De mic mi-au plăcut animalele şi natura, iar în ultimii ani am încercat tot mai mult să le înțeleg și să le văd adevărata frumusețe. Asta poate şi din prisma faptului că am început să-mi schimb gândirea, privind la tot ceea ce e în jur, la tot ceea ce face omenirea şi la ce se întâmplă cu planeta asta şi încotro se îndreaptă ea, referindu-mă aici la problemele reale pe care le are planeta: creşterea efectului de seră, dispariţia diferitelor specii de plante şi animale etc.
Am un principiu de viaţă foarte bun şi inteligent, cred eu: atunci când întâlnesc un om mai inteligent decât mine, şi-mi dau seama că e mai inteligent decât mine, încerc să fur cât mai multe de la el, să le trec prin filtrele proprii şi să fac update cu ceea ce a rămas. E indicat şi normal să faci asta, pentru că fiecare din noi ne asociem şi stabilim relaţii, mai mult sau mai puţin, pe acest principiu. Fiecare din noi caută să câştige ceva de la cei cu care suntem prieteni. Şi nu e vorba de lucruri materiale, e vorba de setea de cunoaştere.
Mereu am fost pasionat de India, Tibet şi China (de natură şi sălbăticie în general), mereu m-au atras filmele şi cărţile despre viaţa lor, cultura, civilizaţia şi religiile lor. Am încercat să aflu cât mai multe despre lucrurile astea, în special despre modul lor de viaţă, despre ce cred ei cu privire la lumea asta şi despre ceea ce respectă. Ţin să precizez că mă interesează părţile rurale ale acelor ţări şi oamenii simpli. Nu mă fascinează deloc Shanghai-ul. Îmbinând cele două lucruri, acum câteva luni mi-am pus o întrebare foarte simplă: de ce unii dintre cei mai inteligenţi oameni care au trăit pe planeta asta, şi care încă mai trăiesc prin ideile lor, au fost vegetarieni? Pot menţiona câteva nume: Buddha, Socrate, Platon, Antoni Gaudí, Voltaire, Mahatma Gandhi, Aldous Huxley, Franz Kafka, Thomas Edison, Nikola Tesla, Steve Jobs, Lev Tolstoi, Mark Twain, Leonardo da Vinci şi Albert Einstein. Plecând de la principiul meu de viaţă, e necesar să pun întrebarea: oare oamenii ăştia au fost mai proşti ca mine? Cu siguranţă nu. Deci dacă vezi un inteligent, de ce să nu încerci să fii şi tu mai inteligent? Din mai multe motive am devenit vegetarian, de la cele morale până la cele biologice – pentru că omul nu e construit să mănânce carne (ideea e că nu am găsit motive pentru care să nu fiu vegetarian), însă nu voi încerca aici o justificare. Nu vreau să conving pe nimeni să devină ceea ce nu simte că ar trebui să devină, vreau doar să specific că această alegere nu are nicio legătură cu absolut nicio religie, iar cel mai important lucru: oamenii care nu sunt vegetarieni, să se gândească foarte bine la hrana lor. Şi mă refer la diferite aspecte: de unde provine, cum ajunge în farfuria lor, ce transformări suferă ea etc., iar mai apoi, nu-i decât alegerea voastră, voi alegeţi dacă sunteţi complici sau nu.
Am găsit un documentar foarte interesant, Earthlings se numeşte, legat de Om. vs Animal, însă ţin să precizez că dacă aveţi probleme cu brutalitatea (nu ce e în filme, ci aceea în cea mai pură formă) sau atunci când vedeţi sânge, diferite organe, nu vi-l recomand absolut deloc. Însă, dacă te poţi abţine şi vrei să afli adevărul până la capăt, ăsta e, probabil, cel mai bun lucru pe care îl poţi face: să te uiţi şi să renunţi. După principiul unii citesc şi se culcă, alţii citesc şi se deşteaptă. Iar dacă nu renunţi, nu e nicio problemă, însă măcar îţi vei schimba ideile pe care le ai despre animale, dar şi despre om şi omenire în general. Dacă, însă, nu o vei face, şi nu-ţi vei pune anumite întrebări, atunci ai o problemă gravă.
Documentarul pleacă de la ideea că Omul este specisist, şi anume că el, dominând planeta, tinde să trateze celelalte fiinţe de pe Pământ ca pe nişte obiecte, iar în analogie cu rasismul sau sexismul, termenul specisism reprezintă o prejudecată adusă în favoarea intereselor membrilor speciei tale şi în defavoarea celor care aparţin unor specii diferite.
Acesta prezintă animale crescute, exploatate de către om, ucise cu un grad foarte ridicat de violenţă, cu diferite scopuri, acestea regăsindu-se în cele cinci categorii mari ale documentarului: pentru mâncare, pentru îmbrăcăminte, pentru distracţie, ca animale de companie şi pentru cercetare. „În comportamentul lor faţă de vietăţi, toţi oamenii sunt nazişti!” „În general, oamenii având o putere mai mare, decid când o să moară animalele, unde o să moară şi cum o să moară”, dar de cele mai multe ori suntem ignoranţi şi nu luăm lucrul acesta în calcul, pentru că nu vrem să ieşim din zona de confort unde ne este cald şi bine, şi să înfruntăm adevărul.
Nu vreau să fac un review întreg al documentarului, pentru că n-ar avea sens să vă mai uitaţi la el, însă voi cita aici diferite lucruri interesante spuse în conţinutul său:
• Oamenii pot spera că acea carne pe care o cumpără provine de la un animal care a murit fără să sufere, dar nu vor cu adevărat să afle despre asta.
• Dacă măcelăriile ar avea geamuri de sticlă, am devenit cu toţii vegetarieni.
• Dintre toate creaturile existente, omul este cel mai detestabil. El este singura creatură care cauzează durere pentru amuzament, conştientizând ceea ce face. (Mark Twain)
• Ce putem învăţa despre animalele sălbatice privindu-le în captivitate?
• Atâta timp cât vor exista abatoare, vor exista războaie. (Lev Tolstoi)
• Ignoranţa este prima linie de apărare a unui specisist.
• La urma urmei, credeţi că natura a înzestrat aceste minunate animale cu sentimente pentru a nu fi capabile să simtă? Sau credeţi că animalele au nervi pentru a fi insensibile?
• Tu doar ce-ai luat cina, şi oricât de bine ar fi ascuns abatorul la o distanţă de mile, pentru a ne proteja, toţi suntem complici. (Ralph Waldo Emerson)
Ceea ce-mi doresc în urma acestui articol şi vizionării documentarului e ca oamenii să se gândească puţin, să reflecteze la ceea ce face omul, şi la faptul că noi, pe scara evoluţiei am evoluat la un singur capitol: la a produce deşeuri. După noi potopul! Cam asta e deviza omenirii. Ne batem joc, în fiecare zi, de tot ceea ce e mai frumos pe Pâmântul ăsta: adică de ce a creat natura. Iar noi n-o să realizăm, indiferent de tehnologia pe care o s-o avem, niciodată, dar absolut niciodată, ceva mai bine sau mai frumos decât o poate realiza natura.
În final, probabil cele mai inteligente şi mai înţelepte vorbe spuse pe subiectul ăsta: „Dacă omul vrea libertate, de ce să ţinem păsările şi animalele în cuşti? Într-adevăr, omul este stăpânul animalelor, pentru că le depăşeşte în brutalitate. Noi trăim din moartea altora. Suntem locuri de înmormântare pentru animale!” (Leonardo da Vinci)
Material realizat de Ștefan Oancea, colaborator Asociația Visum pentru Educație și Cultură
Suntem și pe