Ne aflăm în tot felul de practici sociale, cu diferite etichetări și standardizări ale vieții, avem o mulțime de convenții sociale. Toate acestea ne modelează într-un fel viața.
Practica în care ne aflăm ne oferă un „confort”, iar tot ce vine din afară, ia statut de „nou”, devine nedorit pe motiv că ne arată în ce fel este confortul în care am ales să trăim.
Respingerea noului înseamnă rezistență la cunoaștere până la opresiune asupra acesteia, nu mai sîntem dispuși să cunoaștem, ne devalorizăm ca persoană. Și nu ar trebui să ne oprim, pe tot parcursul vieții, din căutarea valorii.
„Noțiunea de valoare presupune o răsturnare critică. Problema critică este: valoarea valorilor, evaluarea din care purcede valoarea acestora, deci problema creării lor. Evaluarea se definește ca elementul diferențiator al valorilor corespondente: element în același timp critic și creator.” – Gilles Deleuze, Nietzsche și filosofia.
În acest sens am lansat „Punctul de dezbatere”, iar primul este:
„Psihologismul este cea mai confortabilă concepție despre viață, deoarece, conform lui, nu mai există, de fapt, probleme. Prin urmare, el condamnă aprioric și toate soluțiile, din moment ce acordă la fel de puțină importanță atât problemelor reale, cât și conceptului de adevăr” (Otto Weininger, „Despre lucrurile ultime”).
Suntem și pe