Blog Archives

„Am fost cu copiii în parcul Ioanid să înălțăm un vis. Era împachetat îngrijit, într-o cutie destul de mare, îmbrăcată într-o hârtie albastră, lucioasă, pe care fuseseră imprimate câteva stele galben-pai, de un presupus prost gust. Pe laterala din stânga sus se afla ștampila fabricii de vise, iar la subsol, destul de mare, cineva scrisese grăbit adresa și numele meu. Deși nerăbdător cum sunt din fire, am desfăcut-o cu prudență, să nu provoc vreo stricăciune. Înăuntru am dat peste un coșmar. Semăna cu o roată de camion, urât colorată, ce degaja un miros greu, de crematoriu. Primul gând a fost să fac o reclamație. M-am răzgândit. Râzând, copiii începuseră deja să-l dea de-a dura.” (Horațiu Mălăele – Rătăciri)

Propus de Raluca Laslo, voluntar Asociația Visum.

Efortul de a ne abate gândurile în altă parte este un tribut plătit chipului oribil al nălucii la care refuzăm să ne uităm; modul potrivit de a ne raporta la frica de indiferent ce fel, este de a gândi despre ea în mod rațional și calm, dar cu multă concentrare, până când ne devine complet familiară”. (Bertrand Russell – „În căutarea fericirii”, Ed. Humanitas)

Propus de Adriana Hurjui,membru Asociația Visum.

No Comments
12