Drumul Poienii – un exercițu de memorie și responsabilizare

credit foto: Gruia Hilohi

Drumul Poienii – un exercițu de memorie și responsabilizare 

Pornim din Livada Poștei, mergem prin Warthe, Stejeriș și Văgleniște, ajungând, după o priveliște spectaculoasă, în Poiana Brașov.

Început în 1962 și finalizat în 1966, drumul care face legătura între Brașov și Poiana Brașov a jucat și joacă un rol important în dezvoltarea orașului, Poiana Brașov fiind un punct de atracție turistică fără de care Brașovul poate nu ar fi fost recunoscut așa cum este el astăzi. Noul drum avea să permită sporirea traficului, pe drumul vechi traficul pietonal și cel auto ajungând să se încurce reciproc. Era clar că dacă se dorea o dezvoltare a orașului și a zonei, lucrurile trebuiau gândite altfel și o soluție pentru transport era necesară.

Drumul de 12,4 km a fost proiectat în patru etape de o echipă de tineri aflați la începutul carierei, echipă care a reușit prin implicare și dedicație să lasă generațiilor următoare un „remarcabil drum”, așa cum îl numesc și autorii cărții.

În doar un deceniu, Poiana Brașov a cunoscut o dezvoltare mare, ajungând o importantă stațiune de interes național și internațional, iar povestea drumului începe încă din 1879, când administrația de atunci a solicitat întocmirea planurilor pentru a prelungi drumul de la Pietrele lui Solomon până la Poiana de Jos.

Dacă inițial în Poiană puteai ajunge doar pe drumul vechi, cu autocamionetă cu șenile, drumul nou a condus în anii ce vor urma la o dezvoltare a transportului și o modernizare nu doar a drumului, ci și a întregii stațiuni. Aici s-a dezvoltat industria horeca, construindu-se hoteluri, restaurante, iar stațiunea a ajuns un punct important pentru iubitorii de sporturi de iarnă. Sus, în Poiană, au fost amplasate la un moment dat chiar două avioane amenajate ca bar.

Drumul a trăit pagini importante de istorie, când în 1950 Poiana Brașov a devenit „Poiana Stalin” odată cu schimbarea numelui orașului în „Orașul Stalin”. În perioada celui de-al doilea război mondial inițiativele de modernizare au fost întrerupte, iar abia după încă un deceniu lucrurile au (re)intrat pe făgașul normal. În 1951, în Poiană are loc una dintre edițiile Jocurilor Mondiale Universitare de Iarnă, lucru care a dus la construcția unui hotel, a telefericului și a pârtiilor de schi, trezind zona la viață.

Cartea scrisă de Gruia Hilohi, arhitect, și Alexandru Filipescu, inginer și șeful de proiect al noului drum, prezintă istoria drumului și arată considerentele de la care s-a plecat atunci când a fost proiectat. Cartea conține imagini care stârnesc curiozitatea tuturor, imagini cu cele două drumuri (drumul vechi și cel nou), dar și imagini care vor stârni nostalgia celor din comunitate care au luat parte la construcția drumului. Un aspect pe care l-am regăsit extrem de important este chiar acesta, al implicării comunității în aceste lucrări, creându-se astfel ideea de „noi”, de „bun comun”, chiar de identitate. Drumul capătă în acest mod nu doar o importanță materială, pragmatică, ci și una simbolică. În carte veți găsi și multe detalii tehnice, astfel că aceasta este un deliciu și pentru cei experimentați sau amatori în domeniu. Aș putea spune că este o carte pentru toată lumea care dorește să cunoască mai multe despre evoluția orașului.

Începând cu 1964, atenția se îndreaptă către Livada Poștei, ruta aleasă pentru construcția drumului pornind de aici din diverse considerente economice, tehnice și care țineau de protejarea patrimoniului.

„În decembrie 1970 drumul se afla în administrarea Ministerului Turismului, având regim similar drumurilor naționale și borne roșii metalice” spun autorii. Deszăpezirea și reparațiile au fost însă deficitare și putem spune, din acest punct de vedere și făcând o comparație cu prezentul, că unele obieceiuri mor greu. În anul 1972 de-a lungul drumului fuseseră amplasate panouri publicitare pentru produse est-germane, lucru care nu mai fusese întâlnit până atunci.

Extinderea Poienii și dezvoltarea ei au condus nu doar la lucruri bune, ci și la aglomerare și disfuncționalități, probleme pe care le regăsim în continuare și astăzi. Din punctul meu de vedere, este clar că este timpul pentru gândirea de noi strategii de mobilitate urbană care să fie sustenabile și care să ducă și la o revigorare a Poienii Brașov. Reparațiile necesare drumului au întârziat să apară, acesta trecând în patrimoniul unei administrații indiferente și care posibil să nu aibă capacitatea de a gândi strategii funcționale pe termen lung.

Importanța drumului nu poate fi contestată și realizarea lui cu siguranță a ajutat, așa cum am mai spus, la dezvoltarea economică și turistică a întregului oraș (nu invers). Cu toate acestea, construcția drumului a trezit și interese contrare celor ale orașului, mulți dezvoltatori imobiliari ajungând să profite de zona pitorească și de accesul facil spre această zonă. Desigur, o mare parte din vină pică pe administrație din punctul meu de vedere, care nu controlează așa cum ar trebui acest aspect. Unul dintre exemplele de dezvoltatori este Bellevue Residence, care a ridicat o zonă rezidențială cu clădiri în totală contradicție arhitecturală cu istoria orașului, defrișând și lăsând clădirile în paragină. Practic, paradigma se mută de pe conceptul de „noi” (comunitatea care s-a implicat în construcția drumului, care a lăsat în urmă ceva atât pentru comunitate, cât și pentru oamenii din exteriorul ei) la conceptul de „eu” (primează interesul personal, comunitatea este pusă în plan secund), iar oamenii nu mai au noțiunea valorificării. „A fi” devine „a avea” într-o societate lipsită de valori.

Așa cum ne transmit și autorii cărții, drumul nou este o construcție impresionantă datorită mai multor aspecte: al durabilității sale, al utilității sale, al impactului pe care l-a avut și îl are și în prezent, dar și al priveliștii pe care ne-o oferă și care atrage numeroși turiști. Iar ce ne-au lăsat cei ce au proiectat și au construit acest drum este extraordinar, dar totodată este și o responsabilitate pentru noi, responsabilitatea de a nu distruge, ci de a pune în valoare ceea ce ei au creat cu intenție bună și dedicație.

Cartea Drumul Poienii Brașovului este o memorie a unui lucru bine făcut, făcut responsabil și care a determinat ca Brașovul să se îndrepte spre o direcție care să-l așeze pe harta celor mai importante orașe din România. Vă recomand cartea scrisă de Gruia Hilohi și Alexandru Filipescu, carte care poate fi privită și ca un exercițiu de memorie, de a privi în trecut, care ne obligă cumva să ne gândim și la viitor, la consecințele acțiunilor noastre.

Adriana Hurjui – sociolog, membru Asociația Visum