Blog Archives

Alegeri, politică, alegători, candidați, prezent, viitor

Încerc, în prezent, să evit transformarea viitorului în trecut. Într-un fel să nu repetăm greșelile sau practicile trecutului. Este o miză de comunitate, de societate, de salvare a viitorului. Dar mai am o miză, cea a salvării personale. Ambele le rezolv implicându-mă, vorbind, spunând ce văd și cu ce nu sunt de acord.

Ambele mize le rezolv pornind de la cea personală, pe care o cred ca fiind punctul de plecare. Miza personală este conștiința, care mă apasă, în special în prag de alegeri sau alte evenimente importante pentru societate, și îmi spune să-mi exprim punctul de vedere într-un mod public.

Conștiința, atât ca cetățean, cât, mai ales, ca sociolog, care îmi spune că trebuie să mă implic și să am un spirit critic față de ce văd și care-mi ridică semne de întrebare.

Michel Foucault scrie în Guvernarea de sine și guvernarea celorlalți… indivizii sunt incapabili să iasă prin ei înșiși din starea de minorat. … Pentru că sunt lași, pentru că sunt leneși, pentru că le e frică. … chiar și eliberații din legăturile lor, chiar și eliberații din ceea ce îi ține legați, chiar și eliberați de sub tutela acestei autorități nu-și vor asuma decizia de a merge pe propriile picioare și vor cădea … pentru că le-ar fi frică. Ne aflăm într-o stare de minorat pentru că suntem lași și leneși și nu putem să ieșim din această stare de minorat tocmai pentru că suntem lași și leneși.

Acceptând o stare, o practică, fără a ne pune întrebări și fără a vorbi public despre ea poate însemna complicitate, frică și indiferență.

Vreau să vorbesc despre alegeri și despre politic.

Repetăm aceeași practică la nesfârșit, de la an electoral la altul. Sunt mai atent la alegeri începând cu cele din 2008. 2012 au fost la fel și, din păcate și 2016 e la fel cu precedentele. Avem același discurs, indus politc, de partide și candidați cu șansă. Astea de obicei sunt cele mari sau „independenți” ieșiți din partidele mari și care au ocupat sau ocupă o funcție. Efectul este ca cel descris de Slavoj Zizek în Repetându-l pe Lenin, „spuneți și scrieți orice doriți – atât timp cât ceea ce faceți nu pune sub semnul întrebării sau nu perturbă efectiv consensul politic dominant.

afise_BV

Afișe campanie elctorală locale 2016

Dinspre electorat se văd (more…)

No Comments

Cred că sunteți de acord că societatea românească este sătulă și la un nivel ridicat de frustrare față clasa politică. Fie că ne uităm la televizor, fie că citim pe on-line, fie că discutăm prin vecini și cu apropiații, cu toții avem multe de reproșat politicienilor și nu numai de reproșat. Am văzut oameni care cer să se facă dreptate. Prin asta înțelegeau ca cei implicați în acte de corupție, politicieni, judecători, procurori, polițiști să intre la închisoare pentru ce este România de azi. E evident prin aceasta că sistemul de reprezentare politic nu mai produce beneficii pentru cetățeni, mai mult, e restrictiv.

Dar numai să ceri nu e suficient, trebuie să te implici mai mult, dincolo de perioada campaniei electorale. Ei, este timpul unor noi idei, noi soluții. De aceea, în afara celor scrise de mine, în ceea ce privește schimbarea stării de acum, în special a clasei politice, „Al 2014-lea an electoral” și „Acceptarea nebuniei – votul”, vreau să vă aduc în vedere încă două articole foarte bune. Primul este al lui Codru Vrabie, un om cu multă experiență în citirea clasei politice, „Brazen Proposal–Ridiculous Dream or Terrible Nightmare?”. Al doilea vine din Republica Cehă, „Democracy 2.1”.

Aștept comentariile voastre și de asemenea, idei noi care nu sunt deja propuse aici. Este o invitație la negociere, dezbatere și participare.

Articol realizat de Mihai Tatu, membru Asociația Visum pentru Educație și Cultură

No Comments