Home > Posts tagged "politica"

Blog Archives

De azi, cu toții suntem viitorul

De azi, cu toții suntem viitorul

Am văzut în ultima vreme zvonuri cu privire la faptul că multinaționalele și-ar fi obligat angajații să iasă în stradă, la protest, amenințându-i că altfel își pierd locurile de muncă (vezi aici un exemplu de astfel de articol).

Despre zvonuri am scris deja și nu mai reiau (vezi aici).

Voi scrie scurt:

1. Multinaționalele nu au obligat și șantajat pe nimeni pentru a ieși în stradă. Site-urile care dau astfel de „știri” nu vor nimic mai mult decât să mute atenția de la probleme reale spre „vinovați ambigui” (din nou, am scris despre asta în articolul despre zvonuri, citat mai sus).

2. Cei mai mulți protestatari provin din multinaționale întrucât atât mai există în țara asta. Țara noastră nu mai are aproape nimic al său, astfel că cele mai multe locuri de muncă sunt în multinaționale. Da, da…multinaționalele alea în care, de altfel, ne-ați încurajat cu toții să ne ducem după terminarea studiilor, pentru a câștiga mai bine și a avea un trai cât de cât decent. Astfel, e normal că cei mai mulți protestatari provin din multinaționale, ceea ce nu e același lucru cu formularea din articolul menționat. (more…)

credit foto: all-free-download.com

Despre zvonuri, minciuni și informare falsă

Zvonurile se regăsesc de-a lungul istoriei și au reprezentat mereu un fenomen psihosocial complex, fenomen care a dus la reacții intense din partea oamenilor, au creat panică sau au distrus imagini, business-uri, reputații
.
Astăzi ne lovim de același fenomen, care lovește cu agresivitate prin intermediul televiziunilor, presei și social media. Mulți oameni cad pradă unor manipulări, informații false, a unor fantezii născocite te miri de unde, a unei propagande, a unor zvonuri.

Pentru ca un zvon să ia naștere, există câteva etape: apare enunțul neverificat/nefondat, care e preluat de TV, media cu foarte mare rapiditate și care e transmis național sau chiar în afara granițelor. Zvonurile apar de obicei în situații tensionate, în care se pune foarte ușor și rapid eticheta pe „vinovați” ambigui și crează, în final, situații favorabile pentru anumite categorii care își urmăresc propriul interes, conducând la învrăjbiri între oameni, la panică, destabilizând societatea. Acest lucru este posibil din cauza lipsei unor date concrete, care ar putea verifica autenticitatea sau veridicitatea informației.

După Kapferer, cei care preiau și răspândesc zvonurile sunt: (more…)

Alegeri, politică, alegători, candidați, prezent, viitor

Încerc, în prezent, să evit transformarea viitorului în trecut. Într-un fel să nu repetăm greșelile sau practicile trecutului. Este o miză de comunitate, de societate, de salvare a viitorului. Dar mai am o miză, cea a salvării personale. Ambele le rezolv implicându-mă, vorbind, spunând ce văd și cu ce nu sunt de acord.

Ambele mize le rezolv pornind de la cea personală, pe care o cred ca fiind punctul de plecare. Miza personală este conștiința, care mă apasă, în special în prag de alegeri sau alte evenimente importante pentru societate, și îmi spune să-mi exprim punctul de vedere într-un mod public.

Conștiința, atât ca cetățean, cât, mai ales, ca sociolog, care îmi spune că trebuie să mă implic și să am un spirit critic față de ce văd și care-mi ridică semne de întrebare.

Michel Foucault scrie în Guvernarea de sine și guvernarea celorlalți „… indivizii sunt incapabili să iasă prin ei înșiși din starea de minorat. … Pentru că sunt lași, pentru că sunt leneși, pentru că le e frică. … chiar și eliberații din legăturile lor, chiar și eliberații din ceea ce îi ține legați, chiar și eliberați de sub tutela acestei autorități nu-și vor asuma decizia de a merge pe propriile picioare și vor cădea … pentru că le-ar fi frică. Ne aflăm într-o stare de minorat pentru că suntem lași și leneși și nu putem să ieșim din această stare de minorat tocmai pentru că suntem lași și leneși.”

Acceptând o stare, o practică, fără a ne pune întrebări și fără a vorbi public despre ea poate însemna complicitate, frică și indiferență.

Vreau să vorbesc despre alegeri și despre politic.

Repetăm aceeași practică la nesfârșit, de la an electoral la altul. Sunt mai atent la alegeri începând cu cele din 2008. 2012 au fost la fel și, din păcate și 2016 e la fel cu precedentele. Avem același discurs, indus politc, de partide și candidați cu șansă. Astea de obicei sunt cele mari sau „independenți” ieșiți din partidele mari și care au ocupat sau ocupă o funcție. Efectul este ca cel descris de Slavoj Zizek în Repetându-l pe Lenin, „spuneți și scrieți orice doriți – atât timp cât ceea ce faceți nu pune sub semnul întrebării sau nu perturbă efectiv consensul politic dominant.”

Afișe campanie elctorală locale 2016

Dinspre electorat se văd (more…)

Suntem noi, oamenii-cetățeni, doar cifre pentru oamenii-putere? Atât este valoarea noastră, masă de manevre? Posibil.
Mă tot uitam pe rezultatele alegerilor pentru președinție, turul al doilea, și pe cele ale recensământului din 2011, pentru că nu cred în ele, în datele comunicate ca fiind rezultate finale. Și tocmai pentru că vin de la oamenii-putere.
Dar am făcut o comparație, folosindu-mă de cifrele scoase de aceștia, o comparație între numărul de oameni care trăiesc în România și numărul de alegători. Și înainte de a pune comparația, fac precizarea că cifrele, datele, sunt acceptate doar atunci când servesc scopurilor oamenilor-putere. Când nu servesc, atunci sunt fabricate pentru a servi.

Este, de fapt, și scopul acestui articol pentru a arăta discrepanța dintre date, cifre.
Deci, numărul total de alegători înscriși în listele electorale permanente este de 18.280.994. Aici e documentul cu cifrele despre listele de alegători. Populația totală a României este de 20.121.641. Ca să aflăm persoanele cu drept de vot scădem tot ce este minor, deci sub 18 ani. Și scădem 1.045.029 sub 5 ani; 1.054.391 între 5 și 9 ani; 1.090.226 între 10 și 14 ani și trebuie să mai scoatem vârstele 15-17 ani din intervalul 15-19, cred că vreo 500.000 din 1.108.453. Ne rămâne o populație cu drept de vot de 16.431.995. Deci avem mai puțin cu vreo două milioane de persoane cu drept de vot în realitate decât în listele electorale. Și aici e documentul cu cifrele despre populație.

Concluzii, păreri …?
Eu zic așa, fără clasă politică!
Ceva scris pe această temă găsiți și aici.

Material realizat de Mihai Tatu, membru Asociația Visum pentru Educație și Cultură.

În timp ce majoritatea oamenilor încearcă să-şi stabilească „alesul” pentru 2 noiembrie, candidaţilor nu le pasă de ce părere au alegătorii. Pentru partide e o bătălie de supravieţuire. Dacă iese Ponta, ACL are multe de pierdut. Miza alegerilor pentru fiecare grupare este să-şi blocheze oponenţii. Dacă nu iese Iohannis, ACL-ul nu o să aibă acces la anumite instituţii, la care mai are acum acces prin Băsescu şi o să piardă bătălia pe termen lung. Pentru PSD şi compania e momentul să deţină controlul ambelor instituţii, Parlament şi Preşedinţie.

Şi toată inundaţia asta politică cu afişe şi cu lovituri murdare, noi, cetăţenii o întreţinem promovând votul pe aceiaşi indivizi, de 25 de ani. Einstein dădea următoarea definiţie nebuniei, atunci când oamenii fac în mod repetat un lucru într-un timp îndelungat, fără a schimba nimic, așteptând rezultate diferite. Ei bine nu e doar nebunie, este tâmpenie (lipsa educaţiei, informării și implicării) şi manipulare (discursul politic). Toată invazia din on-line în care ne spunem unul altuia că trebuie să ieşim la vot, că e instrumentul democraţiei, că nu-i lăsa să aleagă în locul tău, nu au nici o valoare. Şi asta nu pentru că votul nu e un instrument deştept, ci pentru că nu ai pe cine vota. Aşa cum ziceam deja, îmi cereţi să ies să-i votez pe aceiaşi care de 25 de ani nu fac decât să-şi umple buzunarele din banii noştri, care se scuipă şi care nu prezintă nici un program real. Nu-i așa că-i o nebunie generală.

Mi-ar plăcea să existe şi votul de neîncredere, o ştampilă cu NU sau pe buletin să fie două câmpuri, unul DA şi unul NU, iar NU-ul să însemne vot de eliminare pentru candidat. În momentul de faţă nu există posibilitatea de a respinge un candidat sau un partid. Indiferent ce vrei, sistemul de vot te obligă să-i alegi. Iar cei care invalidează buletinul de vot sunt băgaţi la buletine de vot greşite şi sunt ignorate.

Mi-ar mai plăcea să existe un contract juridic pe care candidatul îl semnează cu societatea pentru programul pe care îl propune. Şi dacă nu respectă contractul şi iese din limitele legalităţii contractului, să existe consecinţe juridice.

Şi înainte să-mi spuneţi să votez, care sunt realizările candidaţilor/partidelor pentru care îi/le susţineţi şi pe care mi le prezentaţi?

Pentru noi, cetăţenii, votul în ziua de azi nu contează, politicul, indiferent de culoare, este acelaşi, lipsit de orice valori etice, morale şi lipsit de orice urmă de încredere, de aceea trebuie renunţat complet la el. Votul funcţionează dacă înainte de a-l da există o negociere şi o înţelegere între părţi, în cazul acesta între politiceni şi societatea civilă. Personal, nu cred să fi văzut vreo negociere. Este de fiecare dată o decizie unilaterală-politică.

Vă propun/provoc, pe final, să nu mai consumaţi resursele personale şi energia pentru a face jocurile politice, ci pentru a colabora la găsirea unei căi de a ne face viaţa fără politic, pentru a ne construi o societate care chiar să servească nevoilor noastre şi nu doar a câtorva oameni care au pus mâna pe putere. Cel puţin îndreptaţi-vă atenţia spre oameni din interiorul societăţii civile, care mai au verticalitate, educaţie şi cunoaştere, oameni care pot produce un mult mai mare bine pentru societate.

credit foto: all-free-download.com

Articol realizat de Mihai Tatu, membru Asociația Visum pentru Educație și Cultură.

În România putem spune că fiecare an este electoral, după felul în care se comportă politicienii. Tot ce fac este doar pentru a câștiga capital electoral. „Realizările” politicienilor sunt făcute pentru voturi și nu pentru a rezolva nevoile sociale. Dacă luăm în discuție doar două elemente, foarte importante, ne dăm seama că politicienii nu lucrează după un plan, ci doar pentru ce au ei nevoie. Cele două elemente sunt nivelul de trai, care este foarte scăzut și autostrăzile, care nu există în România.

Față de politică și de politicieni cred că putem face afirmația că există o încredere scăzută spre deloc și o nemulțumire generală, odată față de „realizări” și odată față de atitudinea pe care politicienii o au față de oameni. (more…)

Sub egida, Weekend-ul mare de europarlamentare!

Treburile astea electorale sunt ca manelele, de proastă calitate și cu oameni cu puțină educație. Lozincile, sloganurile electorale se repetă, parcă la nesfârșit, precum versurile manelare. Și am luat la întâmplare, versuri manelare și câteva lozinci electorale. (Of, m-a prins și pe mine ritmul ăsta.) Comparația sau asemănarea o faceți voi. (more…)