Prezintă Mihai Bolonyi
Joi, 25 septembrie, ora 18:00, Librăria Humanitas Brașov.
Claude Levi-Strauss: „Toţi suntem nişte canibali”
De ce am ales să prezint această carte?
Nu este prima carte de acest gen pe care o citesc. Mai demult am lecturat „Frica în occident” (Jean Delumeau) în care autorul descrie și explică diferite comportamente pe care le avem în prezent și la care nu aveam până acum un răspuns la întrebarea de ce? În „Cimitirul din Praga”, Umberto Eco descrie un episod în care o comunitate de evrei se întâlneau anual în pădure pentru un ritual care odată cu trecerea generaților a devenit o tradiție pe care urmașii o repetau fără să mai știe care era motivația inițială. Când am găsit și am început să citesc cărți de tipul celei de față eram bucuros că în sfârșit îmi pot explica de ce facem ceea ce facem.
O serie de bânturi, fantome și moșteniri
În demersul de a ne descoperi trecutul suntem cei care bântuim, devenim fantome pentru cei ce nu mai sunt, încercând să pătrundem în lumea lor, de a-i face prezenți. Suntem bântuiți chiar dacă nu suntem conștienți de acest lucru: repetăm gesturi, comportamente, ritualuri despre care nu avem cunoștință că nu ne aparțin, dar le reproducem ca și cum ne-ar aparține și ar fi autentice. Ce înseamnă toate acestea? Că în noi nu există un singur EU pe care avem pretenția că îl cunoaștem, ci o multitudine de EU-ri de care, chiar dacă nu suntem conștienți și/sau nu le cunoaștem, suntem infuențați. Astfel, în demersul de a învia permanent morții avem o dublă responsabilitate: de a ne cunoaște moștenirea, de a ne o asuma și (re)afirma. În acest sens, Walt Whitman afirma că „nu suntem o unitate; suntem o multiplicitate.”
În cuvintele autorului, mecanismul de influențare a viitorului de către trecut, și invers este exprimat ca „ceea ce se află se află departe luminează ceea ce este aproape, dar şi ceea ce este aproape poate lumina ceea ce se află departe.” (p. 241) Aceste modulații sunt interpretate și ca o oscilație între ospitalitate și respingere a Celuilalt, prin cuvintele lui Montaigne: „fiecare numește barbarie ceea ce nu face parte din obiceiurile lui”.
Cartea reprezintă o serie de articole pe care Claude Levi-Strauss le-a publicat de-a lungul vieții sale în diverse cotidiane. Curiozitatea și dorința de a lectura îți vine numai dacă tragi cu ochiul asupra titlurilor articolelor. Aș da ca exemplu câteva pentru a stârni și altora curiozitatea: „Toți suntem niște canibali”, „Înțelepciunea vacii nebune”, „Supliciul lui Moș Craciun” etc. Propun această carte nu numai ca o formă de a ne exploata trecutul, ci și ca o posibilitate de a trasa diverse căi de a acționa în viitor.
Suntem și pe