Blog Archives

1

Suntem

Suntem atât de excepționali în imperfecțiunea noastră. Suntem lagăre de experiență, de lacrimi, de3 culturi și orizonturi distincte. Suntem puteri câștigate prin luptă, teritorii de afecțiune, celule diploide dornice de încă o mitoză. Între noi nu există coincidențe, întâmplările care se derulează fac parte dintr-un puzzle care mișună de atâta semnificație. Suntem actorii care interpretează cel mai potrivit rol, pe scena atât de imperioasă a vieții.

2Trebuie doar să așteptăm. Timpul și4 secunda ideală pentru noi. Aceea care ne schimbă iremediabil, ne marchează și ne oferă o altă viziune asupra lucrurilor. (more…)

No Comments

Stockholm Royal Seaport – de la zonă industrială la district urban sustenabil


VisionSRS2030_medium 2

Stockholm / credit foto: Stockholm Royal Seaport

Globalizarea resurselor şi impactul asupra comunităţilor locale

Globalizarea aduce oamenii de pe tot globul în aceeaşi competiţie. Acest lucru înseamnă că firmele, ţările şi administraţiile sunt în competiţie unele cu altele. În dinamica globalizării, orice măsură economică poate afecta firmele din diferite locuri ale lumii. În aceste condiţii, firmele îşi vor creşte mobilitatea, adică îşi vor reloca activitatea, pentru a putea limita efectele negative şi chiar pentru a supravieţui. În cazul în care are loc migraţia firmelor sau acestea îşi încetează activitatea, zonele din care pleacă vor avea de suferit din punct de vedere economic, social şi de mediu, iar autorităţile publice trebuie să intervină pentru a rezolva problemele rezultate. Aici putem vedea exemplul Braşovului care, odată cu ieşirea României din zona de influenţă sovietică şi intrarea sa în zona de influenţă a democraţiei europene şi americane, a început să sufere atât din punct de vedere economic, cât şi social datorită închiderii fabricilor regimului trecut. Au rămas astfel mari întinderi de teren în degradare, în interiorul şi la limita municipiului Braşov, iar în prezent, lucrurile sunt departe de a fi rezolvate. Mai mult, situaţia nu este unică în ţară.

În cazul Suediei şi, mai exact, al orașului Stockholm, situaţia e un pic diferită. Globalizarea la care noi, România, suntem învăţăcei, pentru Stockholm şi Suedia înseamnă o creştere a capacităţii de a atinge eficienţa, competitivitatea şi dezvoltarea tehnologică. Iar un exemplu în acest sens este zona Stockholm Royal Seaport, zonă portuară şi industrială a capitalei suedeze. (more…)

No Comments

Alegeri, politică, alegători, candidați, prezent, viitor

Încerc, în prezent, să evit transformarea viitorului în trecut. Într-un fel să nu repetăm greșelile sau practicile trecutului. Este o miză de comunitate, de societate, de salvare a viitorului. Dar mai am o miză, cea a salvării personale. Ambele le rezolv implicându-mă, vorbind, spunând ce văd și cu ce nu sunt de acord.

Ambele mize le rezolv pornind de la cea personală, pe care o cred ca fiind punctul de plecare. Miza personală este conștiința, care mă apasă, în special în prag de alegeri sau alte evenimente importante pentru societate, și îmi spune să-mi exprim punctul de vedere într-un mod public.

Conștiința, atât ca cetățean, cât, mai ales, ca sociolog, care îmi spune că trebuie să mă implic și să am un spirit critic față de ce văd și care-mi ridică semne de întrebare.

Michel Foucault scrie în Guvernarea de sine și guvernarea celorlalți… indivizii sunt incapabili să iasă prin ei înșiși din starea de minorat. … Pentru că sunt lași, pentru că sunt leneși, pentru că le e frică. … chiar și eliberații din legăturile lor, chiar și eliberații din ceea ce îi ține legați, chiar și eliberați de sub tutela acestei autorități nu-și vor asuma decizia de a merge pe propriile picioare și vor cădea … pentru că le-ar fi frică. Ne aflăm într-o stare de minorat pentru că suntem lași și leneși și nu putem să ieșim din această stare de minorat tocmai pentru că suntem lași și leneși.

Acceptând o stare, o practică, fără a ne pune întrebări și fără a vorbi public despre ea poate însemna complicitate, frică și indiferență.

Vreau să vorbesc despre alegeri și despre politic.

Repetăm aceeași practică la nesfârșit, de la an electoral la altul. Sunt mai atent la alegeri începând cu cele din 2008. 2012 au fost la fel și, din păcate și 2016 e la fel cu precedentele. Avem același discurs, indus politc, de partide și candidați cu șansă. Astea de obicei sunt cele mari sau „independenți” ieșiți din partidele mari și care au ocupat sau ocupă o funcție. Efectul este ca cel descris de Slavoj Zizek în Repetându-l pe Lenin, „spuneți și scrieți orice doriți – atât timp cât ceea ce faceți nu pune sub semnul întrebării sau nu perturbă efectiv consensul politic dominant.

afise_BV

Afișe campanie elctorală locale 2016

Dinspre electorat se văd (more…)

No Comments
rain

Ploile curg / credit foto: all-free-download.com

Ploile curg. Între noi, pe podelele murdare ale sufletului. În priviri, în seri călduțe de mai. În fiecare bucățică de speranță, de lumină, de barieră doborâtă. Ploile curg de fiecare dată când etichetăm, arătăm cu degetul, când judecăm aspru moleculele care ne construiesc. Trăim timpuri prea grăbite. Prea fără de sens, prea lipsite de consistență. Prea vlăguite de valori, de lucrurile care contează cu adevărat, acelea la care ne gândim înainte de a pune capul pe pernă. Adormim învăluiți în stres, în prea mult alcool, prea superficiali și încrezători că putem urca orice vârf amețitor de munte. Dar nu putem. Pe drumul lung al nepăsării, pe poteca interminabilă a minciunilor, ne-am pierdut dreptul de a ne numi oameni. Suntem doar prafuri de ființă, umbre care se întâlnesc pe Facebook. Noi nu mai știm să fim. Să ne întâmplăm, să ne ciocnim ideile mărețe, nu doar paharele de vodcă. Noi am devenit creaturile prea grăbite să se îmbrățișeze, prea lacome pentru a intra în formele bizare ale unei societăți stăpânită de acid hialuronic și funcții cât mai înalte. (more…)

No Comments
plecare

Plecare / credit foto: all-free-download.com (zcool.com.cn)

Cu mine erai într-un asincronism perfect: eram două fulgere care-și dădeau întâlnire în arșița verii, eram două trenuri care urmau să se ciocnească, eram linii opuse care nu s-ar fi putut întâlni nici dacă am fi abolit toate legile matematicii. Eram concepții și trăiri diferite, eram ploi torențiale de vară cu soare, eram tot ce am visat. Doar că uneori visele le pierzi din buzunar, le lași pe-un pat dintr-un hotel, într-o sală de așteptare, la magazinul din colțul străzii, le lași într-o șoaptă sau într-un cuvânt. De aceea îți doresc să nu uiți în goana nebună după lucruri trecătoare și insignifiante, că pe tine lalele galbene și vinul roșu te fac fericit. Să nu uiți în serile răcoroase de octombrie să privești cerul. Să presupui că acolo e Marte, ba Saturn, ba Carul Mic, ba Carul Mare, că acolo sunt eu. Dar eu nu mai sunt. Nici pe cerul tău, nici sub ochii tăi. Am plecat la scorbura mea îndepărtată, la locul călduros care mă așteaptă undeva, am plecat să mă regăsesc în culorile monocrome ale sunetului. Mă voi lăsa purtată de alte viori și alte game, vreau note și pătrimi diferite. (more…)

No Comments
12421780_934597213322758_722673578_n

credit foto: Aldea Adriana Gabriela

Întâlnim oameni prea ciudați uneori. Niște dinozauri indescriptibili, cu idei fixe și orizonturi bătute-n cuie. Oameni limită. Oameni care intră subtil în noi, în gândurile noastre, în vene și priviri. Oameni care ne depășesc barierele de bunăvonință, care se ciocnesc cu putere de inima noastră, care ne dictează evoluția și ne schimbă direcția de mers.

Ne întâlnim și noi uneori. Din întâmplare sau nu. Pe străzi și în locuri necunoscute. În zile senine și seri ploioase. Trebuie doar să așteptăm. Să ne vedem, să ne pierdem unul în brațele celuilalt, să suferim și apoi să plecăm. La final să înțelegem. Să ne înțelegem. Să acceptăm că suntem temple de cultură diferite, cu tradiții și viziuni interpretabile. Nu avem întotdeauna aceleași adâncimi ale vaselor cu care măsurăm lumea și trecătorii străzii, nu suntem capabili să acordăm nimănui primul loc în lista noastră de priorități. Mereu același „EU” care răsună din spatele tuturor faptelor noastre. Și nu știu cât de dăunătoare sau corectă e această gândire, știu doar că nu ne vom schimba niciodată. Nici pentru alții, extrem de rar pentru noi. (more…)

No Comments
Refugee Camp Panoramas Za'atari Refugee Camp flickr UNHCR Photo Unit

Panoramas Za’atari Refugee Camp. Credit foto: flickr/UNHCR Photo Unit

Fenomenul denumit migrație a existat încă de la începuturile omenirii, fiind abordat în diferite forme conform perioadei sau locului în care acesta s-a desfășurat. Migrația așa cum este denumită în literatura de specialitate, presupune schimbarea domiciliului stabil al unei persoane în cadrul aceluiași stat sau dintr-un stat în altul. Acest fenomen pe termen lung poate duce la formarea de societăți multiculturale mai ales în cadrul tărilor mai puternic dezvoltate.

De-a lungul istoriei acest fenomen a început să fie privit ca un process normal de către cercetătorii în domeniu. Dreptul omului de a se deplasa este o caracteristică semnificativă pentru populație, acest drept fiind cunoscut si în Declarația Universală a Drepturilor Omului ART.13: „Orice persoană are dreptul de a circula în mod liber și de a își alege reședința în interiorul granițelor unui stat. Orice persoană are dreptul de a părăsi orice tară, inclusiv a sa și de a reveni în țara sa.” La baza formării Uniunii Europene a stat libertatea cetățenilor de a circula, însă în timp acest lucru a fost abordat în mod diferit de către statele membre. Ca urmare, în Uniunea Europeana, stabilirea unor acorduri comune privind migrația, reprezintă încă o temă ce va mai fi îndelung dezbătută.

Orientându-ne analiza către ceea ce se întâmplă astăzi în contextul European, privind fenomenul migrației, părerile sunt cât se poate de variate. O parte îi denumesc imigranți, o parte refugiați, de multe ori nici nu se face diferența între acești termini. Mulți sunt care îi judecă și îi resping, dar nici măcar nu știu cine sunt acești oameni și de ce ne-am trezit cu ei peste noapte în Europa. (more…)

No Comments
 

Punctul de dezbatere #13: The Zahir – Paulo Coelho

“Ester asked why people are sad.
“That’s simple,” says the old man. “They are the prisoners of their personal history. Everyone believes that the main aim in life is to follow a plan. They never ask if that plan is theirs or if it was created by another person. They accumulate experiences, memories, things, other people’s ideas, and it is more than they can possibly cope with. And that is why they forget their dreams.” (The Zahir – Paulo Coelho).

Citat trimis de către Diana Tihon pentru concursul „Visum te trimite la Bookfest”

No Comments

indexSuntem noi, oamenii-cetățeni, doar cifre pentru oamenii-putere? Atât este valoarea noastră, masă de manevre? Posibil.
Mă tot uitam pe rezultatele alegerilor pentru președinție, turul al doilea, și pe cele ale recensământului din 2011, pentru că nu cred în ele, în datele comunicate ca fiind rezultate finale. Și tocmai pentru că vin de la oamenii-putere.
Dar am făcut o comparație, folosindu-mă de cifrele scoase de aceștia, o comparație între numărul de oameni care trăiesc în România și numărul de alegători. Și înainte de a pune comparația, fac precizarea că cifrele, datele, sunt acceptate doar atunci când servesc scopurilor oamenilor-putere. Când nu servesc, atunci sunt fabricate pentru a servi.

Este, de fapt, și scopul acestui articol pentru a arăta discrepanța dintre date, cifre.
Deci, numărul total de alegători înscriși în listele electorale permanente este de 18.280.994. Aici e documentul cu cifrele despre listele de alegători. Populația totală a României este de 20.121.641. Ca să aflăm persoanele cu drept de vot scădem tot ce este minor, deci sub 18 ani. Și scădem 1.045.029 sub 5 ani; 1.054.391 între 5 și 9 ani; 1.090.226 între 10 și 14 ani și trebuie să mai scoatem vârstele 15-17 ani din intervalul 15-19, cred că vreo 500.000 din 1.108.453. Ne rămâne o populație cu drept de vot de 16.431.995. Deci avem mai puțin cu vreo două milioane de persoane cu drept de vot în realitate decât în listele electorale. Și aici e documentul cu cifrele despre populație.

Concluzii, păreri …?
Eu zic așa, fără clasă politică!
Ceva scris pe această temă găsiți și aici.

Material realizat de Mihai Tatu, membru Asociația Visum pentru Educație și Cultură.

No Comments