Ritual de purtare a genului

Diferențe între genuri. credit foto: flickr(bridgetmckenz)

Ritual de purtare a genului

Cum este definit bărbatul? Cum este definită femeia? Care sunt diferențele între genul feminin și genul masculin? Sunt doar câteva din întrebările ale căror răspunsuri ne definesc în funcție de genul de care aparținem. Sexul apare odată cu viața. Datorită tehnologiei avansate, viitorii părinți știu încă din primele luni de sarcină sexul viitorului copil și astfel încep să îi formeze identitatea. După naștere începe formarea genului. Pentru a stabili de la început care este diferența între gen și sex ne putem raporta la definiția dată de Giddens: sexul se referă la diferențele fizice ale corpului, genul privește diferențele culturale, sociale, psihologice dintre bărbat și femeie (Anthony Giddens-Sociologie,ed. All editia a III-a, 2000).

Formarea genului are loc pe tot parcursul vieții și este influențată în primă instanță de educația primită de la părinți, apoi de cultura în care individual se dezvoltă (tradiții, obiceiuri, influențe religioase), de școală și de grupul de prieteni din care face parte și bineînțeles de propriile experiențe. Ideea diferențelor de gen apare încă de la naștere când fetele sunt îmbrăcate în roz și baieții în albastru. Numele care li se dau sunt specifice de fată sau băiat, iar mai apoi educația din școli unde învață că băieții joacă fotbal și fetele fac balet, că fetele sunt gospodine și băieții repară mașini și multe alte exemple. Astfel, copiilor li se trasează ideile destul de clare asupra diferențelor de gen. Nu poate susține nimeni că acestea sunt cele mai bune metode și că doar așa îi putem învăța pe copii să facă diferențele între ei. Ceea ce foarte puțin le este explicat copiilor este că aceste deosebiri nu ne fac mai buni sau mai puțin buni. De cele mai multe ori, copiii își dau seama singuri de aceste aspecte. Totuși, de multe ori ei le percep greșit pentru că se bazează pe realitatea pe care școala, familia și socieatatea le-o prezintă.

Chiar dacă se militează foarte mult împotriva discriminărilor de orice gen, discriminările între sexe încă își mai fac simțită prezența în majoritatea culturilor. Într-o societate, atunci când oamenii interacționează, ideal ar fi să nu se țină cont de gen, vârstă sau alte considerente discriminatorii și accentul să se pună pe ideile și subiectul dezbătut. Atunci când aduc în discuție interacțiunea, mă refer la lumea politică, unde chiar și în secolul XXI, în anumite culturi femeile sunt excluse.

Dobândim diferențe comportamentale din punct de vedere al genului și acestea apar în mai toate culturile sub diferite forme. În funcție de cultura din care fac parte, bărbații pot fi mai agresivi sau imparțiali, pe când femeile, care se spune că se nasc cu acel instinct matern de protecție, dobândesc ideea de blândețe și pasivitate. Tocmai de aceea, războaiele sunt purtate de bărbați și grija familiei revine mamelor. Nu este un lucru pe deplin îndeplinit, însă ideea de bază din acest punct pleacă.

Pe parcursul vieții indivizilor, diferențele de gen sunt impregnate in subconștient. Hainele pe care și le aleg, parfumurile pe care le folosesc, cateodata job-urile pe care le ocupa, petrecerile la care iau parte, coafura pe care o adopta, grupurile din care fac parte. Până a ajunge la deciziile pe care copiii le pot lua singuri, intervin părinții în modelarea genului. Comportamentul mamelor este diferit în funcție de genul copiilor, chiar dacă acestea de foarte multe ori nu recunosc. În cartea lui Giddens putem gasi un exemplu prin care cinci tinere mame sunt studiate în relația cu un bebeluș de cinci luni, pe nume Beth. S-a observat că ele aveau tendința să îi zâmbească des și să îi ofere păpuși ca jucării. Spuneau că e dulce și că plângea delicat. Reacția unui alt grup de mame față de un copil de aceeși vârstă, pe nume Adam, a fost vizibi diferită. Bebelușului i se oferea un trenuleț sau alte jucării băiețești. Beth și Adam erau de fapt unul și același copil, îmbrăcat în haine diferite. (Giddens apud Will 1976) . În acest caz pot fi analizate cu precădere mamele care își cresc singure copiii, acolo unde ele trebuie să ocupe și locul tatălui însă nu au cum în egală măsură și atunci copilul are o educație în mare măsură feminină. Acelaşi lucru se întamplă şi în cazul copiilor crescuţi de bunici, de taţi sau în casele de copii. Lipsa unui părinte sau a ambilor părinţi, lipsa familiei cu precădere modelează pentru toată viaţa genul copilului.

Genul îl dobândim la naștere, însă de-a lungul timpului s-a observant că acesta nu ne poate împiedica să fim diferiți de normalul pe care cultura noastră îl impune ca normal. Freud susține că: nu doar diferențele anatomice ne defines genul, prin ele putem defini doar simbolul feminității și al masculinității care sunt stabilite la naștere. Ne naștem și suntem educați din punct de vedere cultural, religios, familial că femeile sunt diferite de bărbați, că evoluția noastră ca om este definită prin faptul că suntem bărbat sau femeie, că puteam sau nu putem aparține anumitor grupuri în funcție de gen, că avem sau nu dreptul să ocupăm anumite funcții în cadrul societății. Însă aceste idei ne sunt impuse de cultura, societatea, perioada istorică din care facem parte. Au existat dintotdeauna persoane care nu s-au putut identifica în propriul corp, care și-au dorit să trăiască diferit, dar s-au temut că nu vor fi acceptate, s-au temut de religie, s-au temut de familie și poate chiar de schimbare. Scoatem în evidență problema persoanelor care nu s-au identificat cu sexul pe care l-au dobândit și care au luptat pentru a-l schimba sau despre cei ale căror orientări sexuale sunt diferite. Acești indivizi sunt arătați cu degetul în societate, sunt priviți ca inadaptați social și discriminați.

În ultimele decenii problema de gen a fost abordată din prisma drepturilor femeilor, în ideea de egalitate între acestea și bărbați, de emancipare a femeii și deasemenea de recunoaștere a evoluției ei acolo unde la un moment dat doar genul masculin domina. Chiar dacă aceste drepturi le sunt recunoscute în marea majoritate a culturilor, încă mai există țări slab dezvoltate sau zone de conflict unde femeilor le este interzis accesul la educație, sunt maltratate și violate, își trăiesc viața în moduri greu de imaginat. Din păcate încă există idei conform cărora, dacă femeile și tinerele au acces la educație atunci acestea își vor lărgii orizonturile și se va pierde controlul asupra lor. Acestea sunt căteva idei privind discriminarea între sexe, discriminare care pune accentul pe sexul slab, așa cum este definit sexul feminin.

Practicarea genului o facem zilnic, adulți devenind luam aceste practici ca atare fără a le mai anliza, acționăm instinctiv, însă așa cum am mai spus genul nu reprezintă doar diferența între bărbat și femeie. Fără sa conștientizăm învățăm și reînvățăm importanța reproducerii sociale prin acțiuni minore pe care le practicăm constant în acțiunile noastre și în interacțiunile cu instituțiile sociale (familia, religia, clasele sociale). Acţionăm astfel încă din momentul în care, copil fiind, conştientizăm diferenţele dintre noi şi cei cu care intrăm în contact. Am putea lua ca exemplu cazul transsexualilor, care în momentul în care dobândesc sexul care consideră că îi reprezintă, încep să acționeze în consecință. Transexualii sunt acele persoane care vor să trăiască ca persoane de sex diferit și sunt supuși unei operații în acest sens. Apoi, ei sunt supuși anumitor tratamente pentru ca formele corpului să ia forma noului sex. Schimbările la nivelul corpului nu sunt singurele prin care trebuie să treacă, există un întreg proces psihologic care își dezvăluie efectele în timp pentru remodelarea noului gen. Ei susțin că la finalul acestui lung drum, recompensa este dată de libertatea de a fi ei înșiși. Aici putem analiza modul în care ei descoperă practicarea genului, nu este un proces cu care sunt obișnuiti, dar pe care îl învață.

Studiul genului este un subiect analizat și dezbătut în cadrul multor domenii. Se discută diferențele de gen, se analizează evoluția acestuia din punct de vedere cultural, familial, religios și nu numai, în toate etapele vieții. Oare problema discriminărilor între sexe s-ar rezolva dacă toți am fi la fel, dacă am fi androgi? Dacă facem un exercițiu de imaginație și considerăm că ar putea fi excluse toate diferențete de gen pe care le întâlnim la fiecare pas în viața noastră. Dacă nu ar mai exista magazine pentru femei și magaziene pentru bărbați, dacă nu ar mai exista haine pentru femei și haine pentru bărbați, dacă nu ar mai fi locuri de muncă ocupate exclusiv de bărbați sau exclusiv de femei, dacă din punct de vedere al genului nu s-ar mai face diferențe? Oare am putea trai intr-o astfel de lume dacă de mâine totul ar arăta așa?

Bibliografie

1. Anthony Gidedens – Sociologie Ediția a treia Ed. All 2000
2. Erving Goffman – Gender Advertisments, 1988, Harper Collins Publishers
3. Perspective asupra dimensiunii de gen în educație – Institutul de Științe ale Educației UNICEF
4. Lazăr Vlăsceanu – Sociologie, ed. Polirom, 2010

Scris de Andreea Vintilă, doctorand la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Specializarea Sociologie