„Lectura te înalţă pe tărâmul cunoaşterii, te poartă în lumi de vis, îţi alintă simţurile.”

(interviu cu scriitoarea Teodora Gheorghe)

Scrie despre sfârșit, dar versul îi este început. Scrie fără ocolișuri, ludic, imaculat și marcant. Bucăți din suflet. Și n-au nevoie de necropsie. Poemele-i sunt inextingibile, tocmai pentru că visele ei nu au hotar. Scrie leal și fără urmă de enfază. Cartea Teodorei nu-i deloc funebră. Invitație la Iepure. Pentru oameni.

Când și cum ți-ai descoperit pasiunea pentru scris?
În copilărie, când aveam vreo opt ani. Atunci am scris prima poezie, despre moartea unui cerb. Cred că m-au inspirat poeziile lui Eminescu. Auzindu-le, mi-am dat seama că mi-ar plăcea să scriu şi eu versuri şi rime.

Cum te ajută scrisul în viaţa de zi cu zi?
Scrisul e o modalitate de a-mi aşterne o parte din şuvoiul de gânduri pe hârtie, ca să mă cunosc dincolo de zidurile minţii. Îmi provoacă imaginaţia, creativitatea şi originalitatea exprimării.

În cât timp ai scris primul volum de poezii?
Aş putea spune că „într-o viaţă de om”, pentru că primele poezii au fost scrise prin adolescenţă, altele mult timp mai târziu, volumul fiind cu adevărat încheiat în primăvara anului trecut, atunci când mi-am făcut de fapt curaj să le scot din sertar şi să le dăruiesc celorlalţi, după câştigarea concursului naţional de „Incubatorul de condeie”.

Ce s-a schimbat în viața ta după publicarea volumului „Moartea era un iepure șchiop”?
Am căpătat mai multă încredere în mine. Am primit recenzii şi impresii neaşteptat de frumoase, de la oameni cunoscuţi şi necunoscuţi care au regăsit o parte din propriile lor labirinturi sufleteşti în poemele mele şi care s-au jucat în lumea iepurelui şchiop, alergând după himerele sale. Apariţia volumului m-a determinat să purced la scrierea celei de-a doua cărţi, de altfel încheiată şi aşteptând cuminte lumina tiparului.

De ce „moarte” și de ce „iepure”? Ce anume te-a determinat să alegi acest titlu?
După ce am terminat de scris volumul, m-am uitat peste poeme, în căutarea unui titlu. Voiam să găsesc un element comun în ele, ceva care să le unească. Şi am găsit în cele din urmă: în majoritatea lor am abordat tematica morţii, fie ea naturală, spirituală sau filosofică. Am făcut-o cu ironie, inspirându-mă pe alocuri din poveşti deja cunoscute, într-o manieră ludică, dar în acelaşi timp cu nuanţe tragice. Iepurele simbolizează desprinderea de naivitatea copilăriei şi pătrunderea într-o lume unde nu totul se sfârşeşte cu happy-end.

Care este scopul versurilor tale? De unde vin ele și încotro se duc?
La început am scris pentru mine, căutând să mă eliberez de apăsările sufleteşti. Cu timpul, pe măsură ce şi eu m-am schimbat şi am mai ieşit din cochilia mea, am simţit nevoia să împărtăşesc şi altora poemele şi povestirile mele. Recunosc, la asta au contribuit şi profesorii de la şcoală, care mi-au remarcat talentul literar. Am intuit că poemele mele i-ar putea inspira şi pe alţii să viseze, să iasă măcar puţin din spaţiul realităţii cotidiene. Îmi propun ca versurile mele şi în general ceea ce scriu să îmi poarte sensibilitatea, angoasele şi bucuriile până la gândurile cititorilor. Acolo, în spaţiul cel mai intim al minţii, fiecare le va da propria semnificaţie. Ei vor deveni co-creatori cu mine şi, preţ de câteva clipe, ne vom întâlni, poate, în acelaşi univers.

Ai o poezie din carte la care ții cel mai mult?
Fiecare mi-e dragă în felul ei, dar cred că una din preferatele mele este „Balanţa”, un poem despre o prăbuşire mai veche de-a mea, văzută ca o dărâmare a echilibrului lumii.

Sunt sigură că ai şi alte pasiuni pe lângă literatură. Care sunt acestea? Cum îţi petreci timpul liber?
Îmi place mult desenul. Mai demult pictam, dar mi-am mai pierdut din îndemânare. Deşi e un lucru pe care nu prea îl exteriorizez, pot spune că îmi place să şi cânt; sper ca într-o zi să îmi iau inima în dinţi şi să urc pe o scenă. În rest, citesc şi mă uit la o sumedenie de filme, sunt o cinefilă înrăită. Mă pasionează teatrul şi în general tot ce ţine de domeniul artistic pe care încerc să îl pătrund tot mai mult.

Ai participat anul trecut la un curs de scenaristică, pentru filme de scurt metraj în cadrul UNATC. Ce legătură crezi că există între poezie și actorie?
De multe ori, când actorul rosteşte o replică, ai impresia că o recită. Într-un fel, aşa şi este. Teatrul este, în esenţă, o poezie pusă în scenă. Decorul, jocul de lumini, mişcarea scenică, intonaţia specifică dialogului teatral, toate sunt ingrediente ale acestui poem de dimensiuni mari, tradus în metafore vizuale. Regizorul îmbracă opera dramatică într-o viziune proprie, schimbând mai multe elemente. Dă naştere, astfel, unei poveşti de sine stătătoare, a cărei „poezie” constă în originalitatea interpretării şi recontextualizării. La fel cum traducătorul unei poezii creează el însuşi o altă poezie.

Ce importanță are lectura, atât pentru tine cât și pentru ceilalți?
Lectura te înalţă pe tărâmul cunoaşterii, te poartă în lumi de vis, îţi alintă simţurile, singurătatea, te aduce mai aproape de frumuseţea vieţii, îţi îmbunătăţeşte memoria (ca să fiu şi un pic pragmatică) şi te inspiră să pătrunzi în misterul lucrurilor.

Scriitorii preferați:
Stefan Zweig, Mircea Eliade, Carlos Ruiz Zafón, Peter Beagle, Iris Murdoch. Mai sunt, dar ei mi-au venit în minte acum.

Lumea asta pentru tine e…
Dovada că suntem atât de iubiţi, încât am primit darul de a trăi pe pământ atât haosul, cât şi liniştea. Nici nu aş fi vrut să fie altfel. Lumea se bazează pe principiul dualităţii, e un spectacol splendid de lumini şi umbre.

Iar cărțile sunt…
Porţi deschise spre tărâmuri magice.

Care este cel mai profund vis al tău?
Să fiu fericită, să mă uit la un copac şi să-mi fie de ajuns ca să sar în sus de bucurie. Oamenii se nasc cu fericirea sădită în suflet, dar uită de ea, o îngroapă în nimicuri, au impresia că e doar un vis frumos, intangibil. Şi eu am făcut greşeala asta, dar nu-i nimic, şi fericirea se învaţă.

(interviu realizat de Ingrid Casian)

Volumul Teodorei îl puteți comanda accesând următoarele linkuri:
http://www.karth.ro/librarie/moartea-era-un-iepure-schiop-de-teodora-gheorghe
http://www.elefant.ro/carti/fictiune/poezie/moartea-era-un-iepure-schiop-212726.html
Blogul Teodorei: http://fatadinluna22.blogspot.ro/