Linia de oprire la trecerea de pietoni, analiză I-STEP
Constat în ultima vreme (aprilie – mai 2016) o deschidere din partea administraţiei locale braşovene în a îmbunătăţi aşezarea liniei de oprire la unele treceri de pietoni. Se poate observa că în unele cazuri linia de oprire este mutată de la cei câţiva centrimetri, distanţa iniţială faţă de trecere, până la distanţe cuprinse între un metru şi maximum trei metri. Dar nu este suficient.
În context PMUD, linia de oprire la trecerea de pietoni devine un element foarte important. Şi dacă ar fi să-i dăm o definiție ar fi următoarea: linia de oprire este un element de trafic folosit la trecerile de pietoni cu scopul de a arăta conducătorilor auto locul de oprire în siguranţă pentru a acorda prioritate de trecere pietonilor.
Întâi să vedem câteva treceri de pietoni cu astfel de linii, vezi img. 1, img. 2, img. 3, img. 4, img. 5 şi img. 6.
I-STEP
Din cele şase imagini ne dăm seama că linia de oprire la trecerea de pietoni este acea linie albă trasată în paralel cu trecerea, înainte de aceasta, pe direcţia de mers înainte.
De ce este nevoie de linia de oprire?
Pentru că în contextul unui PMUD pietonul are prioritate în fața oricărui alt mijloc de deplasare motorizat sau nemotorizat. Reamintesc ierarhia priorităților: 1. Pieton, 2. Bicicletă (și alte mijloace nemotorizate), 3. Transportul public în comun, 4. Vehicule pentru distribuție marfă și utilități, 5. Vehicule personale. În ordinea aceasta se prioritizează transportul și se creşte siguranța. Caz special sunt ambulanța, ISU, poliția și pompierii când sunt în misiune. Pietonul are prioritate pentru faptul că este cel mai vulnerabil în raport cu celelalte mijloace de deplasare şi, deci, trebuie protejat.
Linia de oprire spune conducătorului auto unde să oprească, în condiții de siguranță, pentru a acorda prioritate pietonilor. Altfel spus, linia conferă accesibilitate pietonilor în condiții de siguranță. Ca această linie să funcționeze se recomandă ca distanța de amplasare față de trecerea de pietoni să fie de la 6 la 15 metri, calculând de la marginea trecerii.
Aşadar, linia de oprire la trecerea de pietoni, dacă este amplasată corect ( 6 – 15 metri), asigură un spaţiu, de la linie până la trecere, în care şoferii neatenţi pot frâna târziu fără a lovi pietonii angajaţi în traversare sau dacă există accidente atunci să fie în număr cât mai mic şi fără urmări grave. Pe lângă distanţa de frânare avem şi o creştere a vizibilităţii. Lucrul acesta este important mai ales în situaţii în care pe prima bandă este oprită o maşină care blochează vizibilitatea celor de pe banda a doua sau mai mult, către pietonii care aşteaptă sau au intrat pe trecere (img. 7).
O altă întrebuinţare a liniei de oprire. Indiferent că vorbim de treceri semaforizate sau nesemaforizate, linia de oprire formează, până la trecerea de pietoni, ceea ce se numeşte zonă de acumulare pentru biciclişti. Ca să explic mai bine iau cazul trecerii de pietoni de pe str. Iuliu Maniu de la intersecţia cu str. Agrişelor, img. 8.
Vedem la această trecere de pietoni (img. 8) că linia de oprire este amplasată la o distanţă de 2,63 metri. Cu albastru avem o distanţă de 12 metri, la care ar trebui mutată linia de oprire.
O zonă de acumulare pentru biciclişti este o zonă lipsită de alte mijloace de deplasare şi este amplasată înaintea acestora. Scopul este de a oferi bicicliştilor un avans de pornire în faţa mijloacelor motorizate, prin care bicicliştii îşi vor selecta banda de mers, în funcţie de necesităţi.
În img. 8 zona de acumulare ar fi de la trecerea de pietoni până la cea de-a doua linie roşie, adică 12 metri. De ce 12 metri şi nu şase până la prima linie roşie? Pentru că de pe str. Iuliu Maniu, de la intersecţie cu Agrişelor, şi în continuare pe str. Nicoale Iorga, se iese la stânga spre alte direcţii. Avem ieşiri la stânga pe str. Vlad Ţepeş, apoi două ieşiri înspre Bulevardul Eroilor. Iar cei 12 metri ar trebui să ofere bicicliştilor un avans suficient pentru a se încadra pe benzi în funcţie de nevoia de deplasare. În plus, avansul le permite bicicliştilor care rămân pe dreapta şi ţin marcajul actual pentru biciclete pentru a merge înainte să depăşească trecerea de la str. Alexandru Ioan Cuza fără a fi incomodaţi de maşinile care vor să intre pe această stradă.
I-STEP
Aici o să spuneţi, bine, dar nu e nevoie de zonă de acumulare pentru că avem pistă pentru biciclete pe care sunt obligaţi să meargă şi trecerile la stânga le vor face pe la treceri de pietoni. Greşit, total greşit! Pentru că marcajul de pe prima bandă nu este o pistă pentru biciclişti, pentru simplul fapt că este complet nesigură şi pentru că nu este separată fizic de restul de trafic. Şi nu uitaţi prioritatea în contex PMUD.
Şi chiar dacă direcţia de mers ar fi doar înainte şi nu ar fi nevoie de selectarea benzilor, zona de acumulare permite tuturor bicicliştilor să se poziţioneze în faţa celorlalte mijloace de deplasare, adică în zonă de vizibilitate maximă. Altfel bicicliştii ar trebui să rămână în coloană pe banda întâi, plasaţi pe partea dreaptă a maşinilor, în poziţii cu vizibilitate redusă pentru şoferi şi, deci, de risc. În plus, stând în dreapta mașinilor, bicicliștii sunt expuși la noxele produse de mașini (oricum sunt expuși, numai că așa stau foarte aproape de țevile de evacuare). Dacă ar fi zonă de acumulare bicicliștii ar avea câțiva metri în fața acestor țevi.
Ca să înțelegeți ce înseamnă linia de oprire, care oferă posibilitatea realizării zonei de acumulare pentru bicicliști, atașez un link care arată cum stau lucrurile în Copenhaga. ** update la data de 23 august 2016 **
Și, în final, un aspect neglijat și nediscutat, deși este foarte important, confortul psihic al pietonului în momentul traversării. Dacă linia de oprire este plasată la distanță corectă (6 – 15 metri), pietonii vor fi mult mai relaxați nemaiavând mașini oprite la câțiva centrimeti de ei. Prezența mașinilor în apropierea imediată a trecerii sau pe trecere va genera întotdeauna o stare de frică de accident pentru pietoni. Ca rezultat vom vedea pietoni grăbiți și stresați pe trecerile de pietoni.
Pentru alte analize I-STEP intrați AICI.
scris de Mihai Tatu – sociolog, membru Asociația Visum pentru Educație și Cultură
Uite un document la acest link făcut de Tony Hull, după vizita acestuia în Brașov, în 2015. Este o comparație între Brașov și orașe din SUA. Este modelul cu care lucrăm la aceste analize.
Încercăm să mai facem și alte comparații. Încercăm și pe Europa.
Dacă te intersează și dincolo de aceste articole ne putem întâlni să discutăm mai multe.
Mersi de raspuns. Imi pare rau ca nu l-am vazut mai repede.
Inteleg ca propunerile nu sunt inventate peste noapte, nici nu am insinuat asta. Dar am o problema atunci cand cineva foloseste cuvintele “studiu” sau “analiza” atunci cand nu este cazul. Posibil sa sa reactionez exagerat.
Tot nu am reusit sa vad ceva demonstrabil care sa suporte propunerea ta. O simulare, un exemplu comparabil in alt oras….orice. Mi-as dori mai multe analize de genul acesta, nu doar pareri. Pana la urma lucrurile concrete sunt cele care ne propulseaza si ne face sa evoluam.
Ce este I-STEP? I-STEP este un program dezvoltat de Asociația Visum. Ce este acest program vezi la acest link.
Mai departe. Articolul despre linia de oprire este o completare la celelalte articole, explicând pe larg rolul pe care îl poate avea linia de oprire și ce efecte apar în funcție de cum e făcută. Linia de oprire, gândită ca în articol, se poate aplica la orice trecere de pietoni, inclusiv la cele despre care spunem că ar trebui puse cât mai aproape de giratorii. În funcție de drum (dimensiuni, flux trafic) se poate stabili distanța de amplasare a liniei.
Odată cu mutarea trecerilor de pietoni spre giratorii se vine cu o soluție de completare, aceea de a realiza insule pietonale, care au rolul de a desface, pentru pietoni, traficul în cel puțin două părți. În acest mod pietonii nu vor mai opri traficul pe ambele sensuri, decât dacă se face traversări din ambele părți ale drumului. Apoi, dacă există un flux pietonal mare, la anumite treceri, se poate lua în calcul semaforizarea pentru astfel de treceri (ca măsură suplimentară).
Desigur, poți fi de acord sau nu cu ce este scris aici. Vorbim de niște propuneri, pe care nu le-am inventat peste noapte, ci le-am preluat de la colegii noștri din afara țării (pe care îi găsești în descrierea programului I-STEP), oameni cu multă experiență în planificare urbană, transporturi, mobilitate urbană. Și dacă ai timp, la acest link, găsești materiale de citit care explică mobilitatea urbană și unde o să vezi că abordarea I-STEP se potrivește foarte bine cu abordarea europeană.
Abordarea noastră presupune siguranța oamenilor ca obiectiv principal.
In alta ordine de idei, articolul asta contrazice restul articolelor in care analiza I-STEP (apropo, ce e aia?) “dovedeste” ca e mult mai bine sa pui trecerile de pietoni mai aproape de giratorii. Cum ramane cu faptul ca daca masinile nu au prioritate la iesirea din giratoriu o sa blochezi tot traficul daca mai mult de 5 oameni vor sa treaca strada si nu o fac grupat? Si cum ramane cu distanta linia de oprire in cazul asta?
Stiu, pun multe intrebari deodata. As aprecia daca ati raspunde punctual la fiecare, chiar sunt curios care este logica.
Inteleg ca acest articol este o analiza dar in afara de imaginea 7 care intradevar poate fi folosita pentru a demonstra un argument, restul sunt doar poze cu intersectiile. Iar restul articolului e doar despre niste pareri. Pot sa fiu sau sa nu fiu de acord cu ce se zice aici, dar unde e analiza? Analiza presupune niste teste obiective si niste rezultate demonstrabile. Si eu pot sa scriu un articol in care sa zic ca cel mai bine e sa mergem toti pe monociclu daca vreau, dar aie nu e analiza, e doar parerea mea.