Home > Posts tagged "Ingrid Casian"

Blog Archives

(interviu cu Mihók Tamás)

Când te-ai apucat de scris și de ce?

Din cauza desuetudinii operelor literare studiate la școală, scrisul ca formă de expresie m-a atras abia după ce îmi aflasem limitele în arta plastică și arta murală, graffiti-ul.

În perioada adolescenței jucam pe Cupidonul oriunde apucam, în curtea școlii sau printre blocuri. Îmi plăcea să cred că amicii mi se pot confesa oricând, fără rețineri. Apoi, dacă era cazul, le făceam lipeala. Cred că, în primă fază, aceste „audieri” mi-au trezit fascinația pentru povești. Am început să admir puterea cuvântului, să mă tem de el, să experimentez fel de fel de replici. Creasem un joc cu legi nescrise și consecințe directe. Un joc guvernat de cuvânt. Până la atingerea maturității, toți prietenii mi-au fost cobai și cred că, într-o oarecare măsură, și eu lor. Declicul s-a produs totuși puțin mai târziu, odată ce o serie de deziluzii mi s-a revărsat în ogradă aproape simultan. O criză paternă, o nelegiuire la care am fost martor și totodată constrâns să tac, discriminări etnice mizerabile din partea unui dascăl drag mie, un periplu religios încheiat cu un agnosticism benign. Și ar mai fi cu carul. Pensula se dovedi prea fragedă în fața avengurii ranchiunilor strânse laolaltă. Tot atunci îl citisem pe Bacovia pentru prima dată. La 16 ani, destul de târziu. Reversurile ostentațiilor s-au instalat încet și comod în mici ficțiuni derulate zilnic în imaginația mea sub formă onirică, ori în mod deliberat. Și am început să scriu… (more…)

(interviu cu Paula Lavric)

Scrii și te scrii, citești și ești citită, creezi și te creezi, trăiești și te trăiesc oamenii atunci când deschid cartea ta. De unde a pornit această „treabă” cu scrisul, Paula?
Cunosc scriitori care spun că, pentru a scrie, mai întâi trăiesc. Eu cred că trăiesc în timp ce scriu, iar viaţa mea este un fel de scuba diving, unde scrisul este mult-aşteptata „gură de aer” de la suprafaţa apei, când respiri cam pe furate, după care te scufunzi din nou să explorezi lumea. Scrisul meu s-a născut din nostalgia locurilor natale. Nu aveam mai mult de nouă ani când, împreună cu familia, am părăsit pământul uscat al Dobrogei pentru un spaţiu exagerat de prietenos, unde spiritul meu refuza să se acomodeze. Din acest refuz de a vedea lumea – lume pusă sub metafora unui cancer fatal – s-a născut Disputa din Micul Paris… Iar de dragul valurilor Dunării, am început să scriu (de mână) rânduri ondulate, unul sub altul, dintr-o parte a paginii în cealaltă. Protagonista, Marga, nu face decât să îşi exprime dorurile, iar întregul roman, asemenea unei sărbători, capătă valenţele unui prilej de revedere cu toate persoanele dragi. (more…)

(interviu cu scriitorul Radu Găvan)

Ne dorim să facem cunoştinţă cu „Exorcizat”. Ce ne poți spune despre romanul tău de debut, apărut la Editura Herg Benet?
Exorcizat este un roman care vorbește despre demonii fără chip ce se ascund în noi, o carte despre singurătate și frică, despre pierderea identității, despre violență și sensibilitate în același timp. Cineva îmi reproșa că e prea „fără perdea.” Da, așa este. Intenția mea a fost să creez o persoană reală, cu bune și rele, iar protagonistul romanului asta și este – un tânăr care își pune întrebări, care se teme, suferă, greșește, speră, spune sau face lucruri teribile uneori. Eroul cărții mele respiră și te privește, e viu, nu-i vreo păpușă de cârpe cu trăsături încremenite. (more…)

(interviu cu scriitoarea Teodora Gheorghe)

Scrie despre sfârșit, dar versul îi este început. Scrie fără ocolișuri, ludic, imaculat și marcant. Bucăți din suflet. Și n-au nevoie de necropsie. Poemele-i sunt inextingibile, tocmai pentru că visele ei nu au hotar. Scrie leal și fără urmă de enfază. Cartea Teodorei nu-i deloc funebră. Invitație la Iepure. Pentru oameni.

Când și cum ți-ai descoperit pasiunea pentru scris?
În copilărie, când aveam vreo opt ani. Atunci am scris prima poezie, despre moartea unui cerb. Cred că m-au inspirat poeziile lui Eminescu. Auzindu-le, mi-am dat seama că mi-ar plăcea să scriu şi eu versuri şi rime.

Cum te ajută scrisul în viaţa de zi cu zi?
Scrisul e o modalitate de a-mi aşterne o parte din şuvoiul de gânduri pe hârtie, ca să mă cunosc dincolo de zidurile minţii. Îmi provoacă imaginaţia, creativitatea şi originalitatea exprimării.

În cât timp ai scris primul volum de poezii?
Aş putea spune că „într-o viaţă de om”, pentru că primele poezii au fost scrise prin adolescenţă, altele mult timp mai târziu, volumul fiind cu adevărat încheiat în primăvara anului trecut, atunci când mi-am făcut de fapt curaj să le scot din sertar şi să le dăruiesc celorlalţi, după câştigarea concursului naţional de „Incubatorul de condeie”. (more…)