Am scos din arhivă câteva imagini, din 2011, pentru a vă readuce aminte de serile cu teatru și poezie de la Lecturi Urbane Brașov. Puteți revedea piese de teatru jucate de voluntarii noștri de atunci. A fost o adevărată plăcere să lucrăm alături de ei.
Scenetele jucate sunt: „Mașinăria Cehov” – Vișniec, „În autobuz”, „Cu ușile închise” – Sartre, Scenetă Sami și Alin, „Sfoara” – Vișniec.
Am mai găsit două scenete: (more…)
(interviu cu Mihók Tamás)
M-am ridicat. L-am citit cu uluire și cu tremur. M-am uitat în mine și, citindu-l în continuare, mi-am dat seama că nu mă pot așeza pe fotoliu. Nu se cade. A se dejuna în picioare, cu tălpile nude, cu atenția febrilă. Am rămas în picioare și nu am crescut. M-am micșorat. Am plâns. Nu mi-aș fi dorit să plec, ci să rămân acolo. Și să caut. Neuitat și nesfârșit. Boabe de cuvinte pentru a crește. Odată ca niciodată.
Când te-ai apucat de scris și de ce?
Din cauza desuetudinii operelor literare studiate la școală, scrisul ca formă de expresie m-a atras abia după ce îmi aflasem limitele în arta plastică și arta murală, graffiti-ul.
În perioada adolescenței jucam pe Cupidonul oriunde apucam, în curtea școlii sau printre blocuri. Îmi plăcea să cred că amicii mi se pot confesa oricând, fără rețineri. Apoi, dacă era cazul, le făceam lipeala. Cred că, în primă fază, aceste „audieri” mi-au trezit fascinația pentru povești. Am început să admir puterea cuvântului, să mă tem de el, să experimentez fel de fel de replici. Creasem un joc cu legi nescrise și consecințe directe. Un joc guvernat de cuvânt. Până la atingerea maturității, toți prietenii mi-au fost cobai și cred că, într-o oarecare măsură, și eu lor. Declicul s-a produs totuși puțin mai târziu, odată ce o serie de deziluzii mi s-a revărsat în ogradă aproape simultan. O criză paternă, o nelegiuire la care am fost martor și totodată constrâns să tac, discriminări etnice mizerabile din partea unui dascăl drag mie, un periplu religios încheiat cu un agnosticism benign. Și ar mai fi cu carul. Pensula se dovedi prea fragedă în fața avengurii ranchiunilor strânse laolaltă. Tot atunci îl citisem pe Bacovia pentru prima dată. La 16 ani, destul de târziu. Reversurile ostentațiilor s-au instalat încet și comod în mici ficțiuni derulate zilnic în imaginația mea sub formă onirică, ori în mod deliberat. Și am început să scriu… (more…)
Iată-ne la al doilea episod din Seara de Film Brașov – Cinema 12, istoria cinematografică. Așa cum ziceam de la primul episod, Cinema 12, este o propunere de istorie cinematografică a Serii de Film Brașov.
Pentru al doilea episod vă propunem filmul Pygmalion, realizat în 1938, în regia lui Anthony Asquith și Leslie Howard.
Filmul este făcut după scenariul scris de George Bernard Shaw, iar piesa de teatru a fost jucată pe multe scene europene şi nord americane. Filmul ne propune o situaţie în care folosirea limbii este diferenţa de clasă. Dacă o menajeră stăpâneşte limba foarte bine şi o foloseşte corect, nu ar putea fi deosebită de o membră a nobilimii. Este considerat a fi un film romantic, în ciuda dezacordului scriitorului, dar care vorbeşte de diferenţe de clase, de mândrie, de indiferenţe sociale, ipocrizii culturale, aroganţă, educaţie.
Vă așteptăm sâmbătă, 14 februarie 2015, ora 17:00, la Librăria Okian din str. Mureșenilor, nr. 1.
Seara de Film Brașov este un proiect pe termen lung și este rezultatul colaborării dintre Asociația Visum pentru Educație și Cultură, Seara de Carte Brașov și Librăria Okian Brașov.
Accesul se face în limita a 40 de locuri. Înscrierea și confirmarea participării se fac la Florin Ifrim – florin.ifrim@okian.ro, 0728.728.315 și la Mihai Tatu – mihai.tatu@visumbrasov.org, 0742.143.766. Intrarea este liberă.
Joi, 5 februarie 2015 la Seara de Carte.
Mica Recenzie
Stoner – John Williams
America putin prezentata in roman, o regasim doar in nationalitatea personajelor ca fiind americane si in spatiu geografic impletit cu evenimentele extraordinare ale vremii ce ii influenteaza destinul: Primul razboi mondial, insa asa cum am spus este doar o America a personajelor, care isi traiesc viata in America. Evenimetele ce se abat asupra Americii ca tara le vedem doar prin personaje, si se pare ca doar personajele influenteaza starea natiei, si nu invers, dar desigur, este doar o viziune, caci autorul nu doreste sa scoata in evidenta decat personajele sale, fara sa le faca insa extraordinare la interventia evenimentelor vremii. Personajele sunt atat de normale in firescul actiunii, incat daca nu reusesti sa te identifici cu ele, ceea ce este aproape imposibil de intamplat, te intrebi de ce citesti totusi romanul?
Raspunsul vine de la insasi personajele romanului, care au o aura a banalului si care ne atrage atentia, caci noi cititorii, suntem ca flututii care sunt atrasi de orice licar de lumina in intunericul permanent. (more…)
Seara de Carte ajunge și la Piatra Neamț, în cadrul unei întâlniri lunare care va avea loc la partenerii noștri, Ceainăria Teaz.
Seara de Carte este un proiect ambițios, care a pornit din Brașov, la inițiativa Asociației ITMR și care s-a extins în orașe precum Sibiu, Târgoviște, Cluj, București, Bârlad și Iași. Din 2014, Serii de Carte i s-a alăturat și Asociația Visum pentru Educație și Cultură, iar din februarie 2015, ne întâlnim și la Piatra Neamț.
Misiunea proiectului este de a arăta că fiecare dintre noi poate să inspire prin propriile viziuni despre lume, om, univers și carte, în fiecare zi.
Dacă vrei să îți expui opinia, să descoperi și alte puncte de vedere, să împărtășești idei alături de alții și să cunoști oameni frumoși, atunci te așteptăm la Seara de Carte. Ducem împreună cultura în spațiul public! (more…)
Anul trecut, pe 26 decembrie, am avut o ediţie a Serii de Film Braşov dedicată Revoluţiei din ’89. Această ediţie s-a realizat pornind de la propunerea Marei Oprişiu şi a însemnat o proiecţie comună a Serii de Film Braşov cu CineClub Braşov. Efectiv, a însemnat proiecţia documentarului „După revoluţie” realizat de Laurenţiu Calciu.
Personal, mă bucur că am putut vedea acest documentar şi vă spun de ce. Reuşeşte să prindă în cadru, în perioada ianuarie 1990, cei trei mari actori ai Revoluţiei, politicienii de atunci – Iliescu, Roman, Brucan, Raţiu şi Câmpeanu, presa străină şi populaţia care mai era încă pe străzi, înfierbântată, şi care demonstra pentru sau împotriva celor două tabere politice de atunci. Văzând acest documentar, tind să-mi confirm ipoteza prin care afirm că Revoluţia de la 1989 nu a fost a oamenilor, a cetăţenilor, ci o instrumentare din partea unor interese de a prelua puterea în România. La două săptămâni de la terminarea Revoluţiei, FSN-ul avea deja o structură naţională bine organizată, ceea ce e greu de crezut că ar fi putut fi realizată într-un timp atât de scurt, mai ales când Iliescu afirma că FSN-ul este născut atunci, din focul revoluţionar. (more…)
Seara de Film Brașov vă invită la proiecția filmului Fight Club, în regia lui David Fincher. Vă reamintim că în noiembrie 2014 s-au votat filmele pentru proiecțiile următoarelor 12 luni, Fight Club fiind al treilea film din listă.
Întâlnirea va avea loc pe 31 ianuarie 2015, ora 17:00, la Librăria Okian Brașov, din str. Mureșenilor, nr. 1.
Seara de Film Brașov este un proiect pe termen lung și este rezultatul colaborării dintre Asociația Visum pentru Educație și Cultură, Seara de Carte Brașov și Librăria Okian Brașov.
Accesul se face în limita a 40 de locuri. Înscrierea și confirmarea participării se fac la Florin Ifrim – florin.ifrim@okian.ro, 0728.728.315 și la Mihai Tatu – mihai.tatu@visumbrasov.org, 0742.143.766. Intrarea este liberă.
Seara de Film Brașov are plăcerea să anunțe deschiderea celei de-a doua proiecții lunare. Este vorba de seria Cinema 12, o istorie cinematografică, pe care v-o propunem în 12 episoade.
Începem această serie cu proiecția filmului The General, 1926, în regia lui Clyde Bruckman și Buster Keaton.
Seara de Film Brașov este un proiect pe termen lung și este rezultatul colaborării dintre Asociația Visum pentru Educație și Cultură, Seara de Carte Brașov și Librăria Okian Brașov.
Vă așteptăm pe 24 ianuarie, ora 17:00, la Librăria Okian din str. Mureșenilor, nr. 1.
Accesul se face în limita a 40 de locuri. Înscrierea și confirmarea participării se fac la Florin Ifrim – florin.ifrim@okian.ro, 0728.728.315 și la Mihai Tatu – mihai.tatu@visumbrasov.org, 0742.143.766. Intrarea este liberă.
Am pregătit pentru voi o retrospectivă a activităţii Asociaţiei Visum. În infografic vedeţi activitatea noastră şi câteve cifre.
Vă mulţumim celor care aţi ales implicarea şi vă invităm în continuare să fiţi alături de noi. Pentru a sprijini asociaţia cu 2% intră AICI.
(interviu cu Paula Lavric)
Paula Lavric nu are nevoie de descrieri fastuoase și cu atât mai puțin a sa carte. Pentru că cititorul va fi absorbit cu siguranță de firul insolit al cuvintelor scrise cu naturalețe și cu o sensibilitate sufletească distinctă. Cititorul va fi mai mult decât un oaspete în sufletul unei tinere. Va cutreiera, va cunoaște și se va cunoaște. Nu va ocoli și nu se va împiedica. Pentru că drumul către și în acest suflet se va desluși cu fiecare pagină, cu fiecare dor. Cu finețe. Cu sine.
Scrii și te scrii, citești și ești citită, creezi și te creezi, trăiești și te trăiesc oamenii atunci când deschid cartea ta. De unde a pornit această „treabă” cu scrisul, Paula?
Cunosc scriitori care spun că, pentru a scrie, mai întâi trăiesc. Eu cred că trăiesc în timp ce scriu, iar viaţa mea este un fel de scuba diving, unde scrisul este mult-aşteptata „gură de aer” de la suprafaţa apei, când respiri cam pe furate, după care te scufunzi din nou să explorezi lumea. Scrisul meu s-a născut din nostalgia locurilor natale. Nu aveam mai mult de nouă ani când, împreună cu familia, am părăsit pământul uscat al Dobrogei pentru un spaţiu exagerat de prietenos, unde spiritul meu refuza să se acomodeze. Din acest refuz de a vedea lumea – lume pusă sub metafora unui cancer fatal – s-a născut Disputa din Micul Paris… Iar de dragul valurilor Dunării, am început să scriu (de mână) rânduri ondulate, unul sub altul, dintr-o parte a paginii în cealaltă. Protagonista, Marga, nu face decât să îşi exprime dorurile, iar întregul roman, asemenea unei sărbători, capătă valenţele unui prilej de revedere cu toate persoanele dragi. (more…)
Ajutorul tău înseamnă implicare, responsabilitate și contribuție la o societate mai frumoasă prin redirecționarea procentului de 2% din impozitul pe venit plătit pe 2014, către Asociația Visum pentru Educație și Cultură.
Proiectele inițiate de noi reprezintă o încercare de a aduce un plus comunității în care trăim. Am lucrat alături de tineri, persoane cu dizabilități, elevi și studenți, dar ne-am deschis porțile și spre cei mai mari, dornici de a participa la discuții, de a-și dezvolta spriritul critic și de inițiativă. Pentru a putea continua activitățile deja demarate, dar și pentru a putea pune în aplicare noi inițiative, avem nevoie de susținerea voastră.
Prin intermediul prevederii 2% din Codul Fiscal, orice contribuabil poate direcționa 2% din impozitul anual pe venit către o organizație non-profit. Suma nu reprezintă o donație sau o sponsorizare, ci este o parte a impozitului deja achitat, care poate fi direcționat către Asociația Visum pentru Educație și Cultură.
De asemenea, ne puteți ajuta și trimițând mai departe informația către prieteni sau persoane interesate de astfel de proiecte, care doresc direcționarea celor 2% spre organizația noastră.
Descarcă formular 230 Visum (pentru cei cu venituri din salarii) sau formular 200 Visum (pentru cei cu venituri din alte surse: Activități independente; Cedarea folosinței bunurilor mobile și imobile, realizate în calitate de proprietar, uzufructuar sau alt deținător legal; Activități agricole pentru care venitul net se stabilește în sistem real; Câștiguri rezultate din transferul dreptului de proprietate asupra titlurilor de valoare; Câștiguri din operațiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract) și depune-l până pe 25 mai 2015 la administrația fiscală de care aparții. Datele asociației sunt deja completate, mai trebuie completate doar datele contribuabilului și semnătura.
Vă mulțumim că alegeți implicarea și responsabilitatea,
Echipa Visum
Acest articol îl scriu nu doar pentru că e iarnă şi pentru că vorbesc despre datul zăpezii, ci şi pentru că se aplică oricărui anotimp, pentru că vorbesc de fapt de actul de curăţenie şi reparaţie a străzilor şi trotuarelor, iar datul zăpezii intră în acest act. Ce vreau să aduc în vedere este atribuţia şi responsabilitatea pentru curăţenie.
O să încep articolul pornind din trecutul istoric, mai exact din Transilvania, iar ca dată, cam de prin 1498. Cam de atunci apare menţionată istoric vecinătatea săsească. Aceasta era o formă de organizare socială între oameni şi familii şi avea o importanţă mai mare decât administraţia locală, cel puţin la nivel de nevoi locale. Acestei organizări îi reveneau atribuţiile şi responsabilităţile de a întreţine, curăţa şi repara străzile şi trotuarele. Deci fiecare familie era responsabilă cu domeniul public din faţa casei. Deci fiecare familie trebuia să dea zăpada. (more…)
Suntem și pe