(interviu cu scriitoarea Teodora Gheorghe)
Scrie despre sfârșit, dar versul îi este început. Scrie fără ocolișuri, ludic, imaculat și marcant. Bucăți din suflet. Și n-au nevoie de necropsie. Poemele-i sunt inextingibile, tocmai pentru că visele ei nu au hotar. Scrie leal și fără urmă de enfază. Cartea Teodorei nu-i deloc funebră. Invitație la Iepure. Pentru oameni.
Când și cum ți-ai descoperit pasiunea pentru scris?
În copilărie, când aveam vreo opt ani. Atunci am scris prima poezie, despre moartea unui cerb. Cred că m-au inspirat poeziile lui Eminescu. Auzindu-le, mi-am dat seama că mi-ar plăcea să scriu şi eu versuri şi rime.
Cum te ajută scrisul în viaţa de zi cu zi?
Scrisul e o modalitate de a-mi aşterne o parte din şuvoiul de gânduri pe hârtie, ca să mă cunosc dincolo de zidurile minţii. Îmi provoacă imaginaţia, creativitatea şi originalitatea exprimării.
În cât timp ai scris primul volum de poezii?
Aş putea spune că „într-o viaţă de om”, pentru că primele poezii au fost scrise prin adolescenţă, altele mult timp mai târziu, volumul fiind cu adevărat încheiat în primăvara anului trecut, atunci când mi-am făcut de fapt curaj să le scot din sertar şi să le dăruiesc celorlalţi, după câştigarea concursului naţional de „Incubatorul de condeie”. (more…)
Suntem și pe