Un timp și un spațiu al întâlnirii cu fantome din trecut și/sau viitor. Filmul care te vede, te arată, te plasează între fantome și ţi se dezvăluie în fragmente de realități prin filtrul virtualului, în care îți descoperi proiectate fantasmele și dorințele. Un spectacol în care vizibilul devine mai vizibil, dar în același timp îl poate face mai ascuns.
Un ecran în care are loc o întâlnire a propriei imagini despre sine ca participant direct al celor două cadre: cadrul real, al vieţii şi cadrul imaginar, tehnic, al filmului. Un ecran pe care spectatorul își vede proiectate imaginarul, dezirantul, inconștientul și pe care are posibilitatea de a le recunoaște, accepta, pune în dialog sau de a le refula, nega și inhiba. Filmul ca exercițiu de exorcizare sau mecanism de inhibare! (more…)
Suntem și pe