Home > Revistă > Archive by category "Punctul de dezbatere"

Blog Archives

Educație vs Disciplină

„În societățile noastre, sistemele punitive trebuie plasate într-o anumită economie politică a corpului: chiar dacă ele nu apelează la pedepse violente ori sângeroase, chiar dacă folosesc metode blânde ce doar închid sau corectează, întodeauna de corp va fi vorba – de corp și de forțele lui, de utilitatea și docilitatea acestora, de repartizarea și aservirea lor.” (A supraveghea și a pedepsi – M. Foucault. P. 32)

În timpul perioadei comuniste, probabil mulți își amintesc sau au citit/au auzit povești, elevii de până la 14 ani aveau statutul de pionieri. Ei aveau semne distrinctive (cravata și accesorii), fiind ușor să îi observi, dar le revenea o adevărată onoare în momentul în care erau primiți în Organizația Pionierilor. Cei mai buni dintre ei, cei care se remarcau, primeau și distincții: „comandanții” care primeau șnururi roșii, galbene sau albastre, „pionier de frunte” sau „pionier fruntaș în munca patriotică” sunt câteva exemple. În timpul comunismului, după vârsta de 14 ani, pionierii deveneau UTC-iști, iar selecția lor respecta anumite norme.

Această ierarhizare mi-a amintit de un capitol din „A supraveghea și a pedepsi” scrisă de M. Foucault, care vorbește despre Școala Militară, unde era întâlnită o repartizare a elevului în mai multe clase, sistem menit să clasifice elevii în funcție de „calitățile morale ale elevilor” și „comportarea lor general recunoscută” (p. 232). Astfel, regăsim clasa celor foarte buni, care se distingea printr-un epolet de argint, clasa celor buni, care se distingea printr-un epolet din mătase roșie și argint, clasa mediocrilor, distinsă prin epolet de lână roșie și clasa celor răi, care se distingea prin epolet de lână maronie. Elevii din ultimele clase se puteau mândri atunci când reușeau să promoveze în primele două clase. Această ierarhie „îi repartizează pe elevi după aptitudini și purtare, deci după întrebuințarea ce li se va putea da când vor termina școala; exercită asupra lor o presiune constantă pentru a-i face pe toți să se supună aceluiași model, pentru ca toți la un loc să fie siliți la supunere, ascultare, atenție în studiu și la exerciții și la cât mai precisa executare a sarcinilor și a tuturor elementelor componente ale disciplinei. Pentru ca toți să devină la fel.” (p. 234) (more…)

Lia Olguța Vasilescu, dezinformare voită sau greșeală de exprimare?

Pe 8 martie, Lia Olguța Vasilescu postează pe profilul său un lucru cel puțin interesant. Din postarea sa reiese că numărul locurilor de muncă a crescut după ce a crescut salariul minim pe economie. Desigur că exprimarea este una nepotrivită, eronată, poate eronată intenționat (dă bine mereu să vedem creșteri peste creșteri, chiar dacă doar din pix sau tastatură), dar Ministrul Muncii dă asigurări că nu sunt motive de îngrijorare și că adversarii politici au făcut speculații cu privire la problemele care pot apărea odată cu creșterea salariului minim pe economie.

Print screen profil Facebook Lia Olguța Vasilescu

În primul rând, este eronat să spunem că numărul de locuri de muncă ar fi crescut, întrucât creșterea numărului de locuri de muncă înseamnă investiții noi (ca un exemplu clar, dacă în martie 2016 am fi avut 5 locuri de muncă disponibile, această creștere a numărului de locuri de muncă despre care vorbește Lia Olguța Vasilescu ar fi însemnat că în martie 2017 am fi avut 10 locuri de muncă, ori acest lucru nu s-a întâmplat, cel puțin nu din cauza creșterii salariului minim pe economie). Mă îndoiesc că au venit dintr-odată investitorii și au zis: wow, investim în România, că mai nou nu mai dăm 2 lei salariu, dăm 3,5 lei.
(more…)

De azi, cu toții suntem viitorul

De azi, cu toții suntem viitorul

Am văzut în ultima vreme zvonuri cu privire la faptul că multinaționalele și-ar fi obligat angajații să iasă în stradă, la protest, amenințându-i că altfel își pierd locurile de muncă (vezi aici un exemplu de astfel de articol).

Despre zvonuri am scris deja și nu mai reiau (vezi aici).

Voi scrie scurt:

1. Multinaționalele nu au obligat și șantajat pe nimeni pentru a ieși în stradă. Site-urile care dau astfel de „știri” nu vor nimic mai mult decât să mute atenția de la probleme reale spre „vinovați ambigui” (din nou, am scris despre asta în articolul despre zvonuri, citat mai sus).

2. Cei mai mulți protestatari provin din multinaționale întrucât atât mai există în țara asta. Țara noastră nu mai are aproape nimic al său, astfel că cele mai multe locuri de muncă sunt în multinaționale. Da, da…multinaționalele alea în care, de altfel, ne-ați încurajat cu toții să ne ducem după terminarea studiilor, pentru a câștiga mai bine și a avea un trai cât de cât decent. Astfel, e normal că cei mai mulți protestatari provin din multinaționale, ceea ce nu e același lucru cu formularea din articolul menționat. (more…)

credit foto: all-free-download.com

Despre zvonuri, minciuni și informare falsă

Zvonurile se regăsesc de-a lungul istoriei și au reprezentat mereu un fenomen psihosocial complex, fenomen care a dus la reacții intense din partea oamenilor, au creat panică sau au distrus imagini, business-uri, reputații
.
Astăzi ne lovim de același fenomen, care lovește cu agresivitate prin intermediul televiziunilor, presei și social media. Mulți oameni cad pradă unor manipulări, informații false, a unor fantezii născocite te miri de unde, a unei propagande, a unor zvonuri.

Pentru ca un zvon să ia naștere, există câteva etape: apare enunțul neverificat/nefondat, care e preluat de TV, media cu foarte mare rapiditate și care e transmis național sau chiar în afara granițelor. Zvonurile apar de obicei în situații tensionate, în care se pune foarte ușor și rapid eticheta pe „vinovați” ambigui și crează, în final, situații favorabile pentru anumite categorii care își urmăresc propriul interes, conducând la învrăjbiri între oameni, la panică, destabilizând societatea. Acest lucru este posibil din cauza lipsei unor date concrete, care ar putea verifica autenticitatea sau veridicitatea informației.

După Kapferer, cei care preiau și răspândesc zvonurile sunt: (more…)

Prezența și absența la vot de la alegerile locale 2016

Pentru că alegerile pentru Parlament sunt foarte aproape, pe 11 decembrie, ne-am decis să ne uităm puțin pe cifrele de la alegerile locale din 2016.

De obicei suntem tentați să ne uităm pe prezența la vot, adică numărul și procentul de oameni care au ieșit la vot în ziua alegerilor. De altfel, asta ni se dă, chiar dacă Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) are ceva mai multe date.

Știm prezența la vot, dar ne interesează și absența la vot. Adică aceia care nu au ieșit la vot în ziua alegerilor. Din păcate doar la nivel de cifre. Motivele sunt cunoscute de fiecare în parte.

Exercițiul de calcul vizează județul Brașov.

La nivel național, AEP zice că sunt 18.320.473 de persoane pe listele de alegători.

La nivelul județului Brașov, AEP zice că sunt 518.658 de persoane pe listele de alegători.

Tabelul 1: Prezența la vot la nivel național plus prezența și absența la vot la nivelul Județului Brașov.

Să explicăm tabelul.

În tabel avem prezența la vot:
- Național 8.874.432 – 48,44%
- Județul Brașov 236.470 – 45,59% – nivel aflat sub cel național.

Apoi, calculele au fost făcute pe categorii de vârstă și sexe.

(more…)

Alegeri, politică, alegători, candidați, prezent, viitor

Încerc, în prezent, să evit transformarea viitorului în trecut. Într-un fel să nu repetăm greșelile sau practicile trecutului. Este o miză de comunitate, de societate, de salvare a viitorului. Dar mai am o miză, cea a salvării personale. Ambele le rezolv implicându-mă, vorbind, spunând ce văd și cu ce nu sunt de acord.

Ambele mize le rezolv pornind de la cea personală, pe care o cred ca fiind punctul de plecare. Miza personală este conștiința, care mă apasă, în special în prag de alegeri sau alte evenimente importante pentru societate, și îmi spune să-mi exprim punctul de vedere într-un mod public.

Conștiința, atât ca cetățean, cât, mai ales, ca sociolog, care îmi spune că trebuie să mă implic și să am un spirit critic față de ce văd și care-mi ridică semne de întrebare.

Michel Foucault scrie în Guvernarea de sine și guvernarea celorlalți „… indivizii sunt incapabili să iasă prin ei înșiși din starea de minorat. … Pentru că sunt lași, pentru că sunt leneși, pentru că le e frică. … chiar și eliberații din legăturile lor, chiar și eliberații din ceea ce îi ține legați, chiar și eliberați de sub tutela acestei autorități nu-și vor asuma decizia de a merge pe propriile picioare și vor cădea … pentru că le-ar fi frică. Ne aflăm într-o stare de minorat pentru că suntem lași și leneși și nu putem să ieșim din această stare de minorat tocmai pentru că suntem lași și leneși.”

Acceptând o stare, o practică, fără a ne pune întrebări și fără a vorbi public despre ea poate însemna complicitate, frică și indiferență.

Vreau să vorbesc despre alegeri și despre politic.

Repetăm aceeași practică la nesfârșit, de la an electoral la altul. Sunt mai atent la alegeri începând cu cele din 2008. 2012 au fost la fel și, din păcate și 2016 e la fel cu precedentele. Avem același discurs, indus politc, de partide și candidați cu șansă. Astea de obicei sunt cele mari sau „independenți” ieșiți din partidele mari și care au ocupat sau ocupă o funcție. Efectul este ca cel descris de Slavoj Zizek în Repetându-l pe Lenin, „spuneți și scrieți orice doriți – atât timp cât ceea ce faceți nu pune sub semnul întrebării sau nu perturbă efectiv consensul politic dominant.”

Afișe campanie elctorală locale 2016

Dinspre electorat se văd (more…)

Propus de Adriana Hurjui, membru Asociația Visum pentru Educație și Cultură.