Home > Posts tagged "Punctul de dezbatere"

Blog Archives

Propus de Adriana Hurjui, membru Asociația Visum pentru Educație și Cultură.

Propus de Adriana Hurjui, membru Asociația Visum pentru Educație și Cultură.

„Fericirea este promovată prin asocierea între persoane cu gusturi și opinii similare. Este de așteptat ca pe viitor contactele sociale să se dezvolte din ce în ce mai mult în această direcție și se poate spera că, pe această cale, singurătatea de care suferă în prezent atât de mulți oameni neconformiști să se diminueze treptat, până aproape de dispariție. Aceasta va spori, fără îndoială, fericirea lor, dar va diminua totodată plăcerea sadică pe care le-o procură în prezent conformiștilor faptul de a-i putea trata discreționar pe neconformiști”. (Bertrand Russell – „În căutarea fericirii”, Ed. Humanitas)

Propus de Adriana Hurjui,membru Asociația Visum.

Ne aflăm în tot felul de practici sociale, cu diferite etichetări și standardizări ale vieții, avem o mulțime de convenții sociale. Toate acestea ne modelează într-un fel viața.
Practica în care ne aflăm ne oferă un „confort”, iar tot ce vine din afară, ia statut de „nou”, devine nedorit pe motiv că ne arată în ce fel este confortul în care am ales să trăim.
Respingerea noului înseamnă rezistență la cunoaștere până la opresiune asupra acesteia, nu mai sîntem dispuși să cunoaștem, ne devalorizăm ca persoană. Și nu ar trebui să ne oprim, pe tot parcursul vieții, din căutarea valorii.
„Noțiunea de valoare presupune o răsturnare critică. Problema critică este: valoarea valorilor, evaluarea din care purcede valoarea acestora, deci problema creării lor. Evaluarea se definește ca elementul diferențiator al valorilor corespondente: element în același timp critic și creator.” – Gilles Deleuze, Nietzsche și filosofia.

În acest sens am lansat „Punctul de dezbatere”, iar primul este:
„Psihologismul este cea mai confortabilă concepție despre viață, deoarece, conform lui, nu mai există, de fapt, probleme. Prin urmare, el condamnă aprioric și toate soluțiile, din moment ce acordă la fel de puțină importanță atât problemelor reale, cât și conceptului de adevăr” (Otto Weininger, „Despre lucrurile ultime”).