Camera foto nu se declanșează singură. Ea prinde în cadru doar ceea ce este „lăsată” să vadă de către cel care fotografiază. Fotografia devine artă atunci când fotograful are un proiect, o idee, atunci când construiește și propune o temă, o trăire. Altfel, fotografia este o captură de cotidian, care se pune în sertar și se dă uitării, lăsând falsa impresie a unei realizări.
Ideea interviului mi-a venit de la prima întâlnire avută cu Dan Dinu, la Okian Brașov, care lansa proiectul „Întâlnire cu fotografia”, undeva în iulie 2014. Fotografia începe ca o pasiune, înainte de a învăţa tehnica foto. Fiecare pasiune începe cu o mică poveste, întâmplare şi din acel moment creşte.
O parte din încercările în fotografie se opresc în căutarea tehnicii universale, perfecte, dar fără pasiune, emoție şi o poveste a fotografului. Din această perspectivă demersul lansat de Dan Dinu şi Librăria Okian Braşov este chiar necesar. Printr-o serie de interviuri încercăm să vedem poveştile, pasiunea, emoţiile, trăirile, mesajele fotografilor şi ale fotografiei lor.
Este un exercițiu de descoperire, de cunoaștere și de memorie prin fotografie și prin inspirația oamenilor care declașează trăiri prin aparatele lor. Fotografia poate fi un motiv de a face și de a fi sau un document de studiu sociologic și istoric.
1. Spune-ne câteva cuvinte despre tine.
Sunt fotograf de natură din Târgu Mureș, cu o pasiune profundă pentru animalele sălbatice și pentru conservarea mediului. După trei ani de studii în acest domeniu, în Marea Britanie, am început să realizez cât de multe valori naturale se mai regăsesc încă în țara noastră. Deși aș vrea să lucrez la teme din multe alte părți ale lumii, când am terminat facultatea în 2011 am simțit o urgență să mă concentrez pe teme din România și să încerc să ridic profilul patrimoniului nostru natural atât în țară, cât și în străinătate.
2. Care a fost prima întâlnire cu fotografia?
Fotografiile și fotografiatul erau în jurul meu încă din copilărie, mulțumită tatălui meu, un adevărat hobbyist. Datorită lui am început să fotografiez prin anii de liceu.
3. Descrie modul, stilul, abordarea în care faci fotografie.
Încerc să transmit povești, întâmplări, mesaje prin intermediul fotografiei, să păstrez o abordare oarecum fotojurnalistică a fotografiei de natura, a artei fotografice. Îmi place să explorez într-un fel „aura” subiectelor mele, și prin această abordare ajung să realizez imagini puțin mai diferite, poate cumva mai misterioase. Încerc să prezint animalele în contextul habitatelor, scoțând în evidență interdependența dintre floră și faună.
4. Care este genul predominant de fotografie ales şi care este „raţiunea” din spatele alegerii?
Pentru mine fotografia animalelor sălbatice, fotografia de natură au fost o progresie logică, îmbinând pasiunea mea pentru biologie și arta fotografică. La începuturi, experimentam mai multe genuri ale fotografiei, dar progresând, am început să realizez imagini mai reușite după ce mi-am dat seama că natura este cea mai mare inspirație pentru mine.
5. Descrie pregătirea pentru o sesiune foto.
În ultimii ani m-am ocupat foarte mult cu teme din țară și mai ales cu teme din Carpați, inclusiv problemele de mediu care există. Înaintea unei expediții fac un plan amănunțit de deplasare, detaliat pe fiecare zi. Pregătirea mea pentru aceste sesiuni seamăna cu cea a unui alpinist gata să petreacă mai mult timp în munți. Sigur, mă documentez și în ceea ce reprezintă subiectele pentru care mă duc pe teren și încerc să țin legătura cu oamenii locului.
6. Povesteşte o sesiune foto, una care ţi-a adus satisfacţie mare.
Prin proiectul „Retezatul Sălbatic” sau „Wild Retezat” la care încă mai lucrez, am vrut neapărat să fotografiez animalele de pradă, reprezentative locului, dar nu am vrut în nici un caz să folosesc momeli naturale sau artificiale sau să mă duc în locurile unde animalele sunt hrănite. Eu sunt interesat de animalele din sălbăticia Retezatului și în ultimii doi ani am avut mai multe întâlniri cu urși, așa cum îmi imagineam eu, în golul alpin. Chiar la prima întâlnire am avut prilejul să petrec o după amiază cu o ursoaică și puiul ei într-o vale mică, fără să fiu observat. Am realizat câteva din imaginile mele preferate cu urși și în ziua următoare, când m-am dus înapoi încă în întuneric căutând ipostaze și perspective noi cu aceste animale, dar cum se întâmplă des în fotografia de natură, animalele nu mai erau acolo, însă la întoarcere spre cort, am fotografiat doi lupi, ieșiți în zona alpină. Experiențe ca acestea mă marchează și mă inspiră profund.
7. La ce te gândeşti când faci fotografii?
Mă gândesc la subiectele mele și la felul în care aș vrea să le explorez și să le prezint vizual.
8. Descrie o situaţie inedită, provocatoare în care ai ajuns datorită fotografiei.
Acum câțiva ani am petrecut o săptămână fotografiind capre negre în Munții Ceahlău, în peisaj de iarnă. Parcă greutățile iernii le arată fața lor adevărată, de obicei nici nu dau semne de slăbiciune în fața elementelor. Într-o dimineață am observat o capră cu puiul ei, dormind pe o stâncă situată mai jos de mine. Eu prefer să aștept în loc să mă apropii de subiecte și era palpitant să le observ timp de câteva ore până când s-au trezit și la un moment dat au fost deranjate de un corb care a început sa le survoleze. Mama a fluierat alarma și era un moment extraordinar pentru mine, plin de intimitate. Într-un final, au părăsit stânca și imediat am simțit că mi s-a făcut sete, dar am făcut o greșeală – am pus sticla de apă în buzunarul exterior al hanoracului și a înghețat. Norocul meu a fost că fiind în Ceahlău, am putut să ajung la cabană în timp util, dar am învățat o lecție importantă în ziua accea.
9. Ce este acum fotografia pentru tine?
Un mod special de exprimare, de explorare și nu în ultimul rând, un mod de viață.
10. Cum alegi subiectele fotografiilor tale și cum interacționezi cu ele?
De multe ori subiectele mele sunt alese dinainte și încerc să cunosc cât mai multe despre ele, până să ajung la fața locului. Destul de des însă, pot apărea situații sau subiecte inedite, neașteptate, unde fotograful reacționează din instinct, inconștient. Personal, încerc să rămân neobservat, un fel de privitor din exterior care nici nu este prezent în viața subiectelor. Pentru mine cele mai magice momente sunt acelea în care animalele interacționează între ele.
11. În ce fel îți influențează fotografia relațiile cu cei din jur?
Activând în acest domeniu am ajuns să cunosc mulți oameni, mulți oameni valoroși cu care am aceleași perspective și pasiuni. A fi freelancer însă are și multe alte fețe, de exemplu cuprinde perioade lungi departe de prieteni și de cei de acasă. Este important să gasească omul un echilibru în acest mod de viață și să-și petreacă timpul cu folos.
12. Când faci o sesiune foto sau fotografii independente te gândeşti să le realizezi într-un anume fel pentru un anume public privitor?
Când vine vorba de protecția mediului sper ca imaginile mele să ajungă împreună cu mesajele lor la cât mai mulți oameni. Totuși, ideea de a crea lucruri într-un anumit fel pentru un anumit public nu mă atrage deloc și încerc să creez imagini care să mă satisfacă personal, ținând cont că România încă are un patrimoniu natural fabulos, dintr-o perspectivă europeană.
13. Se poate vorbi de etică și de limite în cazul fotografiei și care sunt limitele pe care ți le-ai stabilit?
Etica este importantă în toate aspectele vieții, inclusiv în lumea fotografiei, mai ales în lumea fotografiei de natură. Probabil cel mai important lucru este sinceritatea. Ca un fel de regulă de bază am putea spune că este foarte important ca fotograful să nu degradeze condițiile de viață ale subiectelor, să nu sacrifice viața altor viețuitoare în scopul fotografiei, respectiv, dacă manipulează ulterior elemente individuale ale imaginii, să specifice explicit, că imaginea respectivă este o creație digitală și nu o fotografie de natură. Eu abordez mai fotojurnalistic temele și prefer să evit folosirea momelilor pentru atragerea subiectelor.
14. Poți spune că există o ordine în fotografia ta? Dacă da, ce este, ce reprezintă?
Ca fotograf, întotdeauna exploatez teme sau subiecte, chiar și în paralel, încercând să le epuizez, gândind în serii de imagini. Caut să realizez fotografii care pot să prezinte esența unui subiect. Aceste imagini se nasc doar când omul este foarte concentrat pe o anumită temă.
15. Crezi că fotografia produce o realitate anume și este ea diferită de realitatea socială?
După părerea mea, când un detaliu din viața de zi cu zi este „mărit” și scos din context pentru a fi evidențiat, nu prezintă neapărat o altă realitate, ea poate fi doar o distorsiune.
16. Crezi că prin intermediul fotografiei se poate ajunge la o cunoaștere mai mare și la trăiri mai intense? Ce presupune acest lucru?
Fotografia are această putere de a arăta anumite lucruri dintr-o altă lumină decât cea cu care suntem obișnuiți și, implicit, să stârnească momente de revelație, să schimbe perspective.
17. Unde poate fi găsită fotografia ta?
Fotografiile mele pot fi vizualizate:
pe site-ul meu personal www.zoltan-nagy.com și
pe pagina mea de Facebook: https://www.facebook.com/ZoltanNagyPhotography
18. Lansează o provocare fotografică pentru cei interesaţi de fotografie.
Propunerea mea pentru cei interesați este să încerce să se gândească mai mult la ceea ce ar vrea să relateze și să încerce să le reprezinte prin serii de imagini, nu doar prin imagini individuale. Ideea este ca fotograful să ajungă la un nivel mai adânc de înțelegere față de tema propusă.
Mulțumim Zoltan pentru o poveste fotografică frumoasă.
Fotografiile ne-au fost puse la dispoziție de Zoltan Nagy.
Interviu realizat de către Mihai Tatu, membru Asociația Visum pentru Educație și Cultură.
Suntem și pe