S-a încheiat încă o ediție Atelierul de idei, de această dată având ca temă voluntariatul. Deși am avut parte și de ceva tensiuni, întâlnirea a fost plăcută, iar scopul a fost atins: s-au expus probleme și puncte de vedere asupra voluntariatului și asupra activităților pe care ONG-urile și voluntarii le desfășoară cu pasiune și dorință de schimbare.
Le-am avut ca invitate pe Laura Istrate, de la Centrul de Voluntariat, pe Anca Gânscă de la ceainăria Ceai et caetera și Kulturoscop și pe Claudia Popa de la Asociația Colors.
Discuția a pornit de la trei aspecte aduse în vedere, economie socială, voluntariat și ONG și grupurile de inițiativă, Laura făcând distincția între aceste concepte și amintind și de noțiunea de „sursă de venituri pentru ONG-uri”. Claudia a adăugat faptul că economia socială poate fi privită mai degrabă prin prisma de business, întrucât multe ONG-uri și-au deschis SRL.
Pornind de la partea mai degrabă economică ce ține de dezvoltarea și evoluția ONG-urilor, am ajuns la voluntariat, trecând prin filtrul discuțiilor mai multe întrebări pe care cu siguranță mulți voluntari sau coordonatori din organizații și le-au pus la un moment dat. Nu am putut omite o scurtă discuție și despre legea voluntariatului, în care părerile au fost împărțite, fiecare invitat oferind o viziune asupra modului în care vede acest aspect. Ca urmare, voluntarii s-ar putea împărți, spune Laura, între cei care doresc să realizeze activități pentru o cauză, aceasta fiind principalul factor motivator al lor, cei care fie vin cu un prieten sau vin pentru că pot desfășura alte activități în afara unei cauze anume (de exemplu, jocuri), dar pe parcurs pot descoperi și altceva, și mai există o categorie de voluntari motivată de diplome/recomandări, care știu, de exemplu, că pentru a primi o bursă, este văzut bine voluntariatul și atunci apelează la astfel de activități. Indiferent până la urmă de motivele pentru care voluntarul desfășoară astfel de acțiuni, el s-a implicat, a ajutat organizația în atingerea scopului, astfel că fiecare contribuție trebuie apreciată. Anca a continuat ideea, menționând că, cel puțin din punctul ei de vedere, este chiar bine ca activitatea unui voluntar să fie nu doar apreciată, dar și recunoscută chiar printr-o hârtie pe care o poate duce la școală sau părintelui, arătând astfel că timpul petrecut este valorificat.
Legat de această lege, desigur, există riscul ca voluntariatul să intre oarecum într-un sistem ceva mai birocratic decât poate ne-am fi dorit, după cum ne spune și Claudia, întrucât o dată cu această lege, organizațiile vor trebui să învețe cum stau lucrurile în ceea ce privește sistemul de competențe, certificatele care vor trebui emise către voluntari și multe alte lucruri mai puțin plăcute pentru cel care până acum doar coordona o cauză.
Deși discuția a fost întreruptă de Sorin, a fost interesant să-l ascultăm pe acesta discutând despre activitățile pe care le desfășoară și modul în care se comportă cu voluntarii pe care îi gestionează în cadrul organizației și proiectelor sale. A fost cu siguranță o abordare ceva mai exigentă și diferită față de modul în care, în general, încercăm să abordăm și să convingem oamenii că voluntariatul e „ceva fain”; abordare în urma căreia cel puțin noi încă nu am concluzionat dacă motivează sau mai degrabă demotivează voluntarul, dar pe baza căreia cu siguranță pot lua naștere alte întâlniri și discuții care să abordeze această temă, a motivării. Cert este că pentru invitatele noastre, acest aspectul este unul foarte important pe care încearcă pe cât posibil să nu-l neglijeze. Iar tehnicile/modalitățile pe care le alegem pentru motivarea acestuia vor dicta în final tipul de oameni alături de care vom alege să lucrăm.
A urmat în povestea noastră și o scurtă descriere a celor prezenți la întâlnire, în urma căreia am putut afla că toți cei prezenți la această întâlnire erau voluntari sau au avut cel puțin o tangență cu activitățile din această sferă. Deși a fost îmbucurător să ne aflăm în aceeași încăpere cu oameni care realizează activități în aceeași manieră în care o facem și noi, cred că am putea afirma că ne-a întristat puțin faptul că nu am avut și public din afara, cetățeni – mai tineri sau mai puțin tineri – care să fie interesați să afle mai multe despre voluntariat și să cunoască o mică parte din cei care activează cu patos pentru interesul comunității.
Am încercat să trasăm un profil al voluntarului și, deși fiecare persoană este altfel, am putut descoperi câteva trăsături pe care le regăsim la astfel de persoane: oameni cu înțelegere, care își acceptă semenii, Laura făcând chiar diferența între „a tolera” și „a accepta”, unde acceptarea deja depășește barierele încă existene în toleranță, devenind autentică. Deși la început unii sunt ceva mai timizi, voluntarii sunt activi și doresc să socializeze, să cunoască și mai ales să evolueze. Voluntarul este creativ, spontan sau, după cum a pus și Anca accent foarte bine, voluntarul poate avea pur și simplu dorința de a aparține unui grup, are nevoie de o comunitate în care să nu se simtă singur, ci că are o misiune comună cu cineva.
S-a ridicat și problema vârstei voluntarului, cei mai mulți fiind tineri. Cei mai în vârstă se simt oarecum jenați când văd foarte mulți tineri, iar un punct slab al organizațiilor ar fi că încă nu au găsi o formulă propice pentru a-i integra pe aceștia. Care ar fi o primă soluție? În primul rând, ar trebui transmis către aceștia, după cum spune Anca, ideea că este ok să „fii contabil într-o firmă, să ai 45 de ani și să ai o pasiune sau să vezi ceva în comunitate care nu este în regulă și să încerci să schimbi”.
Ce poți câștiga prin voluntariat ne spune tot Anca și cred că vorbește în numele tuturor: câștigi încredere în propria persoană, aduci o schimbare în comunitatea în care trăiești. Pentru mulți, este și o perioadă de căutare, de descoperire. Desigur, faci voluntariat pentru o cauză nobilă, dar este necesar ca voluntarul să înțeleagă și faptul că totuși are o responsabilitate, iar la finalul unui proiect sunt necesare niște rezultate. Iar dacă ar fi să numim o problemă cu care se confruntă coordonatorii de proiecte sau reprezentanții de ONG-uri ar fi chiar acest aspect, al responsabilizării voluntarului.
O întâlnire frumoasă, în care, pe lângă faptul că am avut ocazia să stăm la povești cu oameni interesanți și frumoși, am aflat o parte din problemele de care se lovește voluntariatul, dar și părțile minunate pe care acesta ni-l aduce în viața noastră.
Mulțumim invitatelor pentru împărtășirea experiențelor proprii și celor prezenți, Ruxandra Oprică de la Rețeaua de Sprijin Comunitar CAN Brașov, Florin Nan de la Asociația Prietenii Pădurilor din România, Costi Ciocoiu de la The European Nature Trust (TENT), Sorin Ștriblea de la Fundația Freinet și tuturor voluntarilor, pentru intervenții și întrebări și sperăm să ne mai revedem într-o astfel de formulă, poate chiar mai mare, în cadrul unei noi întâlniri.
Mulțumim gazdei acestei ediții, Librăria Okian Brașov și Andreei Vintilă pentru fotografii (galerie foto eveniment).
Toată discuția din cadrul Atelierului de Idei ce a avut ca temă voluntariatul o puteți asculta pe înregistrare.
Suntem și pe