„Un tramvai numit dorință”, scenariul lui Tennessee Williams, după care a fost făcut filmul cu același nume a fost subiectul discuției de la Seara de Film Brașov, Cinema 12, din data de 18 aprilie 2015.
Deși piesa lui Tennessee Williams vroia să vorbească aproape exclusiv despre eroismul poetic și disperat a lui Blanche DuBois, ecranizarea este dominată de contrastul dintre magnetismul animalic, corporal și grosolan al lui Marlon Brando și frumusețea fragilă și palidă a lui Vivien Leigh.
Filmul, a fost unul premiat la vremea sa, luând patru premii Oscar. Dintre cele patru Oscaruri primite de versiunea cinematografică a lui Elia Kazan, cu un scenariu semnat tot de Tennessee Williams, dar cenzurat în câteva scene prea „explicite”, trei au fost pentru interpretare: Vivien Leigh în rol principal; Kim Hunter și Karl Malden în roluri secundare.
Marlon Brando, în momentul distribuției sale în film era un actor necunoscut sau cel puțin nu avea statutul pe care îl are azi. Însă ajunge să fie cunoscut după rolul din acest film, pentru care a și fost nominalizat la premiile Oscar. Marlon Brando mai este recunoscut și ca unul dintre cei mai cunoscuți reprezentanți Actor’s Studio, școală care urma metoda Stanislavski.
Povestea filmului este una centrată în jurul dorinței, dorința de a avea, de a deține, de a controla și cea de realizare. Fiecare personaj dorește să obțină ceva de celelalte personaje și să le controleze. Filmul este o ecranizare dramatică și începe din momentul în care Blanche vine la sora ei, în New Orleans, după ce nu a mai reușit să salveze moșia părintească. Însă momentul declanșator al dramei și al unui traseu anevois al protagonistei principale este șocul avut în urma decesului soțului ei.
Drama se accentuează în momentul în care, odată ajunsă la sora ei, într-un cartier secundar, dorințele lui Blanche se proiectează pe ceilalți, iar dorințele celorlalți vin asupra ei. De ce dramă? Pentru că ea este o profesoară de engleză, cu educație la universitate, care încearcă să-i „educe” pe ceilalți, sora ei, soțul acesteia, prieteni de-ai acestora, oameni care nu aveau educație și care aveau locuri de muncă necalificate, bărbații lucrau în fabrică sau chiar nu lucrau, femeile erau în principal casnice. Ea este conștientă de condiția superioară față de toți cei pe care ajunge să-i cunoască, însă sfârșește tragic, după un eveniment pe care regizorul îl lasă la voia imaginației privitorului. Se pare că toți ceilalți, fiind superiori ca număr, reușesc să o aducă într-o stare de nebunie. Limbajul este diferit, nevoile sunt diferite, iar toate acestea ajung să rupă relațiile, ducând la conflicte mai mici sau mai mari.
Un film care merită văzut, în care personajul în jurul căruia se învârte acțiunea, este unul complex, a cărui poveste merită spusă și analizată.
Material realizat de Mihai Tatu, membru Asociația Visum pentru Educație și Cultură.
foto credit: all-free-download.com
Suntem și pe