Home > Revistă > Archive by category "Oameni"

Blog Archives

Mesaje întinse pe sfoară

Ați fost recent pe strada Sforii? Cum vi se pare? Vă place?
Nu discut acum că accesul în Sforii dinspre str. Poarta Schei se face de pe un trotuar de maximum un metru lățime, iar dinspre str. Cerbului se face printre mașinile parcate.

E interesant ce găsești odată intrat pe str. Sforii. De fapt, e oribil! Am avut senzația unui cartier mărginaș. Toți pereții scriși cu tot felul de lucruri, care mai de care.

Sper că vede și Primăria Brașov și se gândește la un concurs de proiecte pentru amenajarea străzii Sforii. Noi am făcut deja o propunere pentru accesibilizare și creșterea siguranței pentru pietoni la intrarea din str. Poarta Schei în cadrul proiectului pilot, Săptămâna Mobilității Brașov.

Din ce am găsit acolo am selectat 31 de mesaje, cele care mi-au atras atenția.

(more…)

Solstafir

Árstíðir, Myrkur and Solstafir in Bucharest

Yesterday I was at an awesome concert in Bucharest, a successful combination of bands: Árstíðir, Myrkur and Solstafir.

The evening begun with Árstíðir, a band from Iceland, which approach an indie-folk style and has in its composition three members which complement each other in an extraordinay way, creating a harmonious and calm music, and gives you a state of tranquility. I discovered Árstíðir some time ago through KEXP and they caught my attention right away. Each member of the band takes part in everything that means song, all of them singing in voice and instrument: the baritone guitar handled by Gunnar Jakobsson gave the melodies a deep feeling, complemented by the guitar of Daniel Auðunsson, and by Ragnar Ólafsson who seem to me that he always makes wonders at the piano. Árstíðir managed to create an intimate atmosphere, a mix of emotions, and their voices fit so well that you are effectively led to an inner world with intense feelings. We had the opportunity to listen to two new songs from the new album, that will be released in near future (with Hallgrímur Jón “Grimsi” Hallgrímsson from Solstafir at drums), an album that sounds very promising, and that is somewhat stronger. So the evening began perfectly, with a band that created a magical atmosphere, a successful combination between a dark environment and a poetic calm. (more…)

Solstafir

Árstíðir, Myrkur și Solstafir la București

Ieri am luat parte la un concert foarte fain în București, o combinație de trupe reușită: Árstíðir, Myrkur și Solstafir. Trupe care reușesc să rupă barierele de comunicare, cu toții cântând atât în engleză, cât și în limbi nordice, constanta fiind trăirile transmise.

Seara a început cu Árstíðir, o trupă din Islanda care abordează un stil indie-folk și are în componență trei membri care se completează extraordinar, creând o muzică ce curge armonios, calm și îți dă o stare de liniște. Pe Árstíðir i-am descoperit acum ceva timp prin intermediul KEXP și mi-au atras atenția imediat. Fiecare dintre membri ia parte la tot ce înseamnă melodie, toți cântând atât la voce, cât și la instrument: chitara baritone mânuită de Gunnar Jakobsson a dat melodiilor un aer profund, completat fiind de chitara lui Daniel Auðunsson și de Ragnar Ólafsson care mi se pare că face de fiecare dată minuni la pian. Árstíðir a reușit să creeze o atmosferă intimă, un cumul de emoții, iar vocile celor trei se potrivesc atât de bine, încât ești efectiv condus spre o lume interioară, cu trăiri intense. Am avut ocazia să ascultăm și două piese de pe viitorul album (cu Hallgrímur Jón “Grimsi” Hallgrímsson de la Solstafir la tobe), un album care sună promițător și care este ceva mai puternic. Astfel, seara a început perfect, cu o trupă care a creat o atmosferă magică, o combinație reușită între un ambient dark și un calm poetic. (more…)

Educație vs Disciplină

„În societățile noastre, sistemele punitive trebuie plasate într-o anumită economie politică a corpului: chiar dacă ele nu apelează la pedepse violente ori sângeroase, chiar dacă folosesc metode blânde ce doar închid sau corectează, întodeauna de corp va fi vorba – de corp și de forțele lui, de utilitatea și docilitatea acestora, de repartizarea și aservirea lor.” (A supraveghea și a pedepsi – M. Foucault. P. 32)

În timpul perioadei comuniste, probabil mulți își amintesc sau au citit/au auzit povești, elevii de până la 14 ani aveau statutul de pionieri. Ei aveau semne distrinctive (cravata și accesorii), fiind ușor să îi observi, dar le revenea o adevărată onoare în momentul în care erau primiți în Organizația Pionierilor. Cei mai buni dintre ei, cei care se remarcau, primeau și distincții: „comandanții” care primeau șnururi roșii, galbene sau albastre, „pionier de frunte” sau „pionier fruntaș în munca patriotică” sunt câteva exemple. În timpul comunismului, după vârsta de 14 ani, pionierii deveneau UTC-iști, iar selecția lor respecta anumite norme.

Această ierarhizare mi-a amintit de un capitol din „A supraveghea și a pedepsi” scrisă de M. Foucault, care vorbește despre Școala Militară, unde era întâlnită o repartizare a elevului în mai multe clase, sistem menit să clasifice elevii în funcție de „calitățile morale ale elevilor” și „comportarea lor general recunoscută” (p. 232). Astfel, regăsim clasa celor foarte buni, care se distingea printr-un epolet de argint, clasa celor buni, care se distingea printr-un epolet din mătase roșie și argint, clasa mediocrilor, distinsă prin epolet de lână roșie și clasa celor răi, care se distingea prin epolet de lână maronie. Elevii din ultimele clase se puteau mândri atunci când reușeau să promoveze în primele două clase. Această ierarhie „îi repartizează pe elevi după aptitudini și purtare, deci după întrebuințarea ce li se va putea da când vor termina școala; exercită asupra lor o presiune constantă pentru a-i face pe toți să se supună aceluiași model, pentru ca toți la un loc să fie siliți la supunere, ascultare, atenție în studiu și la exerciții și la cât mai precisa executare a sarcinilor și a tuturor elementelor componente ale disciplinei. Pentru ca toți să devină la fel.” (p. 234) (more…)

Trăiri, Poezie și Emoții (Emoţii pe Hârtie) – expoziție de ilustrație

Trăiri, Poezie și Emoții (Emoţii pe Hârtie) – expoziție de ilustrație
AMELIE SOPHIE (Adriana Niculae)

17 – 31 martie 2017
Ceai et caetera
Str. Latină, nr. 15, Brașov

despre AMELIE SOPHIE (Adriana Niculae)

Născută în anul 1990, în oraşul Braşov, astăzi femeie de 27 de ani şi artist la început de drum, în căutarea de a face mereu ceea ce mă face fericită, râvnesc la visul de a atinge suflete. Acele suflete simple şi reale care ţin ascunse emoţii şi trăiri secrete, demult uitate …Oameni care astăzi îşi doresc să simtă din nou, să  redevină copii… Suflete care caută mângâiere, ori o explicaţie la ceea ce simt şi vor să vadă  EMOŢII PE HÂRTIE. Îmi doresc să trăiesc din pasiunea mea, din pictură, iar până atunci vreau să mă bucur de drum, de oameni, experienţe şi trăiri.
(more…)

Educarea politică a artei continuă la Sică Alexandrescu

Pe 20 decembrie 2016 scriam un articol – O încercare politică de „a educa” arta despre situația de la Teatrul „Sică Alexandrescu”, care arată evenimentele în timp până la acea dată.

Începeam articolul cu două afirmații:
Arta nu ar trebui supusă, ci îmbrățișată!
Libertatea de exprimare nu ar trebui îngrădită, ci lăsată liber!

Începeam așa pentru că miza din toată această situație este de a educa, de a reeduca. Situația de la teatru arată o încălcare a libertății de exprimare, a libertății de gândire, a libertății de a protesta. Este o criză adâncă, la nivel de mentalitate, la felul nostru de a fi și la ce suntem dispuși să facem.

Citind „Fenomenul Pitești” a lui Virgil Ierunca (ed. Humanitas, 2013), am dat peste mecanismul de reeducare care își făcea efectele în perioada 6 decembrie 1949 – august 1952, dar care încă are efecte și în prezent. Sigur că o paralelă deplină nu poate fi făcută cu prezentul și nici nu pot afirma că ce se întâmplă acum este la fel cu ce s-a întâmplat în acea perioadă. Dar mecanismul de educare, reeducare este folosit.

Este vorba de pedepsirea pentru „gândire neloială”. Evenimentele de atunci aveau loc în închisoare, locul reeducării politice și morale, mecanismul fiind: „utilizarea sistematică a torturii deținuților de către alți deținuți”. (more…)

O încercare politică de „a educa” arta

Arta nu ar trebui supusă, ci îmbrățișată!
Libertatea de exprimare nu ar trebui îngrădită, ci lăsată liber!

Cu toții știm că la Brașov cultura este subfinanțată și, deci, neglijată. Administrația brașoveană alocă foarte puțini bani pentru cultură. Și totuși, această administrație a participat anul acesta cu un proiect la concursul pentru Capitală Europeană a Culturii 2021. Desigur că nu a ieșit nimic, sper că vă aduceți aminte ce s-a făcut. Teatrul Sică Alexandrescu este unul din pilonii culturii brașovene și este azi în pericol tocmai din cauza acestei administrații. Cum poate o administrație care voia să facă Brașovul Capitală Europeană a Culturii acum câteva luni, să aducă azi Teatrul și echipa teatrului într-o stare de batjocură? De ce vor niște oameni străini de artă să dicteze cum se face arta și cum ar trebui să se comporte artiștii?

(more…)

Credit foto: Fața Ascunsă / Cinty Ionescu

FAȚA ASCUNSĂ
o cercetare subiectivă asupra depresiei

- Azi, 21 septembrie se lansează Faţa ascunsă – o cercetare subiectivă asupra depresiei, un documentar interactiv despre depresie.
– Iniţiativa își propune destigmatizarea depresiei – o afecţiune pe cât de frecvent întalnită, pe atât de marginalizată în societate – prin expunerea mărturiilor a 15 persoane de vârste și sexe diferite, care au acceptat să-și facă publice poveștile.
– Proiectul se desfășoară atât online, pe platforma dedicată www.fataascunsa.ro, cât și pe străzile capitalei, printr-o serie de intervenţii audio-video.

București, 21 septembrie 2016 – Dizabilităţile mentale şi psihice ocupă primul loc în topul dizabilităţilor la români (conform datelor publicate de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, 2016), iar cea mai răspândită problemă de sănătate mintală din România este depresia (conform unui studiu al Organizației Mondiale a Sănătății).  Unul din șase români suferă de depresie (Eurobarometru, 2015), iar numărul este în creștere.  În România, lipsa programelor naționale de cercetare, prevenție și diagnosticare este acutizată de percepția opiniei publice, negativă și adeseori greșită, asupra depresiei. (more…)

Performance poetry. Recital de sonete – Între om şi zeu

Performance poetry. Recital de sonete – Între om şi zeu

Ne face plăcere să anunţăm un eveniment deosebit pentru data de 2 aprilie, ora 17:00, la Ceainăria Open Heart din incinta Okian, str. Mureşenilor, nr. 1. Este vorba de prezenţa scriitorului Adrian Munteanu într-un performance poetry, cu recitalul de sonete Între om şi zeu.

Recitalul va fi urmat de un dialog cu participanţii şi o sesiune de autografe.

Despre Adrian Munteanu

S-a născut în Şcheii Braşovului, este poet și actor cu peste 20 de premii naționale de interpretare. In ultimii 25 de ani a fost redactor la Societatea Romană de Radiodifuziune și membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din Romania.

În volum a debutat între anii 1999-2002 cu trei cărţi de basme în versuri, cuprinzând 365 de poveşti originale. Din aceste povești si-a alcătuit un scenariu și a jucat un spectacol de unul singur timp de două luni în Canada pentru copiii comunităților românesti, de la Vancouver până la Montreal.

Din anul 2004 scrie sonete, fiind autorul a șapte volume, scoase în șapte ani consecutivi. De același autor a mai apărut volumul „Odihna Zborului (soneforisme)”, și antologia de sonete Fluturele din Fântână apărută anul trecut.

Volumul de sonete „7” a fost distins cu premiul Uniunii Scriitorilor, în 2011, iar în 2012 a primit Premiul European de Poezie NUX la Târgul Internațional de Carte de la Milano.

Din anul 2008 este membru al Uniunii Scriitorilor.

Cu prilejul lansării antologiei sale de sonete, „FLUTURELE DIN FÂNTÂNĂ”, Adrian Munteanu prezintă în numeroase localități din țară recitalul de sonete „Între Om și Zeu”, un prilej de a cunoaște pe viu, o serie de texte cuprinse în această antologie și a familiariza ascultătorii cu cel ce realizează evenimente inedite, unice în România, folosind dubla ipostază cu care a fost dăruit, aceea de poet și de actor. Ceea ce face Adrian Munteanu este cunoscut în străinătate ca PERFORMANCE POETRY, o modalitate prin care poezia este regina manifestării și nu vorbele despre ea.

În luna mai va susține un asemenea spectacol la Munchen, la invitatia Asociației culturale româno-germane APOZIȚIA.

Intrarea este liberă. Consumaţia se plăteşte la bar.

Camera foto nu declanșează singură. Ea prinde în cadru doar ceea ce este „lăsată” să vadă de către cel care fotografiază. Fotografia devine artă atunci când fotograful are un proiect, o idee, atunci când construiește și propune o temă, o trăire. Altfel, fotografia este o captură de contidian care se pune în sertar și se dă uitării, lăsând falsa impresie a unei realizări.
Ideea interviului a venit de la prima întâlnire avută cu Dan Dinu, la Okian Brașov, întâlnirea care lansa proiectul „Întâlnire cu fotografia”, undeva în iulie 2014. Fotografia începe ca o pasiune, înainte de a învăţa tehnica foto. Fiecare pasiune începe cu o mică poveste, întâmplare şi din acel moment creşte. O parte din încercările în fotografie se opresc în căutarea tehnicii universale, perfecte, dar fără pasiune, emoție şi o poveste a fotografului. Din această perspectivă demersul lansat de Dan Dinu şi Librăria Okian Braşov este chiar necesar. Printr-o serie de interviuri încercăm să vedem poveştile, pasiunea, emoţiile, trăirile, mesajele fotografilor şi ale fotografiei lor.
Este un exercițiu de descoperire, de cunoaștere și de memorie prin fotografie și prin inspirația oamenilor care declașează trăiri prin aparatele lor. Fotografia poate fi un motiv de a face și de a fi sau un document de studiu sociologic și istoric.

Spune-ne câteva cuvinte despre tine.
Am copilărit într-o vale la poalele munților. Ironia face că a trebuit să plec de acasă ca acum când sunt mai departe, să mă întorc să redescopăr locurile de acasă, muntele și drumețiile. Dragostea pentru natură o am de mic când ne duceau părinții pe dealuri și la munte. Ce-i drept, era o dragoste cu năbădăi pentru că mergeam și cu treabă, la cules de fructe și ciuperci. Nouă ne plăcea partea până ne umpleam burțile cu fructe.  De mic mi-au plăcut acele lucruri care implică creativitate, îmi plăcea mult să desenez. Îmi place matematica, fizica, dar am făcut o pasiune pentru informatică, așa am ajuns să lucrez în domeniul software-ului. Fotografia am descoperit-o mai degrabă din întâmplare, acum vreo 9 ani. (more…)