Blog Archives

faceCând ne gândim la rețele de socializare, primele care ne trec prin minte în general sunt Facebook sau Twitter. În cazul în care vrem mai multe fotografii sau videoclipuri fugim cu gândul la Tumblr, Instagram și Youtube. Toate ne oferă o plăcere virtuală și un mod de interacțiune sau de a ține legătura cu alte persoane. Lăsând la o parte avantajele, am putea avea parte și de surprize neplăcute. Nu ne gândim că ne-ar putea afecta tocmai cariera. (more…)

„Am fost cu copiii în parcul Ioanid să înălțăm un vis. Era împachetat îngrijit, într-o cutie destul de mare, îmbrăcată într-o hârtie albastră, lucioasă, pe care fuseseră imprimate câteva stele galben-pai, de un presupus prost gust. Pe laterala din stânga sus se afla ștampila fabricii de vise, iar la subsol, destul de mare, cineva scrisese grăbit adresa și numele meu. Deși nerăbdător cum sunt din fire, am desfăcut-o cu prudență, să nu provoc vreo stricăciune. Înăuntru am dat peste un coșmar. Semăna cu o roată de camion, urât colorată, ce degaja un miros greu, de crematoriu. Primul gând a fost să fac o reclamație. M-am răzgândit. Râzând, copiii începuseră deja să-l dea de-a dura.” (Horațiu Mălăele – Rătăciri)

Propus de Raluca Laslo, voluntar Asociația Visum.

Managementul_timpuluiTuturor ni s-a întâmplat măcar o dată să ajungem acasă târziu, obosiți și fără putere de muncă, mai ales în timpul liceului și studenției. Cu multe chestiuni de rezolvat până la următoarea zi, senzația de „nu îmi ajunge timpul” și „nu știu cu ce să încep” era singura care ne invada gândurile. Singurii vinovați suntem noi înșine pentru că nu ne-am organizat. Ce ar fi de făcut? (more…)

4605497340_ecbcbe5445_bAș vrea să vă propun astăzi un mic exercițiu: o scurtă analiză asupra societății, oprindu-mă asupra elitelor.

Conform Dicționarului de Sociologie, elitele reprezintă „grupuri sociale care au monopolizat, într-un fel sau altul, autoritatea și puterea, exercitându-le pe acestea din urmă printr-o formă sau alta de dominație (economică, socială, politică, culturală, ideologică etc). Monopolizarea puterii și autorității a fost explicată ca o consecință a calităților sau însușirilor intrinsece ale membrilor elitei, a poziției sociale moștenite, a conjuncturilor favorabile, a acțiunii sau presiunii unor factori externi”.  (Zamfir și Vlăsceanu. Dicționar de Sociologie.1993).

Pareto vede în conceptul de „elită” un grup minoritar care însumează niște calități și ia forma unei aristocrații, se bucură de multe privilegii, indiferent că această aristocrație este una de erudiți sau din contră. Conform acestuia, elita poate fi evaluată „în raport cu branșa lui de activitate, prin care putem caracteriza capacitățile sale în maniera în care punctăm performanțele”. Astfel, din elită fac parte indivizii cu indicii de performanță cei mai ridicați în domeniul lor de activitate. Cred că o problemă a modului în care prezintă Pareto aceste aspecte este faptul că el se concentrează destul de mult asupra valorii pozitive, neluând în calcul și mediul social, a cărui influență este majoră și care poate trimite, vom vedea în continuare, și spre aspectul negativ. Societatea, în viziunea lui Pareto, se împarte în două extreme – cea superioară, reprezentată de elite, și cea inferioară în ceea ce privește puterea și decizia exercitate în societate, reprezentată de mase. (more…)

No Comments

omDe ce trebuie să ne implicăm în acțiuni de genul Roșia Montană, la datul zăpezii, în sprijinirea ONG-urilor etc (adăugați voi și alte acțiuni)? Este o întrebare des utilizată. Sau mai e formula „mie ce-mi iese?” Reformulat, întrebarea e „de ce trebuie să mă implic într-o acțiune civică ce aparent nu mă ajută cu nimic?”

Păi întrebarea e cam fără sens pentru că deja suntem implicați și chiar luăm o decizie care influențează acțiunile în discuție. E de fapt o chestiune de responsabilitate și de conștientizare sau mai bine zis, de lipsa acestora. Implicarea și decizia există deja prin actul de vot și prin absența de la vot. Adică, noi „decidem” cine intră în Parlament, iar aceștia decid ce se face în țară, acele legi care au efecte asupra întregii țări. Deci, dacă nu ne implicăm în mod conștient-voit-responsabil, nu vom cunoaște situațiile, nu avem informații, iar votul va fi mai mult în necunoștință de cauză.

Așadar, țineți minte că anul acesta avem alegeri, din nou, în primăvară pentru europarlamentari, iar în noiembrie pentru președinte.

Articol realizat de Mihai Tatu, membru Asociația Visum

Foto: flickr.com – mikebaird

No Comments

Despre manipularea oamenilor. O serie de documentare care vorbesc de felul în care se folosesc teorii de psihanaliză.

 

The Century Of The Self – Happiness Machines (1) de onderkoffer


The Century Of The Self – Engineering Of… de onderkoffer


The Century Of The Self – There is a Policeman… de onderkoffer


The Century Of The Self – Eight People Sipping… de onderkoffer

Sursa: dailymotion.com

No Comments

GodfreyKneller-IsaacNewton-1689Se spune că pe 25 decembrie s-a născut Isus, iar Crăciunul este adunarea în jurul acestuia și a ceea ce reprezintă el („Christ-mass” = adunare în jurul lui Hristos).

Tot pe 25 decembrie s-a născut Isaac Newton. Vă propunem o altfel de adunare pentru această zi, adunare în jurul științei: „Newton-mass”.

Indiferent ce alegeți, vă dorim o zi frumoasă, fericire și bucurie.

(credit foto: http://en.wikipedia.org/wiki/File:GodfreyKneller-IsaacNewton-1689.jpg)

No Comments

dumnezeu„Violentă, irațională, intolerantă, susținătoare a rasismului, tribalismului și bigotismului, scufundată în ignoranță și ostilă gândirii libere, disprețuitoare la adresa femeilor și coercitivă față de copii: religia organizată are multe pe conștiință”. Acesta ar fi citatul care ar descrie cel mai bine cartea lui Christopher Hitchens.

Cartea poate șoca pe mulți de la primele pagini, Hitchens pornind încă de la început într-o încercare de a demonstra cum cea mai mare invenție umană a condus la distrugere, crimă și bigotism. Povestind prin prisma sa de jurnalist, Hitchens a reușit să alăture argumentelor pe care le aduce și propoziții și argumente aduse de diferiți gânditori, punându-le într-un întreg și corelându-le cu descrierile unor evenimente sociale și politice la care a luat parte de-a lungul timpului chiar el.

Hitchens nu face referire doar la o religie anume, ci își îndreaptă atenția spre toate religiile organizate, aducând în discuție atât Vechiul și Noul Testament, dar și Coranul, povestind despre inepția creată de conceptul iadului și despre abuzurile care au fost comise asupra (more…)

No Comments

russellFericirea, după Russell, este o stare care se dobândește printr-un proces de autocunoaștere și alungare a singurătății, de înlăturare a tendinței noastre de refugiere în propriile temeri și de a păși cu o anumită doză de curaj într-un tablou în care prietenia, familia, interesele și pasiunile noastre ne pot ajuta să vedem lumea în care trăim cu alți ochi.

Plecând de la cauzele nefericirii, așa cum le vede el, Russell oferă prin cartea sa o călătorie prin principalele aspecte care ne construiesc viața: de la competiția care ne sufocă în „lupta pentru existență” și succes, spre plictisul care „într-o anumită doză (…) este un ingredient necesar vieții”, dar fiind de preferat să facem diferența între plictisul „rodnic” și cel „abrutizant”, ajungând la explicațiile asupra modului în care oboseala și individa, în toate tipurile și formele sale, ne pun cu ușurință piedici în atingerea fericirii și amintind și de sentimentul inoculat încă de mici asupra păcatului, toate aceste practici ne consumă energia de care avem nevoie pentru a ne putea bucura, liniștiți, de viață.

M-aș opri puțin asupra a câtorva aspecte pe care le-am regăsit de multe ori la cei din jur, unele chiar la propria persoană. Astfel, la subiectul abordat de Russell în capitoul „Frica de opinia publică”, mi-a rămas atenția asupra unui aspect pe care îl regăsesc (more…)

No Comments

Fericirea este promovată prin asocierea între persoane cu gusturi și opinii similare. Este de așteptat ca pe viitor contactele sociale să se dezvolte din ce în ce mai mult în această direcție și se poate spera că, pe această cale, singurătatea de care suferă în prezent atât de mulți oameni neconformiști să se diminueze treptat, până aproape de dispariție. Aceasta va spori, fără îndoială, fericirea lor, dar va diminua totodată plăcerea sadică pe care le-o procură în prezent conformiștilor faptul de a-i putea trata discreționar pe neconformiști”. (Bertrand Russell – „În căutarea fericirii”, Ed. Humanitas)

Propus de Adriana Hurjui,membru Asociația Visum.

No Comments

nabokovLa prima ediție a Atelierului de Idei, s-a discutat despre „Lectura ca mijloc de bântuire și prietenie”, din care putem extrage că lectura și cartea sînt împărtășiri de înțelesuri și experiențe, și nu un act solitar. Pornim de acolo și deschidem astfel un spațiu în care vă invităm să ne regăsim, sub forma unor recenzii despre cărțile citite.

Ochiul – Vladimir Nabokov

Pentru a trăi fericit, omul trebuie să aibă, când și când, câteva momente de absolută pustietate. Și totuși, eram mereu expus, mereu la pândă; nici măcar în somn nu încetam să mă păzesc fără să înțeleg nimic din propria mea existență, înnebunind la gândul că nu eram capabil să încetez a mai fi conștient de mine însumi și invidiindu-i pe toți acei oameni simpli – funcționari, revoluționari, negustori – care, cu încredere și concentrare își vedeau de slujbele lor mărunte”.

Dacă ai putea crea prin imaginație o realitate, cum ar arăta ea? Ți-ar plăcea ce ai descoperi sau ți-ai dori să revii în lumea din care inițial ai plecat? Dar dacă ți-ai da seama că propria-ți imaginație te cotropește puternic, deformând totul, nemaștiind să vezi limitele?
E înspăimântător când viața adevărată se dovedește a fi doar un vis, dar cu mult mai înspăimântător e când ceea ce ai considerat că e vis – fluid și iresponsabil – începe deodată să se închege ca realitate!
(more…)

No Comments

Efortul de a ne abate gândurile în altă parte este un tribut plătit chipului oribil al nălucii la care refuzăm să ne uităm; modul potrivit de a ne raporta la frica de indiferent ce fel, este de a gândi despre ea în mod rațional și calm, dar cu multă concentrare, până când ne devine complet familiară”. (Bertrand Russell – „În căutarea fericirii”, Ed. Humanitas)

Propus de Adriana Hurjui,membru Asociația Visum.

No Comments