Home > Posts tagged "carte" (Page 2)

Blog Archives

(interviu cu Mihók Tamás)

Când te-ai apucat de scris și de ce?

Din cauza desuetudinii operelor literare studiate la școală, scrisul ca formă de expresie m-a atras abia după ce îmi aflasem limitele în arta plastică și arta murală, graffiti-ul.

În perioada adolescenței jucam pe Cupidonul oriunde apucam, în curtea școlii sau printre blocuri. Îmi plăcea să cred că amicii mi se pot confesa oricând, fără rețineri. Apoi, dacă era cazul, le făceam lipeala. Cred că, în primă fază, aceste „audieri” mi-au trezit fascinația pentru povești. Am început să admir puterea cuvântului, să mă tem de el, să experimentez fel de fel de replici. Creasem un joc cu legi nescrise și consecințe directe. Un joc guvernat de cuvânt. Până la atingerea maturității, toți prietenii mi-au fost cobai și cred că, într-o oarecare măsură, și eu lor. Declicul s-a produs totuși puțin mai târziu, odată ce o serie de deziluzii mi s-a revărsat în ogradă aproape simultan. O criză paternă, o nelegiuire la care am fost martor și totodată constrâns să tac, discriminări etnice mizerabile din partea unui dascăl drag mie, un periplu religios încheiat cu un agnosticism benign. Și ar mai fi cu carul. Pensula se dovedi prea fragedă în fața avengurii ranchiunilor strânse laolaltă. Tot atunci îl citisem pe Bacovia pentru prima dată. La 16 ani, destul de târziu. Reversurile ostentațiilor s-au instalat încet și comod în mici ficțiuni derulate zilnic în imaginația mea sub formă onirică, ori în mod deliberat. Și am început să scriu… (more…)

(interviu cu Paula Lavric)

Scrii și te scrii, citești și ești citită, creezi și te creezi, trăiești și te trăiesc oamenii atunci când deschid cartea ta. De unde a pornit această „treabă” cu scrisul, Paula?
Cunosc scriitori care spun că, pentru a scrie, mai întâi trăiesc. Eu cred că trăiesc în timp ce scriu, iar viaţa mea este un fel de scuba diving, unde scrisul este mult-aşteptata „gură de aer” de la suprafaţa apei, când respiri cam pe furate, după care te scufunzi din nou să explorezi lumea. Scrisul meu s-a născut din nostalgia locurilor natale. Nu aveam mai mult de nouă ani când, împreună cu familia, am părăsit pământul uscat al Dobrogei pentru un spaţiu exagerat de prietenos, unde spiritul meu refuza să se acomodeze. Din acest refuz de a vedea lumea – lume pusă sub metafora unui cancer fatal – s-a născut Disputa din Micul Paris… Iar de dragul valurilor Dunării, am început să scriu (de mână) rânduri ondulate, unul sub altul, dintr-o parte a paginii în cealaltă. Protagonista, Marga, nu face decât să îşi exprime dorurile, iar întregul roman, asemenea unei sărbători, capătă valenţele unui prilej de revedere cu toate persoanele dragi. (more…)

(interviu cu scriitorul Radu Găvan)

Ne dorim să facem cunoştinţă cu „Exorcizat”. Ce ne poți spune despre romanul tău de debut, apărut la Editura Herg Benet?
Exorcizat este un roman care vorbește despre demonii fără chip ce se ascund în noi, o carte despre singurătate și frică, despre pierderea identității, despre violență și sensibilitate în același timp. Cineva îmi reproșa că e prea „fără perdea.” Da, așa este. Intenția mea a fost să creez o persoană reală, cu bune și rele, iar protagonistul romanului asta și este – un tânăr care își pune întrebări, care se teme, suferă, greșește, speră, spune sau face lucruri teribile uneori. Eroul cărții mele respiră și te privește, e viu, nu-i vreo păpușă de cârpe cu trăsături încremenite. (more…)

(interviu cu scriitoarea Teodora Gheorghe)

Scrie despre sfârșit, dar versul îi este început. Scrie fără ocolișuri, ludic, imaculat și marcant. Bucăți din suflet. Și n-au nevoie de necropsie. Poemele-i sunt inextingibile, tocmai pentru că visele ei nu au hotar. Scrie leal și fără urmă de enfază. Cartea Teodorei nu-i deloc funebră. Invitație la Iepure. Pentru oameni.

Când și cum ți-ai descoperit pasiunea pentru scris?
În copilărie, când aveam vreo opt ani. Atunci am scris prima poezie, despre moartea unui cerb. Cred că m-au inspirat poeziile lui Eminescu. Auzindu-le, mi-am dat seama că mi-ar plăcea să scriu şi eu versuri şi rime.

Cum te ajută scrisul în viaţa de zi cu zi?
Scrisul e o modalitate de a-mi aşterne o parte din şuvoiul de gânduri pe hârtie, ca să mă cunosc dincolo de zidurile minţii. Îmi provoacă imaginaţia, creativitatea şi originalitatea exprimării.

În cât timp ai scris primul volum de poezii?
Aş putea spune că „într-o viaţă de om”, pentru că primele poezii au fost scrise prin adolescenţă, altele mult timp mai târziu, volumul fiind cu adevărat încheiat în primăvara anului trecut, atunci când mi-am făcut de fapt curaj să le scot din sertar şi să le dăruiesc celorlalţi, după câştigarea concursului naţional de „Incubatorul de condeie”. (more…)

ITMR Brasov a demarat campania de sprijin a copiilor devaforizati. In acest sens, avem nevoie de sprijinul dvs pentru a infiinta o bibioteca in fiecare centru de copii de pe raza municipiului Brasov. Gestul vostru va fi rasplatit din plin de zambetele copiilor ce vor benefia de aceste servicii. Fii si tu parte din echipa noastra donand o carte!
Pentru detalii sau donatii nu ezitati sa ne contactati la contact@searadecarte.ro.

Atenţie, articolul este sub forma unei poveşti pentru că e vorba despre o poveste de viaţă.
Mediaş, aşa a început ce avea să fie cel mai frumos weekend din iulie, petrecut în Braşov. De fapt, e vorba de oameni ai Mediaşului, oameni care m-au ajutat atunci când am avut nevoie, pentru care simt o apropiere şi pentru care am o datorie morală.

La scurt timp mi-a venit rândul să ajut un medieşean pe care nu-l cunoşteam şi despre care nici nu aveam referinţe. E vorba de poetul şi prozatorul Laurenţiu Oprea.

Să vă spun cum am ajuns să-l cunosc. (more…)

Fericirea, după Russell, este o stare care se dobândește printr-un proces de autocunoaștere și alungare a singurătății, de înlăturare a tendinței noastre de refugiere în propriile temeri și de a păși cu o anumită doză de curaj într-un tablou în care prietenia, familia, interesele și pasiunile noastre ne pot ajuta să vedem lumea în care trăim cu alți ochi.

Plecând de la cauzele nefericirii, așa cum le vede el, Russell oferă prin cartea sa o călătorie prin principalele aspecte care ne construiesc viața: de la competiția care ne sufocă în „lupta pentru existență” și succes, spre plictisul care „într-o anumită doză (…) este un ingredient necesar vieții”, dar fiind de preferat să facem diferența între plictisul „rodnic” și cel „abrutizant”, ajungând la explicațiile asupra modului în care oboseala și individa, în toate tipurile și formele sale, ne pun cu ușurință piedici în atingerea fericirii și amintind și de sentimentul inoculat încă de mici asupra păcatului, toate aceste practici ne consumă energia de care avem nevoie pentru a ne putea bucura, liniștiți, de viață.

M-aș opri puțin asupra a câtorva aspecte pe care le-am regăsit de multe ori la cei din jur, unele chiar la propria persoană. Astfel, la subiectul abordat de Russell în capitoul „Frica de opinia publică”, mi-a rămas atenția asupra unui aspect pe care îl regăsesc (more…)

La prima ediție a Atelierului de Idei, s-a discutat despre „Lectura ca mijloc de bântuire și prietenie”, din care putem extrage că lectura și cartea sînt împărtășiri de înțelesuri și experiențe, și nu un act solitar. Pornim de acolo și deschidem astfel un spațiu în care vă invităm să ne regăsim, sub forma unor recenzii despre cărțile citite.

Ochiul – Vladimir Nabokov

„Pentru a trăi fericit, omul trebuie să aibă, când și când, câteva momente de absolută pustietate. Și totuși, eram mereu expus, mereu la pândă; nici măcar în somn nu încetam să mă păzesc fără să înțeleg nimic din propria mea existență, înnebunind la gândul că nu eram capabil să încetez a mai fi conștient de mine însumi și invidiindu-i pe toți acei oameni simpli – funcționari, revoluționari, negustori – care, cu încredere și concentrare își vedeau de slujbele lor mărunte”.

Dacă ai putea crea prin imaginație o realitate, cum ar arăta ea? Ți-ar plăcea ce ai descoperi sau ți-ai dori să revii în lumea din care inițial ai plecat? Dar dacă ți-ai da seama că propria-ți imaginație te cotropește puternic, deformând totul, nemaștiind să vezi limitele?
„E înspăimântător când viața adevărată se dovedește a fi doar un vis, dar cu mult mai înspăimântător e când ceea ce ai considerat că e vis – fluid și iresponsabil – începe deodată să se închege ca realitate!”
(more…)

   De ce nu pune şi ar trebui să pună omul modern mâna pe carte? Iată întrebarea la care au încercat să răspundă invitaţii speciali împreună cu ceilalţi participanţi care au asistat la cea de-a opta ediţie a Atelierului de Idei.

   Încă de la început, dezbaterea s-a dovedit a fi una realistă, care pune accentul pe cifre şi statistici, dl Florin Ifrim, de la Librăria Okian, punctând aspectul că „piaţa de carte din România se află într-o continuă scădere”. În continuarea acestui spirit, dl prof. univ. dr. Andrei Bodiu ne-a pus în vedere că această scădere a cererii de carte de pe piaţa românească are loc pe „fondul crizei economice”. Cu toate acestea, tot dl Bodiu ne arată că factorul economic nu reprezintă unicul motiv, din moment ce „românii se uită la televizor 6,3 ore pe zi”, ceea ce înseamnă foarte mult în raport cu celelalte ţări din Uniunea Europeană.

   Pe lângă aceste cauze, respectul pe care oamenii din ziua de astăzi îl arată cărţilor şi lecturii este tot mai mic, aceasta contribuind la scăderea interesului general pentru lectură ca hobby, activitate recreatoare. Iar acest fenomen are loc în pofida diversificării formatului cărţilor, care devin tot mai atractive pe zi ce trece, (more…)

În decembrie 2012 am inițiat o campanie de strângere de cărți pentru copiii din Holbav, dând naștere la proiectul „Crăciunul printre cărți”. Am realizat un brăduț din cărți pe care l-am amplasat la Biblioteca Județeană „George Barițiu” din Brașov, alături de o cutie mare de cadouri care a așteptat, timp de mai bine de o lună, donațiile dumneavoastră. Vineri, 1 februarie, am reușit să ajungem la Holbav cu sprijinul Bibliotecii Județene. Alături de doamnele Ruxandra Nazare și Crina Buștenaru, am dus la școală cele 104 cărți pentru copii și 19 manuale școlare. Ajunse aici, am fost întâmpinate de doamna profesoară Mariana Coșuleț, directoarea școlii, cu care am stat la povești despre situația din Holbav, localitate în care nu există bibliotecă, iar condițiile de trai sunt destul de dificile. Am aflat cum elevi buni la învățătură sunt nevoiți (more…)