Home > Archive by category "Revistă" (Page 9)

Blog Archives

Citizen Kane este filmul pe care îl propunem spre vizionare şi discuţie, pentru episodul al treilea de la Seara de Film Braşov, Cinema 12. Filmul aduce în prim plan perioada anilor ’40, fiind realizat în 1941, în regia lui Orson Welles.

Vă aşteptăm pe data de 14 martie (sâmbătă), ora 17:00, la Librăria Okian din str. Mureşenilor, nr. 1.

Seara de Film Brașov este un proiect pe termen lung și este rezultatul colaborării dintre Asociația Visum pentru Educație și Cultură, Seara de Carte Brașov și Librăria Okian Brașov.

Accesul se face în limita a 40 de locuri. Înscrierea și confirmarea participării se fac la Florin Ifrim – florin.ifrim@okian.ro, 0728.728.315 și la Mihai Tatu – mihai.tatu@visumbrasov.org, 0742.143.766. Intrarea este liberă.

Invitatul nostru de la intalnirea Seara de Carte Brașov de Joi, 26 Februarie 2015, ora 18:00: Sorin G. Ionescu.

Mica Recenzie:
By Cicerone BSC
Sorin G.Ionescu, autorul cartii [Diz] Abilitatea in Experiente se transpune intr-un personaj care iti permite sa ii descoperi si sa ii constientizezi lumea simpla, pana la emotie! Se detaseaza de conceptul material pana acolo, incat isi incarneaza in emotii, trairi si stari sufletesti dualul sau rol, atat ca personaj cat si ca autor, aratand privitorului/cititorului ca indiferent de rolul omului in lume, fictiv sau real, emotia este si va ramane farul calauzitor in tot ceea ce exista! (more…)

O întâlnire dedicată Călăuzei lui Andrey Tarkovskiy. Este al patrulea film votat de către public pentru proiecție, vezi lista.

Pentru această întâlnire avem și un invitat special, Ștefan Ungurean de la Facultatea de Sociologie și Comunicare. Dânsul o să ne vorbească despre film.

Întâlnirea va avea loc pe 28 februarie 2015, ora 15:00 (atenţie la oră!), la Librăria Okian Brașov, din str. Mureșenilor, nr. 1.

Seara de Film Brașov este un proiect pe termen lung și este rezultatul colaborării dintre Asociația Visum pentru Educație și Cultură, Seara de Carte Brașov și Librăria Okian Brașov.

Accesul se face în limita a 40 de locuri. Înscrierea și confirmarea participării se fac la Florin Ifrim – florin.ifrim@okian.ro, 0728.728.315 și la Mihai Tatu – mihai.tatu@visumbrasov.org, 0742.143.766. Intrarea este liberă.

Ediţia a doua a Serii de Film Braşov – Cinema 12 a însemnat o călătorie în perioada anilor 1930-1939.

Anii ’30 reprezintă perioada marii recesiuni, The Great Depression. Din punct de vedere economic înseamnă șomaj ridicat, multe bănci intră în faliment. Vorbim de un fenomen mondial. Perioada recesiunii începe în 1929 deși primele semne apar încă din 1921. Așadar, începând cu 1929 lucrurile se agravează și se ajunge ca în SUA, în 1933, sub administrația lui Roosevelt să se renunțe la sistemul monetar bazat pe contravaloarea în aur. Este o măsură luată pentru a stopa deflația.

Finalul acestei recesiuni coincide cu începerea celui de-al Doilea Război Mondial, în 1939, în Europa, dar intrarea efectivă a SUA în război este doar în 1941.

Vorbim deci de o perioadă de grea încercare care se termină cu începerea unei tragedii umane.

Privită din perspectiva cinematografiei perioada anilor ’30 înseamnă mari actori și capodopere cinematografice (şi aici regăsim filme precum Ninotchka, It Happened One Night, Gone with the Wind, American Madness, Mr. Smith Goes to Washington, Grand Hotel, Les Misérables, Of Human Bondage, Shanghai Express şi actori precum Greta Garbo, Bela Lugosi, Clark Gable, Jean Arthur, James Stewart,Bette Davis, Marlene Dietrich, Leslie Howard, dar şi cunoscuţii deja Charles Chaplin şi duo-ul Stan Laurel, Oliver Hardy), dar și ceva „reglementări” asupra cinematografiei. La 31 martie 1930, la Hollywood, intră în vigoare „Motion Picture Production Code” (Codul producătorilor de cinema), supranumit și „Codul Pudoarei” sau „Codul Hays”. Acesta are la bază următorul raționament: „Funcția cinematografului este de a amuza; ar fi o eroare să lăsăm să prevaleze interesul pentru valorile sociale; am cădea într-o artă inferioară, de tip propagandistic”. Prin restricțiile pe care le impune, nu face decât să încurajeze ipocrizia sau chiar să obțină o totală tăcere asupra unor subiecte de maximă importanță (criza economică, șomajul, delicvența juvenilă, alcoolismul, drogurile, moravurile). Codul rămâne pentru un timp literă moartă. După 1935, controlul financiar asupra industriei cinematografului se întărește. „Legiunea decenței”, înființată la apelul Papei de către episcopii americani, duce la o violentă campanie și sfârșește prin a obține aplicarea lui strictă. (more…)

(interviu cu Andra Elena Pelineagră)

Andra, de cât timp scrii?
M-am apucat de scris poezie la sfârșitul clasei a XII-a. Am avut un început timid. Apoi am intrat la Facultatea de Jurnalism, tot din pasiunea pentru scris și a devenit o treabă din ce în ce mai serioasă. Scriam despre tot. Era o sete nebună de a „capta” în cuvinte tot ceea ce îmi dădea o stare. Mi-am deschis un blog apoi (andraelena.wordpress.com) unde așterneam tot ce îmi trecea prin cap și credeam eu că ar putea menține atenția cititorilor. A intervenit apoi o dorință de schimbare, după atâtea texte, să le zic: normale, nonliterare. Și într-o seară m-am gândit: „ce-ar fi să încerc poezie?” Și asta am făcut. Bineînteles că primele încercări au fost eșuate, eram mică, necoaptă. Dar cu timpul a devent ca un viciu. Și ajunsesem să scriu în fiecare zi. Să nu se înțeleagă greșit, nu era o chestie mecanică, impusă. Și nici acum nu fac asta. Dacă am ceva de spus, spun. Daca simt, simt. Și uite așa, odată cu maturizarea mea, cu experiențele avute, am început să capăt o anumită  profunzime, consistență a poeziei care să mă ajute să exprim ceea ce trăim noi zi de zi. A devenit ceva ce-mi face mult bine, și făcându-mi bine, am zis că poate face bine și altora. (more…)

Photolife si Libraria Okian din Brasov va invita la un nou eveniment din cadrul proiectului Intalnire cu Fotografia. Am avut ocazia pana acum sa ii vedem pe Tatiana Volontir, Luiza Boldeanu, Dorin Bofan, Zoltan Nagy, Vlad Eftenie si Andrei Baciu, asa ca o sa continuam lista cu un nume la fel de interesant ca si cele de pana acum, Anca Cernoschi. Este aproape primavara si urmeaza zilele de inceput de martie, asa ca nu exista un moment mai bun decat sa aducem un elogiu fotografic corpului feminin. Anca este preocupata de acest subiect si studiaza formele, lumina si conceptele care sa poată reda cat mai creativ nudul in viziunea ei artistica.

Aceasta este cea de a opta intalnire a proiectului nostru pe care ni l-am propus pentru un an de zile. Prin aceste intalniri o sa aveti ocazia sa cunoasteti diversi fotografi, o sa puteti sa discutati despre anumite genuri fotografice sau despre anumite tematici interesante, o sa puteti face schimburi de idei, initia proiecte si, nu in ultimul rand, o sa va puteti face prieteni noi care impart aceeasi pasiune cu voi. Gazda fiecarei intalniri fotografice va fi Dan Dinu, care va modera discutiile cu invitatii, va va prezenta idei noi si va va lansa provocari.

Inscrierile la aceste intalniri se fac in baza unei confirmari, locurile in sala fiind limitate. Pentru inscriere si alte informatii puteti folosi florin.ifrim@okian.ro sau numarul de telefon 0728 728 315. Intrarea este libera.

Reprezentarea corpului feminin – invitat Anca Cernoschi, moderator Dan Dinu

Vineri 27 februarie ora 18:30 – Libraria Okian, str. Muresenilor nr. 1

Va asteptam!

Camera foto nu se declanșează singură. Ea prinde în cadru doar ceea ce este „lăsată” să vadă de către cel care fotografiază. Fotografia devine artă atunci când fotograful are un proiect, o idee, atunci când construiește și propune o temă, o trăire. Altfel, fotografia este o captură de cotidian, care se pune în sertar și se dă uitării, lăsând falsa impresie a unei realizări.

Ideea interviului mi-a venit de la prima întâlnire avută cu Dan Dinu, la Okian Brașov, care lansa proiectul „Întâlnire cu fotografia”, undeva în iulie 2014. Fotografia începe ca o pasiune, înainte de a învăţa tehnica foto. Fiecare pasiune începe cu o mică poveste, întâmplare şi din acel moment creşte.

O parte din încercările în fotografie se opresc în căutarea tehnicii universale, perfecte, dar fără pasiune, emoție şi o poveste a fotografului. Din această perspectivă demersul lansat de Dan Dinu şi Librăria Okian Braşov este chiar necesar. Printr-o serie de interviuri încercăm să vedem poveştile, pasiunea, emoţiile, trăirile, mesajele fotografilor şi ale fotografiei lor.

Este un exercițiu de descoperire, de cunoaștere și de memorie prin fotografie și prin inspirația oamenilor care declașează trăiri prin aparatele lor. Fotografia poate fi un motiv de a face și de a fi sau un document de studiu sociologic și istoric.

1. Spune-ne câteva cuvinte despre tine.
Sunt fotograf de natură din Târgu Mureș, cu o pasiune profundă pentru animalele sălbatice și pentru conservarea mediului. După trei ani de studii în acest domeniu, în Marea Britanie, am început să realizez cât de multe valori naturale se mai regăsesc încă în țara noastră. Deși aș vrea să lucrez la teme din multe alte părți ale lumii, când am terminat facultatea în 2011 am simțit o urgență să mă concentrez pe teme din România și să încerc să ridic profilul patrimoniului nostru natural atât în țară, cât și în străinătate.

2. Care a fost prima întâlnire cu fotografia?
Fotografiile și fotografiatul erau în jurul meu încă din copilărie, mulțumită tatălui meu, un adevărat hobbyist. Datorită lui am început să fotografiez prin anii de liceu. (more…)

Mica Recenzie
Circul Noptii – Erin Morgenstern

Circul apare pe neașteptate și este deschis doar noaptea. Este un labirint de magie și de noi experiențe, este format din eșarfe roșii și țipete entuziasmate venite de la copii și este plin de visători și oameni ce-și vânează amintirile.

„Circul nopții” este o carte despre magie și despre modul în care aceasta este, de fapt, parte a vieții noastre obișnuite și este, până la urmă, și o carte magică.

Iluzioniști, contorsioniști și artiști de tot felul se întâlnesc în Circul nopții pentru a da vizitatorilor un spectacol pe cinste în fiecare seară. Dar fiecare dintre aceste personaje are o poveste în spate, iar povestea lor se leagă de povestea circului, ajungând să fie legați în tot și-n toate. Iar pe fundalul reprezentațiilor nocturne, o competiție între doi învățăcei în tainele magiei, dar și o poveste de dragoste iau naștere. (more…)

Sâmbătă, 07 februarie 2015 a avut loc prima întâlnire Seara de Carte Piatra Neamț, găzduită de Ceainăria Teaz, un loc nu întâmplător ales, ci care ne-a inspirat și încurajat în concretizarea proiectului, prin deschiderea și sustinerea celor care au creat un astfel de ambient. Cu o zi înainte de eveniment, am avut plăcerea de a primi o invitație în emisiunea domnului Teodor „Pit” Moldovan de la Tele M Piatra Neamț, căruia îi mulțumim pentru implicare și promovare, prilej cu care am putut discuta despre proiectul Seara de Carte și despre importanța și frumusețea lecturii.

(Seara de Carte Piatra Neamţ în vizită la Tele M Piatra Neamţ)

La întâlnirea de sâmbătă am avut parte de un public interesat atât de cărți, cât și de subiectul pe care l-am abordat, fericirea, un public frumos, care a participat la discuțiile pe care dorim să le încurajăm la finalul fiecărei ediții.

Pornind de la cartea „În căutarea fericirii” a lui B. Russell, am abordat principalele probleme și subiecte pe care autorul le evidențiază și am discutat împreună pe marginea lor, fiind inspirați de contexte și situații întâlnite în viața fiecăruia.
Am putea spune că prima ediție Seara de Carte Piatra Neamț a fost o scurtă călătorie prin noi înșine; a fost un exercițiu de gândire asupra propriei persoane, dar și un prilej de a ne cunoaște și de a descoperi că iubitorii de carte din Piatra Neamț nu sunt deloc puțini la număr.
Despre cartea aleasă pentru debutul acestor întâlniri, ne-a vorbit Adriana Hurjui, prezentare pe care o regăsiți în rândurile ce urmează.

(more…)

Camera foto nu declanșează singură. Ea prinde în cadru doar ceea ce este „lăsată” să vadă de către cel care fotografiază. Fotografia devine artă atunci când fotograful are un proiect, o idee, atunci când construiește și propune o temă, o trăire. Altfel, fotografia este o captură de contidian care se pune în sertar și se dă uitării, lăsând falsa impresie a unei realizări.

Ideea interviului mi-a venit de la prima întâlnire avută cu Dan Dinu, la Okian Brașov, întâlnirea care lansa proiectul „Întâlnire cu fotografia”, undeva în iulie 2014. Fotografia începe ca o pasiune, înainte de a învăţa tehnica foto. Fiecare pasiune începe cu o mică poveste, întâmplare şi din acel moment creşte. O parte din încercările în fotografie se opresc în căutarea tehnicii universale, perfecte, dar fără pasiune, emoție şi o poveste a fotografului. Din această perspectivă demersul lansat de Dan Dinu şi Librăria Okian Braşov este chiar necesar. Printr-o serie de interviuri încercăm să vedem poveştile, pasiunea, emoţiile, trăirile, mesajele fotografilor şi ale fotografiei lor.

Este un exercițiu de descoperire, de cunoaștere și de memorie prin fotografie și prin inspirația oamenilor care declașează trăiri prin aparatele lor. Fotografia poate fi un motiv de a face și de a fi sau un document de studiu sociologic și istoric.

1. Spune-ne câteva cuvinte despre tine.
Îmi este greu să vorbesc despre mine la modul concret, de frică probabil să nu par total neinteresant. Sunt un om obișnuit căruia îi placea să stea pe-afară destul de mult, să meargă pe munte, să călătorească, să facă mișcare și să fotografieze. Sunt încă în căutare de lucruri pe care nu le înțeleg, dar pe care le simt că-mi suflă-n ceafă și că mă bântuie din când în când. Acum trăiesc cumva din fotografie, adică organizez ture foto, dar asta are mai mult legătură cu turismul decât cu fotografia. Mă fascinează însă discuțiile cu oamenii care mă-nsoțesc. Învăț multe de la ei și nu doar legat de fotografie. Asta-i de fapt partea cea mai tare de care ei nu-și dau seama. Și-ncerc și eu să-i ajut oferindu-le câteva indicii și posibile direcții de dezvoltare. Creștem împreună. În rest, mai plec în aventuri, atât cât îmi permit mintea, corpul și buzunarul. (more…)

(interviu cu Mihók Tamás)

Când te-ai apucat de scris și de ce?

Din cauza desuetudinii operelor literare studiate la școală, scrisul ca formă de expresie m-a atras abia după ce îmi aflasem limitele în arta plastică și arta murală, graffiti-ul.

În perioada adolescenței jucam pe Cupidonul oriunde apucam, în curtea școlii sau printre blocuri. Îmi plăcea să cred că amicii mi se pot confesa oricând, fără rețineri. Apoi, dacă era cazul, le făceam lipeala. Cred că, în primă fază, aceste „audieri” mi-au trezit fascinația pentru povești. Am început să admir puterea cuvântului, să mă tem de el, să experimentez fel de fel de replici. Creasem un joc cu legi nescrise și consecințe directe. Un joc guvernat de cuvânt. Până la atingerea maturității, toți prietenii mi-au fost cobai și cred că, într-o oarecare măsură, și eu lor. Declicul s-a produs totuși puțin mai târziu, odată ce o serie de deziluzii mi s-a revărsat în ogradă aproape simultan. O criză paternă, o nelegiuire la care am fost martor și totodată constrâns să tac, discriminări etnice mizerabile din partea unui dascăl drag mie, un periplu religios încheiat cu un agnosticism benign. Și ar mai fi cu carul. Pensula se dovedi prea fragedă în fața avengurii ranchiunilor strânse laolaltă. Tot atunci îl citisem pe Bacovia pentru prima dată. La 16 ani, destul de târziu. Reversurile ostentațiilor s-au instalat încet și comod în mici ficțiuni derulate zilnic în imaginația mea sub formă onirică, ori în mod deliberat. Și am început să scriu… (more…)