Camera foto nu declanșează singură. Ea prinde în cadru doar ceea ce este „lăsată” să vadă de către cel care fotografiază. Fotografia devine artă atunci când fotograful are un proiect, o idee, atunci când construiește și propune o temă, o trăire. Altfel, fotografia este o captură de contidian care se pune în sertar și se dă uitării, lăsând falsa impresie a unei realizări.
Ideea interviului a venit de la prima întâlnire avută cu Dan Dinu, la Okian Brașov, întâlnirea care lansa proiectul „Întâlnire cu fotografia”, undeva în iulie 2014. Fotografia începe ca o pasiune, înainte de a învăţa tehnica foto. Fiecare pasiune începe cu o mică poveste, întâmplare şi din acel moment creşte. O parte din încercările în fotografie se opresc în căutarea tehnicii universale, perfecte, dar fără pasiune, emoție şi o poveste a fotografului. Din această perspectivă demersul lansat de Dan Dinu şi Librăria Okian Braşov este chiar necesar. Printr-o serie de interviuri încercăm să vedem poveştile, pasiunea, emoţiile, trăirile, mesajele fotografilor şi ale fotografiei lor.
Este un exercițiu de descoperire, de cunoaștere și de memorie prin fotografie și prin inspirația oamenilor care declașează trăiri prin aparatele lor. Fotografia poate fi un motiv de a face și de a fi sau un document de studiu sociologic și istoric.
Spune-ne câteva cuvinte despre tine.
Am copilărit într-o vale la poalele munților. Ironia face că a trebuit să plec de acasă ca acum când sunt mai departe, să mă întorc să redescopăr locurile de acasă, muntele și drumețiile. Dragostea pentru natură o am de mic când ne duceau părinții pe dealuri și la munte. 
Ce-i drept, era o dragoste cu năbădăi pentru că mergeam și cu treabă, la cules de fructe și ciuperci. Nouă ne plăcea partea până ne umpleam burțile cu fructe. De mic mi-au plăcut acele lucruri care implică creativitate, îmi plăcea mult să desenez. Îmi place matematica, fizica, dar am făcut o pasiune pentru informatică, așa am ajuns să lucrez în domeniul software-ului. Fotografia am descoperit-o mai degrabă din întâmplare, acum vreo 9 ani.
Care a fost prima întâlnire cu fotografia?
Prima întâlnire cu fotografia… hm, una indirectă mai degrabă, a fost cu un aparat fotografic vechi, al bunicii mele, pe care l-am dezmembrat când eram mic! Acum îmi pare rău… Acum, pe un ton mai serios, am constatat că am nevoie de un aparat foto pentru a face o „documentare” a turelor de la munte și pentru excursii.
Descrie modul, stilul, abordarea în care faci fotografie.
Încerc să abordez fotografia sincer, trebuie să îmi placă ceea ce fotografiez. Evoluția mea în fotografie a fost influențată într-o oarecare măsură de câțiva fotografi pe care îi apreciez mult, dar am încercat ca această influență să fie la nivel de idei, nu am încercat să imit ce fac acești fotografi.
Care este genul predominant de fotografie ales și care este „rațiunea” din spatele alegerii?
Fotografia de natură. Cred că a venit de la sine, natura este locul în care mă reîncarc și este locul care îmi oferă posibilitatea de a descoperi mereu ceva nou. Chiar dacă este vorba de același loc în care revin, știu că niciodată locul nu este „la fel”, e schimbat de felul în care este luminat sau de felul cum cad umbrele, de fiecare frunză sau de fiecare fulg de nea.
Descrie pregătirea pentru o sesiune foto.
Sar din sacul de dormit, mă îmbrac, arunc repede aparatul foto în rucsac, obiectivele de care am nevoie, filtrele foto, trepiedul și apoi mă îndrept spre locul în care mi-am plănuit în prealabil să fotografiez. Sau… n-am apucat să plănuiesc nimic, sunt luat prin surprindere, ies repede din cort și mă reped unde cred că este potențial și sper să fiu inspirat. Dar acestea se întâmplau mai des în acea fază a fotografiei mele în care urmăream cu predilecție să fotografiez la răsărit și la apus. În timp, am învățat să fiu atent la detalii, așa că acum îmi caut pe îndelete cadrele și îmi studiez mai mult potențialele subiecte. Am învățat să mă folosesc de lumină indiferent de momentul din zi în care fotografiez.
Povestește o sesiune foto, una care ţi-a adus satisfacție mare.
Cred că cele mai mari satisfacții mi le oferă turele pe care le fac iarna. Atunci ies cu bună știință când se anunță vreme rea pentru că surprizele de care am parte sunt mari. Viscol, ceață, copaci acoperiți de chiciură… ai parte de creații incredibile ale naturii, iar momentele pe care le trăiești sunt unice. Dar trebuie să fii bine pregătit pentru aceste de ture, riscurile la care ești expus sunt foarte mari dacă nu ești pregătit. Nu în ultimul rând, iarna nu aș aborda singur o tură de mai multe zile fără parteneri de nădejde.
La ce te gândești când faci fotografii?
Este greu de explicat, sunt în același timp absorbit și concentrat la cadrul pe care îl fac, dar în același timp mă detașez pentru a-mi pregăti cu atenție compoziția. Încerc să nu răspund doar emoțional, declanșând instinctiv. Sau nu sar la următorul cadru până nu îmi pregătesc compoziția nouă. Partea pe care o regret este că pierzi din magia momentului, fiind concentrat în vizor sau la ecranul aparatului.
Descrie o situație inedită, provocatoare în care ai ajuns datorită fotografiei.
În una din turele de la începuturi, am pornit cu noaptea în cap ca să prind un răsărit într-o șa de munte. Era târziu în toamnă, iar poteca era acoperită cu brumă. La un moment dat, am găsit urme proaspete de râs pe potecă. Am continuat să merg, dar aveam mereu senzația că sunt urmărit. Fiind încă întuneric, senzația de neliniște s-a amplificat, așa că mi-am zis că ar fi mai înțelept să mă întorc într-un loc deschis. La întoarcere, am găsit urme noi ale râsului pe potecă, semn că impresia nu era tocmai falsă. Rămâne urma de regret că nu am putut să-l văd.
Ce este acum fotografia pentru tine?
Fotografia mă face să fiu mult mai conștient de tot ce mă înconjoară. Chiar dacă nu mai fotografiez ca la început pentru a păstra doar simple amintiri, aproape fiecare imagine pe care o revăd îmi readuce o amintire foarte vie a momentelor trăite, chiar dacă nu este vorba de fotografii descriptive ale acelor clipe și locuri. Fotografia mă motivează să descopăr lumea, indiferent dacă este vorba de un loc la doi pași de mine sau de locuri îndepărtate.
Cum alegi subiectele fotografiilor tale și cum interacționezi cu ele?
Am constatat că îmi este mai greu să fotografiez dacă îmi fixez un subiect anume. Deși sunt concentrat la subiectele pe care mi le aleg, sunt receptiv la a aborda subiecte noi și îmi place să fiu surprins. Cu predilecție îmi aleg ca subiecte copacii, pădurea și îmi plac foarte mult peisajele minimaliste.
În ce fel îți influențează fotografia relațiile cu cei din jur?
Fotografia mi-a dăruit o altă cale prin care am ajuns să cunosc oameni deosebiți, fie că sunt fotografi, fie că nu.
Când faci o sesiune foto sau fotografii independente te gândești să le realizezi într-un anume fel pentru un anume public privitor?
Cred că nu ar fi o abordare sinceră din partea mea, ci doar superficială, dacă aș face fotografii țintind un anume public. În schimb, inversa este validă, un anumit public te „alege” pentru ceea ce faci. Desigur, imaginile pot să țintească un anumit public cu scopul de a transmite un anume mesaj, dar aici aș spune că vorbim mai mult de fotografia documentară, de fotojurnalism etc.
Se poate vorbi de etică și de limite în cazul fotografiei și care sunt limitele pe care ți le-ai stabilit?
Pentru că ne referim în mod deosebit la fotografia de natură, consider că este important să vorbim de etică. Cei cărora le place cu adevărat fotografia și natura ar trebui să fie conștienți de impactul pașilor noștri asupra locurilor prin care trecem. Într-o altă ordine de idei, popularizarea agresivă a unor locuri în care fotografiem poate aduce un deserviciu acestora prin mărirea afluxului de turiști.
Poți spune că există o ordine în fotografia ta? Dacă da, ce este, ce reprezintă?
O fotografie vreau să fie o călătorie vizuală. O călătorie peste munți și văi, prin păduri, prin locuri învăluite de mister și de lumină… sau pur și simplu să te poarte… nicăieri. Sau să spună o poveste care uneori are cap și coadă, alteori nu. Însă toate elementele trebuie să fie la locul lor în cadru. Iar dacă fotografia produce emoție, atunci și-a atins menirea.
Crezi că fotografia produce o realitate anume și este ea diferită de realitatea socială?
Să producă o realitate nu, dar lumea se amăgește că reproduce realitatea. Însă suntem la alegerea celui care stă în spatele aparatului, acela alege care parte a „realității” ne-o prezintă, iar ceea ce ne este arătat poate duce la schimbări în societate. Mediul online poate veni cu exemple în acest sens, ce impact pot avea unele fotografii publicate.
Crezi că prin intermediul fotografiei se poate ajunge la o cunoaștere mai mare și la trăiri mai intense? Ce presupune acest lucru?
Și prin faptul că am încercat să răspund la aceste întrebări fac acest lucru, nu doar prin ceea ce învăț prin intermediul fotografiei. Fotografia m-a făcut să fiu mai atent la tot ce mă înconjoară și m-a apropiat și mai mult de natură.
Te rog să ne dai o fotografie, pe care să o atașăm interviului, și să ne spui povestea ei și ce reprezintă pentru tine.
Povestea imaginii de față se încadrează în ceea ce descriam în răspunsurile date anterior. Am plecat într-o tură la munte iarna împreună cu doi prieteni, într-un loc pe care îl știu deja bine și în care îmi place să revin. Am văzut că vremea prognozată era foarte rea, exact de genul celei care te convinge ca este mai bine să rămâi acasă la căldurică. Deși știam acești copaci și nu îmi propuneam neapărat să îi fotografiez, am ieșit din cort să fotografiez știind că ceața și zăpada de pe copaci sigur îmi vor oferi ceva frumos. În locul de față, plafonul de nori s-a ridicat timp de câteva clipe, lăsându-i pe cei doi protagoniști vizibili, dar păstrându-i izolați de fundal, rezumând cadrul la esență. 
Cei doi copaci sunt izolați de cei dimprejur, dacă vezi locul înțelegi că cei doi înfruntă multe acolo. Aș putea să fac o paralelă un pic ironică la adresa fotografiei de natură, fotograful este cel care iese în evidență, dar că poate în spatele lui se află cineva care îl susține, fie că este partenerul de tură sau cel de viață.
Unde poate fi găsită fotografia ta?
http://www.sserban.com/ Mai trebuie să pun la punct unele lucruri, dar găsiți ce trebuie acolo.
Lansează o provocare fotografică pentru cei interesaţi de fotografie.
Încercați să vedeți mai departe de ceea ne este prezentat zi de zi în goana după popularitate. Căutați acele imagini care reușesc să vă transmită ceva și stăruiți mai mult asupra lor.
Mulțumim Șerban pentru încă o poveste împărtășită.
Fotografiile ne-au fost puse la dispoziție de Șerban Sîmbotelecan.
Interviu realizat de către Adriana Hurjui, membru Asociația Visum pentru Educație și Cultură.
Suntem și pe