Am ajuns la cea de-a șasea ediție a Serii de Carte Piatra-Neamț, unde am discutat despre „Ferma animalelor” și George Orwell. Ca de fiecare dată, ideile de la care am pornit în prezentarea cărții au dus la dezbateri interesante și la o interacțiune între participanți, în aceeași atmoferă prietenoasă de la partenerii noștri, Ceainăria Teaz.
Când spui Orwell, automat te gândești la două romane: „1984” și „Ferma animalelor”, ambele scrise în același stil și pe aceleași teme: tema controlului și a obedienței, tema dorinței de libertate, tema revoluției și a personajelor care caută schimbare. Deși „Ferma animalelor” este o carte publicată în 1945, cu cât intrăm pe firul poveștii, cu atât observăm că este o carte de actualitate, care parcă vorbește despre prezent. Cartea depășește cu siguranță barierele de timp și spațiu, întrucât, deși romanul a fost scris cu scopul de a evidenția perioada stalinistă, este încă o carte vie, prin filtrul căreia putem analiza situațiile sociale de astăzi. Este o carte pe care o recomand, având un subiect bun, dar și fiind scrisă în maniera proprie a lui Orwell, care nu-ți va da voie să lași cartea deoparte nici după ce o termini de citit.
„Ferma animalelor” începe cu prezentarea animalelor de la ferma intitulată inițial „Conacul” și ne anunță încă de la primele pagini despre visul pe care seniorul fermei, porcul Middle White, l-a avut. Putem spune că este liniștea dinaintea furtunii și începe ca orice revoluție: cu descrierea vieții actuale, o viață mizeră, în care animalele primesc puțină mâncare de la bețivul Jones, proprietarul fermei, dar sunt supuse la muncă foarte multă; o viață în care nu se cunosc fericirea și libertatea. Revolta crește pe măsură ce seniorul prezintă pământul Angliei ca fiind fertil, iar posibilitățile ca animalele să fie hrănite cum trebuie și să trăiască în confort există, însă, cu toate acestea, calitatea vieții lor este una foarte scăzută.
Vinovatul pentru toate aceste probleme este omul: „omul e singurul nostru dușman adevărat. Scoateți omul din scenă și cauza fundamentală a foametei în rândurile animalelor și a muncii excesive e abolită pentru totdeauna.” Mesajul pe care îl întipărește Seniorul în mintea animalelor este de a face revoluție, dar nu oricum, ci de a pregăti totul meticulos, fără grabă, iar în momentul în care va veni ziua potrivită, să scape de om, să-și facă propriile reguli și o viață mai bună, îndestulată, în care libertatea și egalitatea să fie cele după care toți să-și conducă viața:
„luptăm împotriva omului, nu trebuie să ajungem să semănăm cu el. Chiar după ce l-ați învins, nu-i adoptați viciile (…) Toate obiceiurile omului sunt rele.”
Chiar dacă inițial o parte din animale sunt sceptice, rând pe rând, ele încep să înțeleagă mesajul Seniorului și să creadă din ce în ce mai mult în ideile pe care acesta le întipărește în mintea animalelor. Astfel că animalele reușesc să preia controlul fermei și „Conacul” devine „Ferma animalelor”. La conducere ajung cele mai inteligente animale (deși inteligența aici e un termen relativ, poate mai corect ar fi cele mai oportuniste animale): porcii și câinii.
Alegerea animalelor pentru fiecare funcție, pentru fiecare rol, nu este deloc întâmplătoare; porcii nu sunt aleși de Orwell la întâmplare pentru funcțiile de conducere, cum nici câinii nu sunt aleși la întâmplare ca fiind „mâna lor dreaptă”. Animalele ajung să-și facă propriile norme, reguli și să își creeze și propriul imn, încă dinainte de a prelua ferma. Imnul este învățat repede și ajunge să fie cântat cu patimă de întreaga fermă, în mod repetat și cu mult patriotism.
Deși Seniorul moare din cauza bătrâneții, ideile sale nu pier, iar animalele, începând cu cele oportuniste despre care vorbeam mai devreme, încep să se gândească asupra noii vieți pe care ar putea-o avea, conform spuselor Seniorului. Încep să pregătească revoluția, fără a seta exact o dată pentru când aceasta va avea loc. Animalele încep o organizare clară, porcii preiau responsabilitățile de organizare și educare a celorlalte animale. Cei care se evidențiau foarte mult printre porci, erau Snowball, Napoleon și Squealer, fiecare având o serie de atribuții distincte: fie că vorbim de dinamismul și viteza de acțiune a unora dintre ei, fie că vorbim despre caracterul impunător sau de bun orator al celorlalți („Napoleon are întodeauna dreptate!”), cei trei au clar descrierea unor lideri pe care animalele se puteau baza oricând în revoluția urmărită. Tot ei sunt și cei care elaborează „Animalismul”, un sistem de gândire pornit de la învățăturile Seniorului. Deși la început unele animale au arătat rezistență la schimbare în fața planului de înlăturare a omului, considerând că este necesar să rămână loiali domnului Jones întrucât el era cel care le asigura hrana, iar unele dintre animale chiar dau naștere și la alte situații – minciuni, povești inventate, de exemplu, de corbul domesticit – Moise (pe care l-am putea descrie în lumea noastră ca „instigatorul”). El era de departe preferatul domnului Jones, era un bun informator și, în același timp, și un orator foarte priceput. Numele corbului nu este ales la întâmplare: Moise le povestea animalelor despre un tărâm de vis unde ajungeau animalele după moarte, unde duminica ținea 7 zile pe săptămână și totul era perfect; el, care de altfel nu muncea, ci prefera funcția de informator, reușea să facă animalele mai naive să creadă în aceste povești, porcii având mult de muncă și multe argumente de adus pentru a le convinge pe acestea că lumea despre care vorbea corbul nu exista.Porcii se bucurau și ei de credibilitate oferită fără analiză prea multă din partea celor mai credincioși discipoli ai lor, Boxer și Clover, doi cai de tracțiune, care, întrucât aveau dificultăți în a gândi singuri, acceptau ca adevărat orice lucru le era spus de porci, dând ulterior informația mai departe, printre celelalte animale, printr-un limbaj simplu și ușor de înțeles pentru toată lumea.
Până la urmă, deși pregătirea pentru revoluție era destul de minuțioasă, animalele preiau ferma fără foarte mari probleme și totul, dintr-odată, a devenit al lor. La început, totul parcă devine din ce în ce mai bine la „Ferma animalelor”, calitatea vieții crește, animalele au mâncare suficientă și fiecare dintre ele muncește din ce în ce mai mult, productivitatea crescând și viața fiind îndestulată. Porcii, care învățaseră deja să scrie și să citească, scriu cu vopsea pe perete „Cele șapte percepte” care urmau a deveni reguli stricte de urmat de către animale, reguli care, pe parcursul romanului, se vor modifica sau vor dispăreaîn favoarea porcilor.
1Orice merge pe două picioare e dușman;
2Orice merge pe patrupicioare sauare aripi e prieten;
3Niciun animal nu vapurta haine;
4Niciun animalnu va dormi într-un pat;
5Niciun animalnu va bea alcool;
6Niciun animalnu va ucide un alt animal;
7Toate animalele sînt egale.
.
Animalele construiesc, se apară și produc continuu, animalele erau fericite, totul era bine, mâncare destulă și, chiar dacă munca uneori era foarte grea, totul se desfășura conform programului, sub o organizare foarte bună și clară.Boxer, care era admirat de toată lumea, muncea mai mult ca niciodată, iar răspunsul lui la orice problemă care apărea era: „o să muncesc mai mult!”. Mollie, pe de altă parte, devenise mai leneșă, nu se trezea dimineața devreme pentru a merge la muncă, iar seara se retrăgea mai repede pe diverse motive. Măgarul Benjamin își făcea treaba la fel ca și înainte de revoluție: lent și fără interes prea mare. Duminica nu se muncea și avea loc o ceremonie: se înălța drapelul, după care se mergea în hambar pentru planificarea muncii pe următoarea săptămână. Cei care propuneau și luau decizii erau porcii Napoleon și Snowball, iar celelalte animale înțeleseseră care este sistemul de votare, penru a lua o parte, dar nu aveau habar cum sau ce hotărâri ar putea propune și ele. Cei doi porci erau mereu în opoziție, niciodată nu picau de acord și intrau în polemici.
Ședințele se terminau mereu cu imnul lor, „Animale din Anglia”, iar restul după-amiezei era destinat odihnei.Unele animale învață să citească, deși unele, precum câinii, nu se obosiseră decât să învețe să citească cele 7 percepte.Altele deja învățau și să scrie, iar câteva, cum era Mollie, învățaseră să-și citească doar propriul nume.Restul nu știau alfabetul și nu reușiseră să treacă de litera A, iar cele mai proaste animale de la fermă nici măcar nu știau cele 7 percepte după care își conduceau viața. Tocmai din această cauză, Snowball ajunge la concluzia că cele 7 percepte pot fi reduse la o singură propoziție: „Patru picioare bine, două picioare rău”
, care, după el, ar fi fost principiul esențial din sistemul lor de gândire – Animalismul – principiu care a prins bine chiar și în rândul animalelor mai puțin inteligente.
Încet-încet, porcii, care sunt la conducere, ajung să aibă privilegii de care celelalte animale nu au parte. Astfel, dacă porcii ajung să aibă mâncare suficientă, să doarmă în paturi, să consume laptele și merele, celelalte animale ajung să muncească mult, dar să aibă hrană parcă mai puțină. De fiecare dată, porcii găsesc explicații credibile pentru „turmă”: „Tovarăşi, strigă el, doar nu văimaginaţi, sper, că noi, porcii, facem asta din spirit de egoism şi ca privilegiu? Multora dintre noi, de fapt, nici nu ne plac laptele şi merele. Nici mie nu-mi plac. Singurul motiv pentru care luăm aceste lucruri este acela de a ne păstra sănătatea. Laptele şi merele ― ştiinţa, tovarăşi, a dovedit asta ― conţin substanţe absolut necesare existenţei sănătoase a unui porc. Noi, porcii, lucrăm cu creierul. Întreaga conducere şi organizare a acestei ferme depind de noi. Zi şi noapte veghem la bunăstarea voastră. Pentru voi bem noi acel lapte şi mâncăm acele mere. Ştiţi ce s-ar întâmpla dacă noi, porcii, am da greş în datoria ce o avem? Jones s-ar întoarce înapoi!” Porcii ajung astfel să intimideze animalele, aducându-l în discuție pe Jones, a cărui prezență cu siguranță animalele știau că nu o doreau.
În timp, toate fermele din jur aud de Ferma animalelor și despre revoluția avută aici și ajung să invidieze modul de organizare și viața de la fermă. La începutul lui octombrie, când grâul fusese depozitat, liniștea de la ferma animalelor este cutremurată de oameni. Un grup de oameni de la alte ferme, în frunte cu Jones, veniseră să recucerească ferma. Însă animalele, organizate fiind, își preiau locurile și reușesc să se lupte cu oamenii și să-i alunge. Ca în urma oricărei bătălii, există eroi și victime, astfel că sunt instituite două clase de eroi: clasa I destinată celor doi eroi, porcului Snowball și calului Boxer, iar clasa a doua, destinată victimei-erou, oaia ucisă în luptă, al cărei nume nici măcar nu-l știm, deși s-a sacrificat pentru fermă. Cu timpul, dezbaterile între Napoleon și Snowball devin din ce în ce mai agitate și chiar violente, iar în urma propunerilor celor doi, apar două lozinci: „votați Snowball și săptămâna de trei zile” și „votați Napoleon și ieslea plină”. Se formează tabere, iar Snowball este alungat de la fermă de către câinii credincioși ai lui Napoleon, pe care, aflăm noi, el îi crescuse de mici, separat. Napoleon preia conducerea, iar din acel moment, ședințele de duminică, în care se discutau problemele fermei și se luau decizii fuseseră abolite, spunând că acestea vor fi rezolvate, cu ușile închise, de către un comitet de porci prezidat de Napoleon însuși.
Traiul, care parcă ia un continuu declin, ajunge să fie comparat cu traiul dinaintea revoluției, însă nimeni parcă nu-și mai amintește clar cum arăta viața înaintea revoltei și preluării conducerii. Animalele ajung să muncească foarte mult, ca sclavii, dar, cu toate acestea, erau se complăceau cu ideea că munca lor va conta atât pentru ele, cât și pentru cei care veneau în urma lor. Animalele sunt solicitate din ce în ce mai mult, iar Napoleon intră în comerț cu oamenii de la fermele vecine. Animalele devin neliniștite, căci una dintre regulile pe care le urmau erau să nu aibă de a face nimic cu oamenii. Ca să le liniștească, Squealer merge printre animale și le asigură că legea conform căreia utilizarea banilor și angajarea în comerț nu fusese niciodată propusă și votată. Privilegiile pentru porci continuă. Conducătorul – pentru că așa ajung animalele să-l numească pe Napoleon – se mută în casă, întrucât un conducător ar trebui să locuiască într-o casă, ori nu o cocină. Astfel că Muriel și Clover, amintindu-și această interdicție, fac tot posibilul să citească al patrulea percept.
Dacă inițial perceptul era: „Nici un animal nu va dormi într-un pat”, acum perceptul era modificat pe perete cu: “Nici un animal nu va dormi într-un pat cu aşternuturi“.
Rând pe rând, perceptele sunt modificate, iar regulile încălcate, dar încălcate de porci, spre interesul lor. În timp ce animalele de la Ferma animalelor muncesc din greu și duc o viață nu tocmai fericită, porcii ajung să se bucure de privilegii și conform viciilor oamenilor, pe care inițial le condamnau. Napoleon se bucură de putere cu ajutorul lui Squealer, care îi ia mereu apărarea și manipulează animalele în favoarea porcilor. Astfel că
perceptul al cincilea: „niciun animal nu va bea alcool” este schimbat cu „niciun animal nu va bea alcool în exces”.
Animalele se sacrificau, muncind mult și primind puțin înapoi, iar zilele lor se sfârșeau rând pe rând. Încurând, nimeni nu mai avea să-și amintească ce se petrecuse la revoluție, iar multe dintre animalele care înfăptuiseră revoluția erau acum moarte. Porcii și câinii se bucurau de mese îndestulate, deși nu munceau, în timp ce animalele se sacrificau încontinuare. Legile, normele scrise cu vopsea pe peretele hambarului erau modificate după bunul plac al conducătorilor, iar acum, nimeni nu mai avea puterea să-și reamintească dacă înainte era mai rău sau mai bine. Nu mai aveau termen de comparație, niciun termen de referință prin care să-și compare viața actuală cu cea dinainte, singurele argumente erau aduse de Squealer, care venea cu date statistice care arătau că viața actuală ar fi fost mai bună. Toate animalele erau confuze, dar, cu toate acestea, ele nu renunțau la efortul depus și nici nu renunțau la onoarea de a face parte din Ferma animalelor. Patriotismul le zvâcnea în inimă când vedeau steagul înălțat și vedeau apartenența lor la Fermă drept un privilegiu.Porcii luau pe zice trece din obiceiurile oamenilor, astfel că atunci când Squealer a început să meargă pe două picioare, sloganul „patru picioare bine, două picioare rău” a devenit „patru picioare bine, două picioare mai bine!” Clover, care acum era bătrână, îl ia pe Banjamin în hambar și îi cere să citească acest percept, nefiind așa cum și-l amintea ea. Benjamin, bătrân și el, îi citește singurul percept care mai apărea acum pe perete:
„TOATE ANIMALELE SUNT EGALE, DAR UNELE ANIMALE SUNT MAI EGALE DECÂT ALTELE”.
Din acel moment, celor doi nu li s-a mai părut ciudat nimic din ce făceau porcii.Finalul cărții ne arată o concluzie asupra puterii: nimic nu duce la o ticăloșie mai mare decât dorința de a avea putere. Puterea și dorința de a deține controlul modifică toate comportamentele și te duc într-o stare de exaltare interioară, într-o stare coruptibilă, care degradează continuu omul. Și cum poți ajunge la această stare dacă nu prin manipulare și prin alienarea celorlalți, prin înstrăinarea celorlalți față de propria persoană, prin depersonalizare și înstrăinarea chiar față de ceea ce pentru ei era cândva important.
După o săptămână, porcii au invitat la fermă un grup de oameni care să viziteze ferma. Animalele munceau din greu, fără a ridica măcar capul din pământ. Seara, în casa în care locuiau acum porcii, se auzeau râsete și zgomote, porcii, împreună cu oamenii, beau și mâncau pe îndelete și nici nu le păsa că animalele priveau pe geam înlemnite. Oamenii erau încântați de ceea ce văzuseră și lăudau porcii pentru modul lor de organizare, empatizând cu aceștia: „Dacă voi aveţi de luptat cu animalele voastre de jos, noi avem de luptat cu clasele noastre de jos!”
Napoleon era mândru și foarte satisfăcut de ceea ce îi auzeau urechile și anunță, pentru prima dată, hotărârea pe care o luase singur, pe loc: „Ferma animalelor” va prelua numele de ferma „Conacul”. Cu toții se bucurau și petreceau, în timp ce animalele priveau în continuare confuze pe fereastră. Nu trecuse mult timp, iar între Napoleon, porcul conducător de la Ferma animalelor, și domnul Pilkington, liderul oamenilor veniți în vizită aici, izbucni o ceartă violentă: „Douăsprezece voci urlau furioase şi toate erau la fel. Ce se petrecuse cu feţele porcilor nu mai era de-acum o dilemă.
Fiinţele de afară priviră de la porc la om şi de la om la porc şi din nou de la porc la om: deja era imposibil să mai spui care era care.”
Material realizat de Adriana Hurjui, membru Asociația Visum pentru Educație și Cultură
Suntem și pe