Vă invit să-l cunoașteți pe Andrei Adumitroaie, un tânăr ambițios din Piatra-Neamț, dansator, un tip introvertit, cu care mi-a făcut mare plăcere să stau la povești.
Are potențial… și nu numai că are potențial, dar și vrea să facă ceva cu viața lui. Ceea ce este de admirat. Îi admir optimismul și dorința de a încerca. Sunt mulți tineri care deși au anumite calități, nu le fructifică, le ignoră, dar nu și Andrei, el știe că vrea să danseze și chiar acționează în privința asta, privind lucrurile pe termen lung. Am văzut în el un om frumos, care nu renunță la pasiunea și la visul său. Iar un om care are aspirații, trebuie susținut.
Adriana: Spune-mi câteva lucruri despre tine.
Andrei: Mă cheamă Andrei Adumitroaie, am terminat Liceul Sportiv, am făcut atletism de performanță, pe urmă m-am apucat de kinetoterapie. Mă gândeam inițial să fac teatru sau ceva sociologie, marketing, să am contact cu lumea, dar m-am hotărât să fac kinetoterapie, să ajut oamenii. Între timp, având contact cu muzica și ascultând muzică mi-a plăcut să dansez, mă uitam la videoclipuri cu dansatori și mi-aș fi dorit să ajung și eu ca unul din dansatorii pe care îi vedeam la televizor. Așa… ce să mai zic? Sunt din Piatra Neamț.
Adriana: Zi-mi de când ai început să dansezi. Cum ai început?
Andrei: Bine… nu știu să zic o dată exactă când am început să dansez sau o vârstă… nu știu… Cred că primul impuls referitor la dans mi l-a dat bunicul meu; eram super mic și era muzică populară la televizor și dansa bunicul meu, eu nu știam să dansez și mă lua pe tălpile lui și mă învârtea prin casă. În liceu, cu un prieten bun de-al meu, ascultând noi muzică ne chinuiam noi să dansăm, încerca să mă învețe el pe mine niște pași, nici el nu știa bine, dar ne chinuiam amândoi să dansăm, țopăiam și râdeam unul de altul de cum ne mișcam și am continuat așa, ca o modalitate de a mă relaxa, de a mă destinde, de a mă destresa. (more…)
Suntem și pe