Interviu „Omul, Emoția și Fotografia” – Luiza Boldeanu și Tina Genovia Obreja

 
 

Camera foto nu declanșează singură. Ea prinde în cadru doar ceea ce este „lăsată” să vadă de către cel care fotografiază. Fotografia devine artă atunci când fotograful are un proiect, o idee, atunci când construiește și propune o temă, o trăire. Altfel, fotografia este o captură de contidian care se pune în sertar și se dă uitării, lăsând falsa impresie a unei realizări.

Ideea interviului mi-a venit de la prima întâlnire avută cu Dan Dinu, la Okian Brașov, întâlnirea care lansa proiectul „Întâlnire cu fotografia”, undeva în iulie 2014. Fotografia începe ca o pasiune, înainte de a învăţa tehnica foto. Fiecare pasiune începe cu o mică poveste, întâmplare şi din acel moment creşte. O parte din încercările în fotografie se opresc în căutarea tehnicii universale, perfecte, dar fără pasiune, emoție şi o poveste a fotografului. Din această perspectivă demersul lansat de Dan Dinu şi Librăria Okian Braşov este chiar necesar. Printr-o serie de interviuri încercăm să vedem poveştile, pasiunea, emoţiile, trăirile, mesajele fotografilor şi ale fotografiei lor.

Este un exercițiu de descoperire, de cunoaștere și de memorie prin fotografie și prin inspirația oamenilor care declașează trăiri prin aparatele lor. Fotografia poate fi un motiv de a face și de a fi sau un document de studiu sociologic și istoric.

Tina Genovia Obreja

Tina Genovia Obreja

Luiza Boldeanu

Luiza Boldeanu

1. Spune-ne câteva cuvinte despre tine.

Tina: Numele meu este Tina Genovia Obreja, am 36 ani și locuiesc în Bârlad. Cochetez cu fotografia din 2005, când m-am hotărât să merg la primul meu workshop.
Luiza: Mă numesc Luiza, am 27 de ani și locuiesc în majoritatea timpului în București. Am început să practic fotografia, cred că în 2007, când am decis că locurile în care mergeam la acea vreme, cu job-ul, merită imortalizate și arătate oamenilor din jurul meu. Dar fotografia travel nu a fost îndeajuns așa că am început să mă provoc singură în a realiza proiecte pe fotografia documentară, apoi ușor proiecte pe fotografia fine art și conceptuală.

2. Care a fost prima întâlnire cu fotografia?

Luiza: Când eram mică puneam monopol pe aparatul foto și fotografiam tot ce mi se părea frumos. Mai târziu, m-am întâlnit cu fotografia printr-un prieten drag, ale cărui imagini îmi plăceau mult și care mă fascina întotdeauna cu aparatele de fotografiat pe care le avea tot timpul cu el.
Tina: Eu lucrez într-un laborator foto din anul 2001 și fiind înconjurată toată ziua de fotografii, încet încet am început să mă gândesc destul de serios la fotografie, pasul următor fiind achiziționarea unui aparat foto. Odată ce l-am cumpărat, am început să fac tot felul de teste încercând să înțeleg cum să realizez o imagine. Odată ce am învățat cât de cât detalii tehnice, m-am înscris la Workshop la domnul Moiceanu. Și de aici a început aventura mea cu fotografia.

3. Descrie modul, stilul, abordarea în care faci fotografie.

Tina: De cele mai multe ori când am câte o ședință foto încerc să mă gândesc de acasă cam ce aș putea face, locurile în care aș putea duce subiecții, dar de cele mai multe ori nu prea reușesc să fac ce-mi propun pentru că depind foarte mult de lumină, vremea de afară și nu în ultimul rând de persoanele fotografiate. De multe ori îmi vin alte idei pe parcursul timpului petrecut cu cei pe care-i fotografiez, idei care îmi vin și datorită lor, în funcție de cum mă inspiră. Sunt persoane care sunt ușor de fotografiat sau persoane care nu sunt chiar relaxate în fața camerei foto și în funcție de cât de bine reușești să le induci această stare ai sau nu fotografii reușite!
Luiza: Care tip de fotografie? Încerc să îmi cunosc subiecții înainte de a-i fotografia. Cel mai important aspect în lucrul cu oamenii, ca și subiecți, este comunicarea, modalitatea de a crea o conexiune între tine, ca fotograf, și model.

4. Care este genul predominant de fotografie ales şi care este „raţiunea” din spatele alegerii?

Luiza: Portretistica. Am încercat aproape toate genurile fotografice și… m-am oprit la oameni, la expresivitate, la poveștile din spatele imaginilor, pe care încerc să le redau în fotografiile propriu zise. Îmi place să cunosc cât mai multe personaje și să le redau povestea sau să arăt frumusețea unor simple chipuri sau situații.
Tina: Cu mulți ani în urmă am observat că-mi place să surprind gesturi și emoții ale celor din jurul meu. De multe ori stăteam în stația de metrou sau autobuz și priveam oamenii din jur, gândindu-mă că ar fi interesant să pot imortaliza acele priviri, fiecare spunând ceva. Cred că în subconștientul meu atunci am ales să fac fotografie de portert, chiar dacă atunci nu mi-am dat seama de asta.

5. Descrie pregătirea pentru o sesiune foto din proiectul vostru.

Tina și Luiza: În primul rând Ideea, conceptul trebuie așezat pe hârtie sub forma unei schițe! Ea este primul pas în realizarea fotografiei pe care dorim să o realizăm. Odată ce ideea este așezată pe hârtie cu toate detaliile aferente, garderobă, recuzită, am plecat în căutarea locației. Și este de umblat când cauți ceva anume și nu prea găsești! Am fost dependente de vremea de afară care a ținut cu noi câteodată, alteori nu. Când am reușit să găsim locația, ne apucăm de treabă. Ținând cont de perioada în care am realizat fotografiile , februarie-aprilie, când se înnopta destul de devreme și într-o zi bună, norocoasă, făceam una sau două fotografii.

6. Povesteşte o sesiune foto de-a lungul proiectului vostru, una care ţi-a adus satisfacţie mare.

Tina și Luiza: Fiecare imagine are câte o poveste interesantă și amuzantă! E greu să vorbești doar despre una singură, dar am putea povesti despre fotografia cu zmeul. Pentru acea fotografie am urcat un deal destul de mare, cărând după noi, pe lângă hainele de care am avut nevoie, un scaun, zmeul buclucaș, trepiedul și rucsacul foto. Spun zmeul buclucaș pentru că ne-a creat atât de multe probleme deoarece vântul, în loc să-l înalțe, îl învârtea în jurul lui. Noi trebuia să-l descâlcim, după care încercam să-l înălțăm din nou. Ne-am chinuit mai bine de o oră cu acel zmeu și până la urmă nu l-am folosit pe acela în fotografie! Privind în urmă, acea întâmplare este foarte amuzantă acum, deși atunci zmeul s-a cam jucat cu nervii și răbdarea noastră.

7. La ce v-ați gândit când ați decis să realizați acest proiect?

Tina și Luiza: Când am decis să facem un proiect împreună, am vrut în primul rând să demonstrăm că doi fotografi pot foarte bine colabora și duce la final un proiect și în al doilea rând, am vrut să aducem unicitate acestui proiect prin ideea de duble autoportrete. Și sperăm noi că am reușit. :))

8. Descrie o situaţie inedită, provocatoare în care ai ajuns datorită fotografiei.

Tina și Luiza: Proiectul „Identities” a fost inedit și provocator. Dacă știi tehnică, compoziție și comunici cu un subiect, nu este greu să realizezi un portret bun. Pentru a realiza o serie de autoportrete duble este necesară răbdare, înțelegere, autocunoaștere și cunoașterea celui cu care vei realiza imaginile. De fiecare dată când ieșeam la fotografiat, era o provocare pentru noi, noi fiind fotograful, modelul și, în acel moment, privitorul.
De-a lungul proiectului am avut tot felul de pățanii de la „cearta” cu un zmeu care nu vroia să stea la pozat (un obiect de altfel, dar bătea vântul și ne-am chinuit, cred că, cel puțin o oră să pozăm zmeul, până am abandonat ideea și am fotografiat alt zmeu, în alta zi :)) ), la un pas de a fi mușcate de câini… sau a înota fără voia noastră în Deltă în martie (menționăm că apa nu era tocmai caldă).

9. Ce este acum fotografia pentru tine?

Tina: Pentru mine fotografia este hrana mea sufletească! Îmi place foarte mult să fac fotografie și, sincer, nu mă văd făcând altceva în viața asta! Sunt fericită și mă consider norocoasă că reușesc „să văd” frumosul care ne înconjoară!
Luiza: Cum a spus și Tina, fotografia este hrana sufletească, este modul meu de a mă exprima, de a identifica. Nu îmi văd viața fără fotografie.

10. Cum alegi subiecții fotografiilor tale și cum interacționezi cu ei?

Luiza: Depinde de situație, ori vin ei la mine, ori caut eu un model care să se identifice cu ideea fotografiei pe care doresc să o realizez. Între fotograf și model trebuie să existe o conexiune aparte, o înțelegere de ambele părți, fără de care imaginile ar fi fade și lipsite de viață.
Tina: În general mă aleg ei pe mine, dar și eu pot propune o ședință foto unui personaj care mă inspiră.

11. În ce fel îți influențează fotografia relațiile cu cei din jur?

Tina: Pozitiv. :)) De când practic fotografia sunt mai comunicativă și mai încrezătoare în forțele proprii.
Luiza: Subscriu Tina. Fotografia m-a învățat cum să comunic cu oamenii. Prin intermediul ei am cunoscut foarte multe persoane frumoase, iar când spun frumoase, mă refer la frumusețea interioară.

12. Când faci o sesiune foto sau fotografii independente te gândeşti să le realizezi într-un anume fel pentru un anume public privitor?

Tina: Nu neapărat. Fotografiez frumosul cum și când îl descopăr.
Luiza: Nu neapărat, fotografia o fac pentru mine. Declanșez când văd ceva care mă atrage, care mă inspiră și care… într-un anumit mod se identifică cu personalitatea mea.

Different-shapes-Identities13. Te rog să ne dai o fotografie, pe care să o atașăm interviului, și să ne spui povestea ei și ce reprezintă pentru tine.

Tina și Luiza: Vom pune o imagine din proiect.
Imaginea face parte din noul nostru proiect. Este una din primele fotografii. Am căutat mult această fereastră până când ne-am dat seama că la țară la Tina, pe hol, este exact o fereastră de genul. Am ajuns acolo și ne-am apucat să „facem curat în grădină” și să adunăm toate ierburile uscate și conservate pe durata iernii. Apoi le-am lipit pe pereți și pe perdele pentru a da viață cadrului. Imaginea este compusă din două cadre, unul cu fiecare în parte, cealaltă având rolul de fotograf.
Imaginea reprezintă două ipostaze ale suferinței. Una când încerci să te micșorezi pentru a aplana durerea și una destinsă după ce „furtuna a trecut”. Natura moartă aduce un aport imaginii subliniind moartea cauzei durerii, iar fereastra, fereastra către ce va să vină.

14. Unde poate fi găsită fotografia ta?

Tina și Luiza: Pe facebook, Tina Genovia, respectiv, Luiza Boldeanu.
Pe site: luiza-boldeanu-photography.com
Imaginile din proiectul „Identities” pot fi văzute online AICI.

15. Lansează o provocare fotografică pentru cei interesaţi de fotografie.

Tina și Luiza: Încercați să realizați un autoportret care să vă reprezinte pe voi. O imagine din care să reiasă cum ați vrea să fiți văzuți de lumea înconjurătoare sau, de ce nu, o parte a voastră ascunsă. Nu vă limitați și dați frâu liber imaginației și momentului creativ.

Mulțumim Luiza și Tina pentru povestea voastră frumoasă.

Fotografiile ne-au fost puse la dispoziție de Tina și Luiza.

Interviu realizat de către Mihai Tatu, membru Asociația Visum pentru Educație și Cultură.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *