„În societățile noastre, sistemele punitive trebuie plasate într-o anumită economie politică a corpului: chiar dacă ele nu apelează la pedepse violente ori sângeroase, chiar dacă folosesc metode blânde ce doar închid sau corectează, întodeauna de corp va fi vorba – de corp și de forțele lui, de utilitatea și docilitatea acestora, de repartizarea și aservirea lor.” (A supraveghea și a pedepsi – M. Foucault. P. 32)
În timpul perioadei comuniste, probabil mulți își amintesc sau au citit/au auzit povești, elevii de până la 14 ani aveau statutul de pionieri. Ei aveau semne distrinctive (cravata și accesorii), fiind ușor să îi observi, dar le revenea o adevărată onoare în momentul în care erau primiți în Organizația Pionierilor. Cei mai buni dintre ei, cei care se remarcau, primeau și distincții: „comandanții” care primeau șnururi roșii, galbene sau albastre, „pionier de frunte” sau „pionier fruntaș în munca patriotică” sunt câteva exemple. În timpul comunismului, după vârsta de 14 ani, pionierii deveneau UTC-iști, iar selecția lor respecta anumite norme.
Această ierarhizare mi-a amintit de un capitol din „A supraveghea și a pedepsi” scrisă de M. Foucault, care vorbește despre Școala Militară, unde era întâlnită o repartizare a elevului în mai multe clase, sistem menit să clasifice elevii în funcție de „calitățile morale ale elevilor” și „comportarea lor general recunoscută” (p. 232). Astfel, regăsim clasa celor foarte buni, care se distingea printr-un epolet de argint, clasa celor buni, care se distingea printr-un epolet din mătase roșie și argint, clasa mediocrilor, distinsă prin epolet de lână roșie și clasa celor răi, care se distingea prin epolet de lână maronie. Elevii din ultimele clase se puteau mândri atunci când reușeau să promoveze în primele două clase. Această ierarhie „îi repartizează pe elevi după aptitudini și purtare, deci după întrebuințarea ce li se va putea da când vor termina școala; exercită asupra lor o presiune constantă pentru a-i face pe toți să se supună aceluiași model, pentru ca toți la un loc să fie siliți la supunere, ascultare, atenție în studiu și la exerciții și la cât mai precisa executare a sarcinilor și a tuturor elementelor componente ale disciplinei. Pentru ca toți să devină la fel.” (p. 234) (more…)
Suntem și pe