Micuța din mâinile mamei

 
 

La ieșirea din magazin, o mamă cu fetița ei. Fetița avea în mână un croisant, cumpărat de mama ei, evident. Fetița vroia să mănânce imediat ce a ieșit din magazin. Dar surpriză, de fapt obișnuință, mama îi spune fiicei că n-are voie să mănânce pe stradă și trăgea de ea, astfel încât să nu poată mânca cornul. Ambele m-au văzut, iar fetița îmi cerea din priviri acceptul că ce face ea e ok, avea nevoie de altcineva care să-i confirme că mâncatul pe stradă este acceptabil. N-am putut să-i dau acceptul, am intrat repede în magazin, crezând că dacă nu mai văd scena pot trece peste. Ei bine, mi-a rămas în minte mai tare, și pentru faptul că am lăsat să treacă o mizerie, pentru nepăsare.

Acum, ce să mai spun, îmi pare rău micuțo, pentru că n-am fost în stare să te ajut la ceva ce tu știai că ai dreptate și pentru care ai fost neîndreptățită. Dar scriu despre tine, să arăt încă o dată cum „se face” educația copiilor.

Și legat de educație, tot vorbim și facem proiecte de educare a copiilor. Spunem că de acolo pornește tot și acolo șade viitorul nostru, dar copiii stau mai mult timp cu părinții decât cu un educator nonformal. Viitorul nostru începe din mâinile părinților. Părinții sunt primele modele pentru orice copil, indiferent cât de arhaici și de nepregătiți ca ființe sociale pot fi părinții, adulții.

Întrebarea la toată povestea asta e „dar pe adulți cine îi educă?”. Când facem proiecte de educație nonformală pentru adulți, așa cum sunt cele pentru copii, tineri, adolescenți, numai să înlocuim beneficiarii, să ne îndreptăm atenția către adulți? Veau să văd un proiect făcut de copii pentru adulți, pentru oamenii ăia mari, care le știu ei pe toate.

Și mai am două exemple de învățăminte mamă către copil. Ambele pe RATBv le-am auzit.

Primul: Băiețelul îi zice mamei ceva legat de campania electorală. Era cu două zile înainte de turul doi. Mamă, dacă iese un politician care nu ne place și care ne face rău ar trebui să mergem în stradă, alături de ceilalți, ca să facem schimbare. Mama deranjată vizibil, îi zice, să nu faci așa ceva, doar nu o să-ți strici tu viața pentru alții. În situații de-astea pleci din țară, asta e soluția bună.

Al doilea: Un băiețel era supărat că cineva i-a înșelat așteptările. Din ce-am înțeles ar fi dat ceva și nu a mai primit înapoi. Mama îi zice. Ți-am spus s-o asculți pe mami, ea știe cel mai bine, oamenii sunt răi, nu le mai dai nimic, niciodată. Cum sunt oamenii? Băiețelul: răi…

Vă las pe voi să analizați cele trei cazuri și să-mi spuneți în ce fel aceste modele sunt benefice, atât pentru prezentul, cât și pentru viitorul copiilor lor.

Articol realizat de Mihai Tatu, membru Asociația Visum pentru Educație și Cultură

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *