeziei. (more…)

Nervi este volumul de poezie al sociologului Laurențiu-Ciprian Tudor. Un sociolog nedeclarat în poezie, dar regăsit prin felul de a trata și de a aduce în lumină aspecte ale socialului prin poezie. Și un poet declarat în poezie. Două dimensiuni umane care reușesc să se îmbine și să creeze poezie apropiată, spun eu, de cititori. Este un volum care prinde teme precum viața cotidiană-urbană, femeia, condiția poetului, comportamentul uman, dar și trăiri ale autorului. Prezentarea este centrată pe volumul Nervi și este modul de a-l cunoaște pe Laurențiu-Ciprian Tudor.

Laurențiu-Ciprian Tudor la Seara de Carte Brașov

Femeia văzută de Laurențiu-Ciprian Tudor pare a fi abordată mai degrabă dintr-o perspectivă religioasă prin „Ierbarul de nervi”, „Poem machist I și II”, „Iubita mea”, „Sinceritate”. (more…)

24 septembrie este data la care ne întâlnim la o nouă Seară de Carte Brașov. De data aceasta suntem la Seria de autori și ne întâlnim cu Laurențiu-Ciprian Tudor și cu volumul său de poezie Nervi.

Întâlnirea va avea loc la Librăria Humanitas, cu ora de începere 18:00.

Laurențiu-Ciprian Tudor este autorul volumelor „Teama de cerc și fuga după aripi”, „Memoria clipei sărutate – 70 cupidopoeme”, „Apostolul verilor”, „Adevărul are coaja tare – convorbiri cu scriitorul Daniel Drăgan”, „Capul cu păsări” și „Nervi”. Ultimul face subiectul întâlnirii de joi, 24 septembrie.

„Poezia”

Poezia este un rachiu fin

obținut prin distilarea repetată

a tristeții de sine;

uneori poezia este un vin șampat și

dulce

picătură de avânt spre fericire; (more…)

Am scos din arhivă câteva imagini, din 2011, pentru a vă readuce aminte de serile cu teatru și poezie de la Lecturi Urbane Brașov. Puteți revedea piese de teatru jucate de voluntarii noștri de atunci. A fost o adevărată plăcere să lucrăm alături de ei.

Scenetele jucate sunt: „Mașinăria Cehov” – Vișniec, „În autobuz”, „Cu ușile închise” – Sartre, Scenetă Sami și Alin, „Sfoara” – Vișniec.

Am mai găsit două scenete: (more…)

(interviu cu Mihók Tamás)

Când te-ai apucat de scris și de ce?

Din cauza desuetudinii operelor literare studiate la școală, scrisul ca formă de expresie m-a atras abia după ce îmi aflasem limitele în arta plastică și arta murală, graffiti-ul.

În perioada adolescenței jucam pe Cupidonul oriunde apucam, în curtea școlii sau printre blocuri. Îmi plăcea să cred că amicii mi se pot confesa oricând, fără rețineri. Apoi, dacă era cazul, le făceam lipeala. Cred că, în primă fază, aceste „audieri” mi-au trezit fascinația pentru povești. Am început să admir puterea cuvântului, să mă tem de el, să experimentez fel de fel de replici. Creasem un joc cu legi nescrise și consecințe directe. Un joc guvernat de cuvânt. Până la atingerea maturității, toți prietenii mi-au fost cobai și cred că, într-o oarecare măsură, și eu lor. Declicul s-a produs totuși puțin mai târziu, odată ce o serie de deziluzii mi s-a revărsat în ogradă aproape simultan. O criză paternă, o nelegiuire la care am fost martor și totodată constrâns să tac, discriminări etnice mizerabile din partea unui dascăl drag mie, un periplu religios încheiat cu un agnosticism benign. Și ar mai fi cu carul. Pensula se dovedi prea fragedă în fața avengurii ranchiunilor strânse laolaltă. Tot atunci îl citisem pe Bacovia pentru prima dată. La 16 ani, destul de târziu. Reversurile ostentațiilor s-au instalat încet și comod în mici ficțiuni derulate zilnic în imaginația mea sub formă onirică, ori în mod deliberat. Și am început să scriu… (more…)

(interviu cu scriitoarea Teodora Gheorghe)

Scrie despre sfârșit, dar versul îi este început. Scrie fără ocolișuri, ludic, imaculat și marcant. Bucăți din suflet. Și n-au nevoie de necropsie. Poemele-i sunt inextingibile, tocmai pentru că visele ei nu au hotar. Scrie leal și fără urmă de enfază. Cartea Teodorei nu-i deloc funebră. Invitație la Iepure. Pentru oameni.

Când și cum ți-ai descoperit pasiunea pentru scris?
În copilărie, când aveam vreo opt ani. Atunci am scris prima poezie, despre moartea unui cerb. Cred că m-au inspirat poeziile lui Eminescu. Auzindu-le, mi-am dat seama că mi-ar plăcea să scriu şi eu versuri şi rime.

Cum te ajută scrisul în viaţa de zi cu zi?
Scrisul e o modalitate de a-mi aşterne o parte din şuvoiul de gânduri pe hârtie, ca să mă cunosc dincolo de zidurile minţii. Îmi provoacă imaginaţia, creativitatea şi originalitatea exprimării.

În cât timp ai scris primul volum de poezii?
Aş putea spune că „într-o viaţă de om”, pentru că primele poezii au fost scrise prin adolescenţă, altele mult timp mai târziu, volumul fiind cu adevărat încheiat în primăvara anului trecut, atunci când mi-am făcut de fapt curaj să le scot din sertar şi să le dăruiesc celorlalţi, după câştigarea concursului naţional de „Incubatorul de condeie”. (more…)

Mă numesc Iulia Iosif, sunt studentă la Facultatea de Litere din Alba Iulia, anul II. Prima poezie a fost publicată în revista liceului în anul 2010, în acelaşi an am participat la un concurs interjudeţean, Primăvara tinerilor poeţi, de la Râmnicu Vâlcea la care am obţinut Premiul I. Am avut colaborări cu reviste precum Gând Românesc din Alba Iulia, Candela Sătmarului din Satu Mare, Oglinda Literară din Focşani și site-ul Ortodoxia Tinerilor.

Am cunoscut-o pe Georgiana Tofoleanu înainte să încep colaborarea cu un site, ea scria de câtva timp pentru acest site şi ţin minte că mi-a atras atenţia un articol de-al ei. I-am lăsat un comentariu la care mi-a răspuns, am început să discutăm, apoi am păstrat legătura pe parcursul anilor. Ideea interviului a fost una spontană. I-am citit manuscrisul înainte să fie tipărit şi m-am gândit că dacă la volum nu pot în prezent să aibă oamenii acces, măcar ar putea să cunoască o tânără care are un talent ce promite multe.

Vom putea vorbi despre Înviere doar atunci când vom învăța să iubim și să ne iubim

Georgiana Tofoleanu

(interviu cu scriitoarea Georgiana Tofoleanu)

Primul său volum de poezii a luat naștere de curând la Editura Etnous din Brașov. În prezent lucrează la a doua sa carte, proză de această dată. Pentru ea, poezia este „un coagulant aparte, care împiedică închegarea durerilor lăuntrice, acide”, iar arta este însăși „un vas cu emoții caste, însă devorante”. (more…)