De mic mi-au plăcut animalele şi natura, iar în ultimii ani am încercat tot mai mult să le înțeleg și să le văd adevărata frumusețe. Asta poate şi din prisma faptului că am început să-mi schimb gândirea, privind la tot ceea ce e în jur, la tot ceea ce face omenirea şi la ce se întâmplă cu planeta asta şi încotro se îndreaptă ea, referindu-mă aici la problemele reale pe care le are planeta: creşterea efectului de seră, dispariţia diferitelor specii de plante şi animale etc.
Am un principiu de viaţă foarte bun şi inteligent, cred eu: atunci când întâlnesc un om mai inteligent decât mine, şi-mi dau seama că e mai inteligent decât mine, încerc să fur cât mai multe de la el, să le trec prin filtrele proprii şi să fac update cu ceea ce a rămas. E indicat şi normal să faci asta, pentru că fiecare din noi ne asociem şi stabilim relaţii, mai mult sau mai puţin, pe acest principiu. Fiecare din noi caută să câştige ceva de la cei cu care suntem prieteni. Şi nu e vorba de lucruri materiale, e vorba de setea de cunoaştere.
Mereu am fost pasionat de India, Tibet şi China (de natură şi sălbăticie în general), mereu m-au atras filmele şi cărţile despre viaţa lor, cultura, civilizaţia şi religiile lor. Am încercat să aflu cât mai multe despre lucrurile astea, în special despre modul lor de viaţă, despre ce cred ei cu privire la lumea asta şi despre ceea ce respectă. Ţin să precizez că mă interesează părţile rurale ale acelor ţări şi oamenii simpli. Nu mă fascinează deloc Shanghai-ul. Îmbinând cele două lucruri, acum câteva luni mi-am pus o întrebare foarte simplă: de ce unii dintre cei mai inteligenţi oameni care au trăit pe planeta asta, şi care încă mai trăiesc prin ideile lor, au fost vegetarieni? Pot menţiona câteva nume: Buddha, Socrate, Platon, Antoni Gaudí, Voltaire, Mahatma Gandhi, Aldous Huxley, Franz Kafka, Thomas Edison, Nikola Tesla, (more…)
Suntem și pe