La ieșirea din magazin, o mamă cu fetița ei. Fetița avea în mână un croisant, cumpărat de mama ei, evident. Fetița vroia să mănânce imediat ce a ieșit din magazin. Dar surpriză, de fapt obișnuință, mama îi spune fiicei că n-are voie să mănânce pe stradă și trăgea de ea, astfel încât să nu poată mânca cornul. Ambele m-au văzut, iar fetița îmi cerea din priviri acceptul că ce face ea e ok, avea nevoie de altcineva care să-i confirme că mâncatul pe stradă este acceptabil. N-am putut să-i dau acceptul, am intrat repede în magazin, crezând că dacă nu mai văd scena pot trece peste. Ei bine, mi-a rămas în minte mai tare, și pentru faptul că am lăsat să treacă o mizerie, pentru nepăsare.
Acum, ce să mai spun, îmi pare rău micuțo, pentru că n-am fost în stare să te ajut la ceva ce tu știai că ai dreptate și pentru care ai fost neîndreptățită. Dar scriu despre tine, să arăt încă o dată cum „se face” educația copiilor. (more…)
Suntem și pe