Camera foto nu declanșează singură. Ea prinde în cadru doar ceea ce este „lăsată” să vadă de către cel care fotografiază. Fotografia devine artă atunci când fotograful are un proiect, o idee, atunci când construiește și propune o temă, o trăire. Altfel, fotografia este o captură de contidian care se pune în sertar și se dă uitării, lăsând falsa impresie a unei realizări.
Ideea interviului a venit de la prima întâlnire avută cu Dan Dinu, la Okian Brașov, întâlnirea care lansa proiectul „Întâlnire cu fotografia”, undeva în iulie 2014. Fotografia începe ca o pasiune, înainte de a învăţa tehnica foto. Fiecare pasiune începe cu o mică poveste, întâmplare şi din acel moment creşte. O parte din încercările în fotografie se opresc în căutarea tehnicii universale, perfecte, dar fără pasiune, emoție şi o poveste a fotografului. Din această perspectivă demersul lansat de Dan Dinu şi Librăria Okian Braşov este chiar necesar. Printr-o serie de interviuri încercăm să vedem poveştile, pasiunea, emoţiile, trăirile, mesajele fotografilor şi ale fotografiei lor.
Este un exercițiu de descoperire, de cunoaștere și de memorie prin fotografie și prin inspirația oamenilor care declașează trăiri prin aparatele lor. Fotografia poate fi un motiv de a face și de a fi sau un document de studiu sociologic și istoric.
Spune-ne câteva cuvinte despre tine.
Am copilărit într-o vale la poalele munților. Ironia face că a trebuit să plec de acasă ca acum când sunt mai departe, să mă întorc să redescopăr locurile de acasă, muntele și drumețiile. Dragostea pentru natură o am de mic când ne duceau părinții pe dealuri și la munte. 
Ce-i drept, era o dragoste cu năbădăi pentru că mergeam și cu treabă, la cules de fructe și ciuperci. Nouă ne plăcea partea până ne umpleam burțile cu fructe. De mic mi-au plăcut acele lucruri care implică creativitate, îmi plăcea mult să desenez. Îmi place matematica, fizica, dar am făcut o pasiune pentru informatică, așa am ajuns să lucrez în domeniul software-ului. Fotografia am descoperit-o mai degrabă din întâmplare, acum vreo 9 ani. (more…)
Sunt un om obișnuit căruia îi placea să stea pe-afară destul de mult, să meargă pe munte, să călătorească, să facă mișcare și să fotografieze. Sunt încă în căutare de lucruri pe care nu le înțeleg, dar pe care le simt că-mi suflă-n ceafă și că mă bântuie din când în când. Acum trăiesc cumva din fotografie, adică organizez ture foto, dar asta are mai mult legătură cu turismul decât cu fotografia. Mă fascinează însă discuțiile cu oamenii care mă-nsoțesc. Învăț multe de la ei și nu doar legat de fotografie. Asta-i de fapt partea cea mai tare de care ei nu-și dau seama. Și-ncerc și eu să-i ajut oferindu-le câteva indicii și posibile direcții de dezvoltare. Creștem împreună. În rest, mai plec în aventuri, atât cât îmi permit mintea, corpul și buzunarul. 
Suntem și pe