S-a încheiat ediția din mai a Serii de Carte Piatra Neamț. S-a lăsat cu o atmosferă frumoasă, iar de această dată, cartea ne-a fost prezentată de către prietena noastră Mădălina Armanu, o iubitoare de carte prezentă la fiecare ediție pe care o organizăm la Piatra Neamț, care a ales să vorbească despre o poveste dragă ei, „Eat, Pray, Love” („Mănâncă, roagă-te, iubește”) scrisă de Elisabeth Gilbert. Ne bucurăm că ați fost alături de noi și vă lăsăm în continuare, așa cum v-am obișnuit, cu prezentarea care a avut loc aseară. Mulțumim tuturor celor prezenți și celor care susțin proiectul nostru, gazdei Ceainăria Teaz și partenerilor media TeleM Piatra Neamț și Onu Photos.
„Cartea a fost publicată în SUA în 2006 și a reprezentat un fenomen cultural american. A fost tradusă în 30 de limbi și publicată în 10 milioane de exemplare. Este o carte autobiografică a autoarei – Elisabeth Gilbert. Inițial am văzut filmul care a avut-o în rol principal pe Julia Roberts; cu toate că părerile au fost împărțite în ceea ce privește filmul, eu l-am revăzut de câteva ori cu mare plăcere. Iar când o prietenă mi-a spus că are și cartea, am simțit nevoia să o citesc. Am reușit să fac astfel comparația între un film bun și o carte și mai bună; o carte care reușește așa cum nicio imagine nu poate să o facă – să descrie într-un mod extraordinar trăirile pe care o femeie de 30 de ani le are.
Este vorba de Liz, o fată vorbăreață, care nu știe să tacă, fată care e mereu agățată de cineva și nu știe să petreacă timp și de una singură. Pentru oamenii aflați într-o situație similară (probabil o mare parte dintre noi, eu una cu siguranță), cred că această carte poate fi un exemplu de “How to”. Ceea ce mai dă savoare cărții sunt elementele introduse din punct de vedere al turistului; poți afla lucruri deosebit de interesante despre cele trei țări vizitate, poate fi aproape o experiență tactilă. Autoarea a știut foarte bine să presare pasaje pline de umor, astfel încât să mai echilibreze cu greutatea cărții. Cartea este structurată în trei capitole care coincid cu:
MĂNÂNCĂ – asociată cu Italia
ROAGĂ-TE- cu INDIA
IUBEȘTE- INDONEZIA
Autoarea a ales cele trei țări care încep cu litera „i” (aceeași cu cea a pronumelui personal de persoana I, în engleză), deoarece această carte e, de fapt, propria ei călătorie către descoperirea sinelui. Este vorba de o femei care caută lucrurile cu adevărat importante. Liz Gilbert se descrie a fi tipul femeii care le are pe toate. Este căsătorită de 6 ani deja și stabilise cu soțul ei ca acum, după ce și-au cumpărat casa pe care și-au dorit-o, după ce și-a satisfăcut plăcerea călătoriilor, ar fi momentul să aibă și un copil care să le împlinească viața. Acesta este momentul în care în ea se declanșează o luptă: o luptă între ceea ce ar trebui să fie (conform cutumelor societății, o femeie la 30 de ani trebuie să aibă și un copil) și între ceea ce este ea cu adevărat. S-a trezit repetându-și la nesfârșit „nu vreau să fiu căsătorită”. Începe să vadă o diferență între ea și restul femeilor căsătorite: când o prietenă a aflat că este însărcinată a fost la fel de fericită ca atunci când a aflat că revista o va trimite în Noua Zeelandă pentru un reportaj. Este clar că nu viața de familie este ceea ce o împlinește în momentul de față.
Nu reușește să își explice cum de nu reușește să fie fericită cu ceea ce are, întrucât ea însăși și le-a dorit pe toate (casă, bani, prieteni). Toate aceste îndoieli o măcinau enorm, erau deja câteva luni bune de când nu mai dormea, de când practic își petrecea nopțile pe podeaua din baie plângând încontinuu, simțindu-se fără putere. Tot acum este momentul în care, într-un mod foarte stângaci, Liz a început să se roage. De fapt, a început o discuție cu Dumnezeu. A început prin a-i spune: „Bună, ce faci, eu sunt Liz, mă bucur să te cunosc”. Treptat, rugăciunea a devenit o singură propoziție repetată la infinit: „Nu vreau să fiu căsătorită”. Acest șir repetitiv a fost întrerupt într-o seară când, dintr-o dată, s-a oprit din plâns, durerea a dispărut și a cuprins-o o liniște. A fost momentul când a simțit că aude o voce, vocea ei, care îi spunea: „du-te la culcare Liz”. A fost momentul când a început din nou să respire. A simțit că a fost momentul în care totul s-a schimbat în ea, când s-a declanșat apropierea de Dumnezeu.
Acest lucru a ajutat-o să ia hotărârile pe care ar fi trebuit să le ia de multă vreme, iar după 7 luni a divorțat. A crezut că ce a fost cel mai greu a trecut, dar s-a dovedit că de fapt greul abia de acum începea; nu știa de fapt ce înseamnă un divorț. A simțit cum, din doi soți, au devenit doi străini; divorțul a presupus și o negociere a bunurilor care nu a fost deloc ușoară. Orgoliul soțului rănit era mai puternic și el făcea tot ce putea ca acest proces să fie cât mai lung și mai dureros. Soțul rănit s-a agățat de acest partaj pentru a o ține legată în această căsnicie, pentru a nu o lăsa să plece. Totul s-a petrecut în decursul câtorva luni. Simțea că viața îi este “suspendată”. Este momentul în care, în viața lui Liz apare David, un tânăr actor de care “m-am îdrăgostit în timp ce îmi îngropam căsnicia”. David a văzut cum o femeie aparent plină de energie și mereu veselă este, de fapt, în intimitatea casei o “mlaștină fără fund, îmbibată cu durere”. Este dovada clară a faptului că un om care încă este legat într-o relație de care nu s-a detașat până la capăt, care nu și-a acoperit rănile adânci ale unei separări, nu este în stare să clădească o nouă relație; nu este pregătit.
Tocmai de aceea, după o scurtă perioadă în care s-a simțit îndrăgostită și fericită, nopțile nedormite, în care plângea încontinuu. A simțit cum încet încet a devenit dependentă de David, cum se agață de el sufocându-l, cum tânjește după atenția celuilalt cu obsesia unui drogat. În absența dragostei te îmbolnăvești subit, o iei razna și devii depresiv. A urmat o perioadă lungă de despărțiri și împăcări, când, după o pauză în care fiecare din ei lua o gură de aer, pasiunea dintre ei reînvia de fiecare dată. Discutau de fiecare dată așezat, cu calm, cu înțelepciune, analizând matur ceea ce nu a funcționat, stabilind să nu mai repete aceleași greșeli care au dus la ultima despărțire. Erau de fiecare dată foarte hotărâți să facă lucrurile să meargă pentru că li se părea imposibil ca doi oameni care sunt atât de îndrăgostiți să nu aibă parte de un final fericit. Simțea cum David este persoana care o atrăgea și o rănea în același timp mai tare decât oricine.
În acea perioadă a făcut o pauză în care a stat cu sine și s-a întrebat ce vrea de fapt.
Destinul care lucrează mereu a trimis-o pe Liz în Indonezia – Bali să scrie un articol despre vacanțele YOGA. În această călătorie a întâlnit și un vraci, pe numele lui Ketut, care, printre altele, a întrebat-o ce își dorește. Din toată lista ei, destul de mare de dorințe, a considerat că cea mai importantă este “Vreau să îl simt pe Dumnezeu”. Răspunsul vraciului a fost dat printr-un desen care era reprezentat de un androgin cu patru picioare și cu mâinile împreunate ca la rugăciune și care spunea că în viață, pentru a-ți putea găsi echilibrul, trebuie să fii cu picioarele foarte pe pământ. Este nevoie să nu privești lumea cu mintea, ci cu inima. Este singura metodă prin care poți ajunge să îl cunoști pe Dumnezeu. Același vraci i-a prezis că va face o călătorie lungă și că peste un an va reveni la el. Toate acestea nu au trecut indiferente pe lângă Liz, ba dimpotrivă, au făcut-o să se hotărască să iși dea răgaz un an, timp în care să se regăsească. Și-a propus să viziteze trei țări: Italia, India și Indonezia.
Capitolul ITALIA este denumit VORBEȘTE PRECUM MĂNÂNCI După ce a finalizat divorțul, a plecat în Italia, unde și-a propus să cunoască plăcerea vieții; s-a concentrat asupra plimbărilor haotice prin oraș, fără o țintă anume, care îi permiteau să se uite la oameni, să îi observe și mai ales să îi asculte. Și-a făcut prieteni cu care și-a exersat italiana, care îi aducea atâta bucurie doar rostind-o. A început să scrie un jurnal, care era de fapt instrumentul cu care ea vorbește cu sine, prin intermediul căruia se certa pe sine, cu care vorbea. A început să realizeze faptul că nu numai că a început să poată fi fericită și în lipsa lui David, ci că trebuie să fie. A simțit faptul că oricât de mult îl iubește, trebuie să își ia adio de la el. Astfel, s-a eliberat de povara David. Simțea faptul că Italia și faptul că a învățat să vorbească italiana i-a adus acel dram de fericire de care avea disperată nevoie să o ajute să se ridice de la pământ. 2.INDIA În India, Liz a venit pentru meditație, pentru a practica YOGA= unire. În originea cuvântului stă rădăcina YUJ, care presupune să te înhami la o anumită sarcină cu disciplina pe care o are o vită care trage plugul.
Scopul YOGA este să descopere unirea dintre minte și corp, dintre individ și Dummezeu, dintre gândurile noastre și sursa lor, adică să descoperim cine suntem cu adevărat. Meditația este pentru Yoga ancoră și aripi. Liz a locuit în Ashram, destul de departe de Mumbay, într-un templu. Pe lângă orele de meditație, fiecare primește ceva de făcut. Se prezintă într-o maniera plină de umor începuturile lui Liz în meditație, când mintea plină de gânduri nu o lăsa să stea în starea de meditație mai mult de un minut; era clar faptul că prea multe neliniști încă o bântuie. Un călugăr i-a spus “singurul loc în care mintea va putea găsi pace este liniștea inimii; acolo trebuie să ajungi”. Această frază a ajutat-o să conștientizeze faptul că trebuie să își găsească liniștea privind spre trecut, spre căsnicia ratată care îi declanșează din nou sentimentul de rușine și furie. Meditația o ajută să scoată totul la lumină, mintea reușind doar așa să se purifice de toate resturile demonilor din ea. Gândurile acestea o dezechilibrează din nou și iarăși are nopți nedormite și zile cu neliniște.
Așa cum nimic nu este întâmplător, îl întâlnește pe Richard, un texan cu care se împrietenește și care o sfătuiește să își mai dea timp. Îi recomandă să o considere ca o perioadă de doliu în care jelești și ești distrus. Este nevoie să treci printr-o astfel de perioadă pentru a elimina durerea din suflet. După această perioadă, viața se schimbă. Liz are în continuare frământări: “Dumnezeu știe ce-mi doresc dar eu știu?” Consideră că pentru a afla acest lucru trebuie să se elibereze de trecutul dureros și, în acest sens, a considerat că este cazul să fie iertată și să ierte la rândul său pe fostul soț. Pentru a face acest lucru, l-a invitat la nivel mental în cadrul meditației ei pentru a sta de vorbă. A stat în starea de meditație câteva ore fără a-și fi dat seama cum a trecut timpul, dar la final s-a simțit eliberată. În felul acesta, Liz a reușit să se elibereze de povara trecutului, de frământările și gândurile care o urmăreau; a reușit să găsească ceea ce căuta – liniștea sufletului. Cel mai important lucru pe care Liz l-a descoperit în perioada India este că Dumnezeu e în tine, prin tine. La finalul perioadei în India, se simțea în sfârșit pe deplin fericită; s-a regăsit, a descoperit cine este și ce își dorește.
INDONEZIA – CHIAR ȘI ACOLO MĂ SIMT ALTFEL Scopul călătoriei în Indonezia era să își caute echilibrul. A venit aici plină de speranță și energie, dornică să îl reîntâlnească pe Ketut, vraciul cu care se întâlnise în urmă cu un an. Liz și-a închiriat o casă, petrecea zilnic timp cu Ketut, pe care îl ajuta să transcrie rețetele sale secrete într-un manuscris. Făcea meditații. Și aici și-a făcut prieteni noi, printre care Tutti, o femeie vraci divorțată cu un copil. Se simțea fericită; spunea că “Sunt de câteva săptămâni aici și deja simt că mi-am îndeplinit misiunea”. Simțea că deja nu mai căuta echilibrul pentru că echilibrul și-a găsit singur locul. Simțea că a ajuns la pacea interioară; ajunsese în sfârșit să se bucure de tot ceea ce o înconjura – oameni, locuri. Se eliberase de demonii trecutului și abia acum era în stare să se bucure cu adevărat de prezent. Ajunsese la nivelul în care se ruga mult, dar fără efort. Se simțea fericită. Despre fericire, gurul ei îi spunea că oamenii au tendința să considere fericirea un noroc care dă peste ei, dar fericirea e consecința propriului efort. „Te lupți cu ea, muncești pentru ea, insiști, uneori mergi până la capătul pământului pentru ea. Iar când atingi o stare de fericire, nu trebuie să lenevești, să renunți la a o menține: trebuie să te străduiești din răsputeri să fii veșnic în unda fericirii”.
Faptul că Liz și-a găsit liniștea și pacea interioară, a făcut-o să fie pregătită să îl întâlnească pe Filipe, un brazilian mai în vârstă, dar plin de sharm. S-a simțit stângace lângă el, simțea că nu se mai întâlnise cu un bărbat de foarte multă vreme. Liz i-a spus că nu se simte pregatită pentru o relație (total atipic petru ea care obișnuia să se agațe de fiecare bărbat din viața ei) și i-a explicat faptul că simte că se află într-o perioadă în viața sa în care are nevoie de timp și spațiu. Felipe a fost omul care a reușit să îi ofere aceste lucruri – i-a oferit timp, spațiu și nu a presat-o. Liz simte cu adevărat că s-a transformat în femeia care își dorea să fie, fără a fi nevoie să fie altcineva decât ea însăși. Abia în acest moment Liz a avut puterea să accepte oferta lui Felipe de a construi o viață împreună.
CONCLUZII
Această carte este o autobiografie, sunt puse pe hârtie trăirile prin care o femeie le are în lupta de cunoaștere a sinelui. Sunt trăiri pe care fiecare din noi, în mai mică sau mai mare măsură, la un moment dat în viață, le are. Poate fi considerată o carte de dezvoltare personală,de HOW TO DO.
Dacă nu ai trecut veodată prin astfel de trăiri, măcar te ajută să înțelegi pericolele care ne pândesc în ceea ce privește propriile trăiri, faptul că ne putem trezi oricând în situația în care facem anumite lucruri doar pentru că “așa trebuie”, așa ne cere societatea, dar de fapt, uităm să ne întrebăm ce anume ne dorim cu adevărat. Este cazul să învățăm să ne oprim câteva minute în fiecare zi, să ne găsim liniștea necesară, să ne auzim pe noi înșine și nu ceea ce vor ceilalți. Este bine să învățăm să nu ne mai agățăm de oameni, să învățăm să ne bucurăm de timpul petrecut cu noi înșine.
Liniștea minții o găsim doar în liniștea sufletului.”
(prezentare realizată de Mădălina Armanu la Seara de Carte Piatra Neamț)
Suntem și pe