Blog Archives

3 iron

credit foto: all-free-download.com

Un film: 3 – IRON (Titlul original: Bin-jip)

A privi o poezie

Cum ar fi dacă într-o zi am afla că viața noastră nu ne aparține în totalitate? Că este trăită și de altcineva? Că acel cineva ne îmbracă pijamalele, că ne spală hainele, că ne lipsește din mâncarea lăsată în frigider, că în casă s-a făcut curățenie, că florile sunt udate, că lucrurile pe care le-am crezut stricate nu mai au nimic? Vorbesc aici de senzația pe care o avem uneori când simțim prezența a ceva ce nu putem numi. Este ceea ce ar caracteriza personajul principal al filmului. Un băiat care în fiecare dimineață agață afișe și flyere pe uși și clanțe, se întoarce seara pentru a ști la care uși nu s-a umblat. Următorul pas, pe care probabil că îl intiuți, este de a intra prin efracție în casă. De aici urmează spălatul, mâncatul, reparatul și curățenia. Atunci când gazadele se întorc acasă, tânărului nu-i rămâne decât să caute o altă locație unde să-și reia obieceiurile.

(more…)

No Comments
rain

Ploile curg / credit foto: all-free-download.com

Ploile curg. Între noi, pe podelele murdare ale sufletului. În priviri, în seri călduțe de mai. În fiecare bucățică de speranță, de lumină, de barieră doborâtă. Ploile curg de fiecare dată când etichetăm, arătăm cu degetul, când judecăm aspru moleculele care ne construiesc. Trăim timpuri prea grăbite. Prea fără de sens, prea lipsite de consistență. Prea vlăguite de valori, de lucrurile care contează cu adevărat, acelea la care ne gândim înainte de a pune capul pe pernă. Adormim învăluiți în stres, în prea mult alcool, prea superficiali și încrezători că putem urca orice vârf amețitor de munte. Dar nu putem. Pe drumul lung al nepăsării, pe poteca interminabilă a minciunilor, ne-am pierdut dreptul de a ne numi oameni. Suntem doar prafuri de ființă, umbre care se întâlnesc pe Facebook. Noi nu mai știm să fim. Să ne întâmplăm, să ne ciocnim ideile mărețe, nu doar paharele de vodcă. Noi am devenit creaturile prea grăbite să se îmbrățișeze, prea lacome pentru a intra în formele bizare ale unei societăți stăpânită de acid hialuronic și funcții cât mai înalte. (more…)

No Comments

Timp / credit foto: all-free-download.com

Timpul. E lucrul pe care am început să-l prețuiesc cel mai mult odată cu trecerea anilor. Timpul pe care-l oferim oamenilor, serilor de mai, petrecerilor, paharelor de vin roșu. E așa de mare darul să-ți ofere cineva timpul lui. E așa de important să existe întrepătrunderi, ciocniri, vibrații. E așa de bine să le prețuiești. Să nu lași niciun moment să-ți fugă de sub picioare, nicio secundă să plece fără a merita să fie povestită.

Eu știu. Că am dat tot ce am avut, chiar un pic mai mult. Am trecut de toate barierele pământești, am spintecat toate regulile stupide ale unei societăți îndopată de snobism. Am reușit să trec pe cealaltă parte a malului. Pe teritoriul indiferenței, al ființelor prea grăbite pentru a privi cerul. Am ajuns la un alt stadiu. (more…)

No Comments
plecare

Plecare / credit foto: all-free-download.com (zcool.com.cn)

Cu mine erai într-un asincronism perfect: eram două fulgere care-și dădeau întâlnire în arșița verii, eram două trenuri care urmau să se ciocnească, eram linii opuse care nu s-ar fi putut întâlni nici dacă am fi abolit toate legile matematicii. Eram concepții și trăiri diferite, eram ploi torențiale de vară cu soare, eram tot ce am visat. Doar că uneori visele le pierzi din buzunar, le lași pe-un pat dintr-un hotel, într-o sală de așteptare, la magazinul din colțul străzii, le lași într-o șoaptă sau într-un cuvânt. De aceea îți doresc să nu uiți în goana nebună după lucruri trecătoare și insignifiante, că pe tine lalele galbene și vinul roșu te fac fericit. Să nu uiți în serile răcoroase de octombrie să privești cerul. Să presupui că acolo e Marte, ba Saturn, ba Carul Mic, ba Carul Mare, că acolo sunt eu. Dar eu nu mai sunt. Nici pe cerul tău, nici sub ochii tăi. Am plecat la scorbura mea îndepărtată, la locul călduros care mă așteaptă undeva, am plecat să mă regăsesc în culorile monocrome ale sunetului. Mă voi lăsa purtată de alte viori și alte game, vreau note și pătrimi diferite. (more…)

No Comments