Blog Archives

Arta Urbană – O revoltă universală pe ziduri

Care este motivul pentru care urmărești și fotografiezi lucruri aflate pe străzi? Urmărești un concept sau doar fotografiezi la întâmplare? Vrei să exprimi ceva prin fotografie? De ce o faci?

Acestea au fost întrebările care mi-au fost adresate recent, cu privire la fotografiile pe care le fac la scrisuri, piese artistice, stencil-uri, graffiti, desene făcute cu spray sau cum vreți să le numiți. Străzile sunt pline cu astfel de lucruri și doar trebuie să deschidem ochii, pe măsură ce mergem prin orașe, pentru a le vedea, pentru a ne bucura de ele sau, simplu, să le observăm. Să fiu cinstit, nu m-am gândit la un concept în spatele fotografiatului acestor piese sau la o însemnătatea mai mare. Intenția mea era de a le face vizibile, oferind oamenilor acces la ele, că este ceva ce vedem zilnic, dar cărora, poate, nu le acordăm suficientă atenție.

După ce am primit aceste întrebări, m-am gândit la ce ar putea să mă determine să fiu atras înspre a documenta aceste piese de artă și am avut la rândul meu câteva întrebări, pe care le consider importante, cu care accesez acest câmp larg căruia îmi place să-i spun Artă stradală sau Artă urbană.

Ce este Arta stradală/Arta urbană?

Dacă ai încredere în definiția dată de Institute for Graffiti Research – da, un astfel de institut chiar există și este la Viena – vei găsi referinţe către toate tipurile de arte, care au loc în spații publice: teatru, muzică, pictură. Pe măsură ce citești, două sintagme cheie sunt importante de menționat: Non-commercial și Non-established spaces. Astfel, se poate trage ușor concluzia că arta stradală sau arta urbană este ceva pentru care nu plătești și pe care, de obicei, nu o găsești în muzeu sau în galerie.

Un lucru interesant, cu privire la aceste aspecte, este o postare de pe Facebook, care face trimitere către un muzeu în aer liber, sub un pod în Cluj-Napoca.

10579838_902511896505764_354135947_o

Titlu și artist necunoscute – Cluj-Napoca – 2015 – Rémi Almodt

 

12380654_902511886505765_288416266_o

Titlu necunoscut – Ortaku – Cluj-Napoca – 2015 – Rémi Almodt

1491790_902511893172431_2022083996_o

Titlu și artist necunoscute – Cluj-Napoca – 2015 – Rémi Almodt

 

Pentru mine aceasta este definiția bunei practici vizuale, pe care o experimentăm cu proprii ochi, a ceea ce înseamnă arta urbană sau arta stradală. Un muzeu în aer liber, care poate fi vizitat de oricine, la orice oră, fără taxă de intrare.

Care este mesajul?

Pentru mine, esența acestui întreg este disponibilitatea. Așa cum am menționat, picturile/graffiti/rezultatele pot fi în locuri în care nu te aştepţi şi sunt accesibile oricui, indiferent de situaţia socială sau finaciară. Este uni(c)versală.

Este un tip de artă socio-politică. Oamenii exprimă ceva prin intermediul ei, iar noi, cei care ne uităm, putem să interpretăm cum vrem, s-o folosim cum vrem. Poate fi un scris simplu care spune „trezirea” sau „deschide ochii”, dar care ne captează atenţia şi ne face să ne gândim la ce am văzut, citit sau experimentat.

Mesajul a fost cel care m-a interesat întotdeauna. Pe de-o parte, creaţia este un mesaj sau un protest în sine, deoarece este ilegal şi văzut ca violare a proprietăţii cuiva. Dar dusă în spaţiul public şi făcută accesibilă, este o revoltă sau un protest al artiştilor înşişi, desigur, intenţia este diferită, dar pentru mine, a fost întotdeauna o formă de protest împotriva formelor consacrate de artă şi a galeriilor care promovează artă scumpă, pentru un public anume. Pe de altă parte, conţinutul, mesajul direct, este o altă formă de revoltă permanentă, ducând sloganuri pe străzi şi lăsându-le acolo până sunt şterse. Nu mai este nevoie de demonstraţii zilnice, cuvântări sau alte forme de exprimare.

Să nu uităm de actul ilegal împotriva autorităţilor (în acest caz poliţia). Întodeauna am văzut relaţia dintre artist şi autorităţi ca pe basmul „Momo and the grey gentlemen”, de Michael Ende – desigur, pentru că îmi place arta urbană şi graffiti. Artistul, care colorează zidurile, în acest caz Momo şi oamenii gri, în acest caz autorităţile, care vor să păstreze zidurile gri, lucrând pentru corporaţii.

De ce avem nevoie de astfel de artă?

Trei cuvinte simple: Varietate, Contrast, Protest!

Dacă refelctăm puţin asupra modului în care ne ducem viaţa, vom vedea cu uşurinţă, că suntem bombardaţi de reclame în viaţa de zi cu zi. Atenţia noastră este atrasă de produsele, prezentate pe autobuze, postere imense, reclame în magazine, în ziare şi pe internet. Totul pentru un simplu motiv: Consum.

Deci, pentru mine, arta urbană asta face. Ne atrage atenţia de la lucruri care ne ocupă şi ne influenţează mintea, care ne leagă într-un sistem de consum continuu şi aşează atenţia pe probleme personale şi pe critica situaţiei în care ne aflăm. Chiar dacă nu este intenţia oricărui artist urban, aduce o bogăţie, noi lucruri şi schimbări la ceea ce vedem şi cum vedem.

Avem o nevoie urgentă de a reflecta asupra situaţiei socio-politice şi asupra modului de consum. De aceea, cred că, arta stradală aduce un frumos contrast în raport cu maşina de reclamă a marilor corporaţii. Acest desen este făcut de Clay Butler şi ilustrează foarte bine acest lucru.

12366800_902511859839101_66944402_n

„Sidewalk Bubblegum“– Clay Butler – 1996 – www.sidewalkbubblegum.com

 

Pentru mine este ilustrarea perfectă a ceea ce merge rău în societatea noastră. Suntem expuși la o manipulare prin reclamă, care ne atrage atenția, determinându-ne să cumpărăm tot felul de lucruri, de care poate nici nu avem nevoie, dar doar de dragul de a le avea. Și în mijlocul reclamelor iese în evidență o nemulţumire care simbolizează nonconformismul: Împlinirea de Sine, o piesă de artă sau un simplu scris pe perete. Oamenii nu vor împărtăși întotdeauna ce găsesc sau ce văd frumos pe străzi, dar acest lucru îl regăsim și la reclame. Chiar dacă nu găsim un mesaj direct suntem suficient de deștepți să vedem paradoxul, nu?

Ce face din asta o mișcare internațională?

Am putut vedea rezultate la fiecare destinație, la care am călătorit până acum. Nu a contat dacă eram în Germania, România, Portugalia, Canada sau Statele Unite – și putem găsi bloguri sau pagini despre arta stradală în toată lumea.

Cred că un simplu motiv – și unul frumos – este acela că oamenii nu sunt chiar atât de diferiți. Nu contează de unde venim, la ce zei ne rugăm, ce culoare are pielea sau ce orientare sexuală avem. Pe tot Pământul luăm lucrurile care ne preocupă și le ducem în spațiul public unde le punem pe pereți, le scriem sau folosim sprayul. Peste tot simțim nevoia să ne exprimăm, să scoatem în evidență anumite aspecte sau pur și simplu să facem locurile în care trăim mai frumoase, într-un fel personal și unic.

12389065_902511889839098_280736147_o

„Cerberul AMURAL” – PisicaPatrata Irlo Obert – Brasov – 2015 – Rémi Almodt

12312349_902511856505768_124823360_n

Titlu și artist necunoscute – Porto, Portugal – 2014 – Rémi Almodt

12387795_902511853172435_1765839776_n

Banksy – Israel/Palestine – https://www.facebook.com/Banksy-217252245137190/?fref=ts

 

Pentru ce pledăm acum?

Ideea mea este simplă: Fă ceva! Dacă îți place ce vezi, atunci sprijină, distribuie, fă chiar tu ceva, arată că te interesează. Spațiile publice aparțin oamenilor, iar oamenii – adică noi – au dreptul de a le modifica în ce fel vor. Există ceva ce nu-ți poți cumpăra cu bani, ceea ce numesc „împlinirea de sine”, de care am menționat mai devreme. Toate tipurile de artă asta sunt, după părerea mea. Un scop, chiar și doar de dragul de a face, care liniștește mintea, care întărește creativitatea și care ne dă posibilitatea de a vorbi în alt fel. Ceva ce considerăm frumos, de care suntem mândri și ne determină să fim activi și să facem ceva.

Oamenii nu ar trebui ținuți în loc de regulamente sau legi care sprijină doar o idee comercială. De ce nu putem împărți spațiile gratuit și să dăm ceva, când putem și când vrem? Nu toată lumea are bani, dar toată lumea are o înţelegere de ordin estetic şi din acest punct de vedere unii oameni nu ar trebui valorizaţi mai mult decât alţii.

Oraşele au mii de feţe şi arta urbană le modelează în fiecare zi dându-le semnificaţii, pe care apoi le putem experimenta când vrem şi cum vrem. Pentru mine şi alţi oameni este o parte importantă a vieţii şi o formă de exprimare. Ne arată probleme care apar în societate sau pur şi simplu încearcă să schimbe spaţii, înfrumuseţându-le. Întotdeauna depinde de noi, cum ne creăm locurile în care trăim, trebuie doar să fim conştienţi de faptul că este în mintea şi minţile noastre.

scris de Rémi Almodt, student la Universitatea Babeș-Bolyai – Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării – Jurnalism, linia germană

Urban Art – A universal riot on the walls

What’s the reason that you follow and make documentaries of the things you photograph on the streets so much? Is there a concept to it or is it just randomly photographed? Do you want to express something through it? Why do you do that?

These were the questions I was recently asked, regarding the pictures I take of writings, pieces of art, stencils, graffiti spray-paint-pictures or whatever you may call them. The streets are full of them and we only need to open our eyes, as we walk through the cities, to see them, enjoy them or simply notice them. To be honest, I never thought about a concept behind taking pictures of these works or any bigger meaning. My only intention was about sharing them, giving people the access to them and simply show, that there is something we notice every day but we maybe don’t pay enough attention to.

After I’ve been asked these questions, I was thinking about what could possibly push me, to be so attracted to the documentation of such pieces of art and came up with some questions myself, which I would consider important, to access this broad field of what I like to call Street Art or Urban Art.

What is Street Art/ Urban Art?

If you trust the definition, given by the Institute for Graffiti Research – yes, such an institute is really existent and settled in Vienna – you will find a reference to all kinds of art, that take place in public spaces: Theatre, Music, Paintings. As you read further, two key words should be important to be mentioned: Non-commercial and Non-established spaces. So you can easily reach the conclusion, that street art or urban art is something that you don’t pay for and that you (usually) do not find in a museum or gallery.

One of the most interesting things so far, regarding these aspects, was a Facebook post, referring to a free outdoor museum, under a bridge in Cluj-Napoca.

10579838_902511896505764_354135947_o

Title and artist unknown – Cluj-Napoca – 2015 – Rémi Almodt

 

12380654_902511886505765_288416266_o

Title unknown – Ortaku – Cluj-Napoca – 2015 – Rémi Almodt

1491790_902511893172431_2022083996_o

Artist and title unknown – Cluj-Napoca – 2015 – Rémi Almodt

 

For me, this is a visual best practice definition, that we can experience with our own eyes, of what urban art or street art means. An open museum, that everyone can visit, at any time, without any entrance fee.

What’s the message?

For me, the essence of the whole thing is the availability. As mentioned before, the paintings/graffiti/outcomes can be found in places, where you would not expect them and the fact, that it is accessible for everyone, regardless the social or financial – or whatever – background. It is uni(que)versal.

It is a kind of art, that is socio-political. People express something through it and we, as perceivers, are up to make something out of it, for ourselves. It could only be a simple writing that says “wake up” or “open your eyes” but still, it captures our attention and we will think about what we see, read or experience.

The messages have always been the most interesting thing for me. On the one hand, the creation is a message or a protest itself, because it is mostly illegal and seen as the violation of someone else’s property. But to take it to the public spaces and make it accessible, is a riot or protest of artists themselves – of course, the intention differs but for me it was always some kind of protest against established forms of art and the galleries that only promote the expensive kind of arts, only for a certain kind of people. On the other hand, the content, the direct message, is another kind of permanent riot. Taking slogans to the streets and leave them there, until they are removed. No need, for daily demonstrations, speeches or forms of expression.

Not to forget the illegal act against the authorities (in this case maybe the police). I always saw the relationship between the artist and the authorities as the fairytale of “Momo and the grey gentlemen” by Michael Ende – of course, this is due to my pre-influence, because I like urban art and graffiti. The artist, coloring the walls, in this case Momo, and the grey men, in this case the authorities, who want to keep the grey color of the concrete, working for the beliefs of corporations.

Why do we need such kind of art?

Three simple words: Variety, Contrast, Protest!

If we reflect a little bit, on how we lead our lives, we will easily notice, that we are bombed with advertisement in every days life. Our attention is drawn to products, presented in busses, huge advertising posters, ads in magazines, newspapers and on the internet. Everything for one simple reason: Consumption.

So, for me urban art faces as well this. It draws the attention away from these things, that keep our minds occupied with influences, bound in a system of ongoing consumption and lays the focus on personal matters and on criticizing the situation we find ourselves in. Even if maybe not the intention for every street artist, it still enriches, broadens and changes the things we see and the way we see them.

We have an urgent need for reflecting our socio-political situation and also our way of consumption. This is, why I think, street art gives a nice contrast to the advertising machinery of big corporations. This drawing by Clay Butler actually illustrates this quite well.

12366800_902511859839101_66944402_n

„Sidewalk Bubblegum“– Clay Butler – 1996 – www.sidewalkbubblegum.com

 

For me, this is the perfect illustration, of what is going wrong in our society. We face all this manipulative advertising, drawing our attention, leading us to buy all kind of things, we might even not need, only for the sake of having or owning them. And in the midst of all this advertising, the complaint about something, that stands out and that symbolizes non-conformity: Personal fulfillment, a piece of art, or just a simple writing on a wall. People might not share the beauty of everything that they find or see in the streets but the same thing goes for all the advertising. Even if we don’t find a direct message here, we are still smart enough to notice the paradox about this, no?

What is it that makes it an international movement?

I could see outcomes at every destination that I travelled to, so far. It did not matter if I was in Germany, Romania, Portugal, Canada or the States – and we can easily find blogs or pages on street art, over the whole world.

I think the simple reason – and a nice reason to see – is that we as humans are not so different. It does not matter, where we come from, which gods we pray to, what color our skin has or what sexual orientation we have. All over the earth we take the things that concern us into public spaces and spray or write them on walls. Everywhere, we feel the need to express things, highlight aspects or simply make the places we live in more beautiful, in our very unique and own way.

12389065_902511889839098_280736147_o

“Cerberul AMURAL” – PisicaPatrata Irlo Obert – Brasov – 2015 – Rémi Almodt

12312349_902511856505768_124823360_n

Title and artist unknown – Porto, Portugal – 2014 – Rémi Almodt

12387795_902511853172435_1765839776_n

Banksy – Israel/Palestine – found on: https://www.facebook.com/Banksy-217252245137190/?fref=ts

 

What’s the plea now?

My plea is simple: Do something! If you like what you see, support it, share it, do something yourself, show that this concerns you. The public spaces belong to the people, so the people –which we are – have the right, to shape them the way they want it. There is something that all money can’t buy you, which I would call the self fulfillment, as already mentioned earlier. All kinds of arts are this, in my opinion. A purpose, maybe only for the sake of doing it, that silences the mind, strengthens our creativity and that lets us speak in another way. Something, that we consider as beautiful, that we are proud of and that pushes us to be active and to do something.

People should not be held back by regulations or laws that only support the commercial idea behind something. Why can’t we share spaces for free and give something, when we can and when we like it? Not everyone has money but everyone has an aesthetic understanding and one should not be valued higher than the other.

Cities have thousand faces and urban art shapes them every day and creates these meaningful faces that we can experience when we want and how we want. For me and other people it is an important part of life and one’s very own way of expression. It shows us problems that occur in society or simply tries to change spaces and make them more beautiful. It is always up to us, how we create the places we live in, we simply need to be conscious about the fact that we have it in our heads and hands.

written by Rémi Almodt, student at Babeș-Bolyai University – Faculty of Political, Administrative and Communication Sciences – Journalism (in German)

No Comments

Repetandu-l-pe-LeninRepetându-l pe Lenin nu este un îndemn pe care Slavoj Žižek îl dă pur și simplu, Lenin nu primește din partea autorului o perspectivă de învingător și model de urmat, ci mai degrabă această carte și acest titlu reprezintă o analiză și fac referire la reinventare, la imaginarea și crearea unui regim social nou, diferit. Cartea nu face referire la repetarea sau practicarea acțiunilor leniniste, ci mai degrabă repetarea acțiunilor eșuate de acesta.

„Fidelitatea față de consensul democratic înseamnă acceptarea consensului liberal-parlamentar actual, care exclude o chestionare serioasă a felului în care această ordine liberal-democratică îi este complice fenomenului pe care îl condamnă oficial, cât și, desigur, orice încercare serioasă de a ne imagina o societate a cărei ordine socio-politică să fie diferită. Pe scurt, ea înseamnă: spuneți și scrieți orice doriți – atât timp cât ceea ce faceți nu pune sub semnul întrebării sau nu perturbă efectiv consensul politic dominant.” Žižek aduce în discuție termenul de

„Denkverbot”, o interdicție a gândirii și afirmă că „hegemonia liberal-democratică actuală este susținută de către un fel de denkverbot nescrisă”,

iar în momentul în care se produce o implicare cât de mică în proiecte care contestă ceea ce există, apare instantaneu și un răspuns care reamintește că lucrurile ar putea sta mai rău: „Uitați-vă în jur și veți vedea singuri ce se va întâmpla dacă vom urma ideile voastre radicale!” (more…)

No Comments

IMG-6856Anul trecut, pe 26 decembrie, am avut o ediţie a Serii de Film Braşov dedicată Revoluţiei din ’89. Această ediţie s-a realizat pornind de la propunerea Marei Oprişiu şi a însemnat o proiecţie comună a Serii de Film Braşov cu CineClub Braşov. Efectiv, a însemnat proiecţia documentarului „După revoluţie” realizat de Laurenţiu Calciu.

Personal, mă bucur că am putut vedea acest documentar şi vă spun de ce. Reuşeşte să prindă în cadru, în perioada ianuarie 1990, cei trei mari actori ai Revoluţiei, politicienii de atunci – Iliescu, Roman, Brucan, Raţiu şi Câmpeanu, presa străină şi populaţia care mai era încă pe străzi, înfierbântată, şi care demonstra pentru sau împotriva celor două tabere politice de atunci. Văzând acest documentar, tind să-mi confirm ipoteza prin care afirm că Revoluţia de la 1989 nu a fost a oamenilor, a cetăţenilor, ci o instrumentare din partea unor interese de a prelua puterea în România. La două săptămâni de la terminarea Revoluţiei, FSN-ul avea deja o structură naţională bine organizată, ceea ce e greu de crezut că ar fi putut fi realizată într-un timp atât de scurt, mai ales când Iliescu afirma că FSN-ul este născut atunci, din focul revoluţionar. (more…)

No Comments

Cred că sunteți de acord că societatea românească este sătulă și la un nivel ridicat de frustrare față clasa politică. Fie că ne uităm la televizor, fie că citim pe on-line, fie că discutăm prin vecini și cu apropiații, cu toții avem multe de reproșat politicienilor și nu numai de reproșat. Am văzut oameni care cer să se facă dreptate. Prin asta înțelegeau ca cei implicați în acte de corupție, politicieni, judecători, procurori, polițiști să intre la închisoare pentru ce este România de azi. E evident prin aceasta că sistemul de reprezentare politic nu mai produce beneficii pentru cetățeni, mai mult, e restrictiv.

Dar numai să ceri nu e suficient, trebuie să te implici mai mult, dincolo de perioada campaniei electorale. Ei, este timpul unor noi idei, noi soluții. De aceea, în afara celor scrise de mine, în ceea ce privește schimbarea stării de acum, în special a clasei politice, „Al 2014-lea an electoral” și „Acceptarea nebuniei – votul”, vreau să vă aduc în vedere încă două articole foarte bune. Primul este al lui Codru Vrabie, un om cu multă experiență în citirea clasei politice, „Brazen Proposal–Ridiculous Dream or Terrible Nightmare?”. Al doilea vine din Republica Cehă, „Democracy 2.1”.

Aștept comentariile voastre și de asemenea, idei noi care nu sunt deja propuse aici. Este o invitație la negociere, dezbatere și participare.

Articol realizat de Mihai Tatu, membru Asociația Visum pentru Educație și Cultură

No Comments