Cuvinte la finalul ediției „Spațiu și emoție. Carte și arte” din cadrul Atelierului de Idei

S-a încheiat încă o ediție a Atelierului de Idei, „Spațiu și emoție. Carte și arte”.

Această ediție le-a avut ca invitate pe doamna Ruxandra Nazare, istoric și bibliotecar, o figură reprezentativă a Bibliotecii Județene George Barițiu din Brașov și pe Ioana Obreja, psiholog clinician și psihoterapeut, pe care cel puțin unii dintre voi o recunoașteți cu siguranță ca reprezentant al Asociației Delta din Brașov.

 Seara a început alături de Ruxandra Nazare și tema „Biblioteca publică și impactul ei în comunitate”. Dumneaei ne-a prezentat, pentru început, câteva dintre prejudecățile pe care multe persoane le au legat de bibliotecă. Astfel, deși toată lumea recunoaște biblioteca drept un spațiu de lectură, cei mai mulți o confundă cu biblioteca școlară, considerând-o un loc în care nimeni nu-i mai calcă pragul.

Nimic mai fals, căci biblioteca înseamnă mult mai mult: este un loc de informare, un loc de educație, dar și un loc în care poți să întâlnești oameni și poți să te apropii de ceilalți.

 Plecând de la întrebarea pusă de Ruxandra Nazare, „cum poate biblioteca publică să schimbe viața noastră”, ajungem să ne gândim la impactul pe care această instituție o are asupra individului, să ne gândim la ce ajută ea.

Pentru a ne răspunde la aceste lucruri, ne-au fost prezentate o serie de proiecte pe care Biblioteca Județeană le-a realizat sau încă le realizează și ne-au fost oferite o serie de date statistice si de costuri ce scot in evidență de fapt și alte atuuri pe care le are biblioteca: Grădinița de vară, Biblionetul, Aniversarea zilei de naștere, cursuri gratuite. Aceste proiecte și-au arătat utilitatea dincolo de pura pasiune pentru lectură indusă de bibliotecă, ele având impact asupra mai multor categorii de oameni, în cadrul activităților de zi cu zi ale acestora. Prin întreaga sa activitate, biblioteca devine de fapt un spațiu de solidaritate socială, de incluziune și interacțiune cu toți indivizii care doresc să-i calce pragul.

 Mergând mai departe, ajungem la Ioana Obreja, care ne-a prezentat în această seară o temă foarte interesantă, „Arta ca mijloc de accesare a emoțiilor”. Ioana a plecat de la contextul în care omul poate fi privit, indiferent de parcursul vieții, trecând prin cognitiv, emoțional, fiziologic și ajungând în final la comportamente. Cam acesta este traseul descris de ea cu privire la pasii prin care trece omul pentru funcționarea lui. De asemenea, lăsând la o parte anumite trăsături pe care le-am moștenit de la părinți și care ne oferă predispoziția de a fi într-un fel sau altul, în viața de zi cu zi suntem încurajați să nu ne arătăm emoțiile, suntem încurajați „să vorbim în public, dar să nu arătăm faptul că avem trac”. Mai departe, în școală, suntem învățați cum să gândim despre lucrurile care ne înconjoară, despre viața noastră, și nu învățăm și cum să ne arătăm emoțiile sau măcar să fim conștienți că aceste emoții există.

 Accentul prezentării Ioanei pică pe faptul că arta reprezintă o descărcare emoțională. Astfel, atunci când realizăm o anumită activitate, fie că ascultăm muzică, fie că citim sau facem orice altceva, se produce ceea ce se numește „proiecție” și reușim să accesăm exact emoția inconștientă. Ne regăsim în acel lucru pentru că descoperim că ceva din el rezonează cu persoana noastră. De fapt „arta ne permite să simțim tristețe sau bucurie fără a ne simți nevoiți să oferim explicații raționale”.