(interviu cu Andra Elena Pelineagră)
Andra, de cât timp scrii?
M-am apucat de scris poezie la sfârșitul clasei a XII-a. Am avut un început timid. Apoi am intrat la Facultatea de Jurnalism, tot din pasiunea pentru scris și a devenit o treabă din ce în ce mai serioasă. Scriam despre tot. Era o sete nebună de a „capta” în cuvinte tot ceea ce îmi dădea o stare. Mi-am deschis un blog apoi (andraelena.wordpress.com) unde așterneam tot ce îmi trecea prin cap și credeam eu că ar putea menține atenția cititorilor. A intervenit apoi o dorință de schimbare, după atâtea texte, să le zic: normale, nonliterare. Și într-o seară m-am gândit: „ce-ar fi să încerc poezie?” Și asta am făcut. Bineînteles că primele încercări au fost eșuate, eram mică, necoaptă. Dar cu timpul a devent ca un viciu. Și ajunsesem să scriu în fiecare zi. Să nu se înțeleagă greșit, nu era o chestie mecanică, impusă. Și nici acum nu fac asta. Dacă am ceva de spus, spun. Daca simt, simt. Și uite așa, odată cu maturizarea mea, cu experiențele avute, am început să capăt o anumită profunzime, consistență a poeziei care să mă ajute să exprim ceea ce trăim noi zi de zi. A devenit ceva ce-mi face mult bine, și făcându-mi bine, am zis că poate face bine și altora. (more…)
Suntem și pe