Articolul de faţă se vrea o continuare a discuţiilor pornite la două ediţii de Seara de Film Braşov, una în care filmul proiectat a fost Călăuza (Stalker) lui Tarkovsky şi una în care a fost proiectat filmul Citizen Kane a lui Orson Welles. Cu această ocazie reiterez nevoia de a discuta filmul şi nu doar de a-l vedea şi în plus, remarc funcţionalitatea Serii de Film Braşov, care reuşeşte să pună cinefilii în relaţii de înţelegere şi de relaţionare.
Cele două filme ne confirmă ipoteza de pornire al proiectului Seara de Film Braşov, aceea care spune că întâlnirea este „Un timp și un spațiu al întâlnirii cu fantome din trecut și/sau viitor. Filmul care te vede, te arată, te plasează între fantome și ţi se dezvăluie în fragmente de realități prin filtrul virtualului, în care îți descoperi proiectate fantasmele și dorințele. Un spectacol în care vizibilul devine mai vizibil, dar în același timp îl poate face mai ascuns”.
Vorbesc de două filme foarte bine realizate tehnic, din două şcoli cinematografice diferite, realizate la o distanţă de 38 de ani unul de celălalt.
La Tarkovsky găsim un personaj, călăuza, care este o propunere de sprijin pentru viaţă. Fiecare om în căutările şi pe drumurile sale are nevoie de cineva care să-l ajute. Discuţia se naşte în momentul în care călăuza este suspectată că îşi urmăreşte interesul personal, că se foloseşte de oameni.
O altă discuţie se naşte când ne întrebăm: o persoană trebuie să aibă un fel de a fi, anume, care îl face candidatul ideal pentru a fi călăuză, o predestinare, un har, poate?
În cazul Citizen Kane tema se schimbă şi aduce în vedere două lucruri, puterea presei de a crea realităţi şi de a stabili destine şi „nevoia” omului de a fi puternic, de a controla astfel încât ceilalţi să-l iubească după „reţeta” lui, dar şi de a fi nemuritor, de a rămâne în memoria colectivă, fizic sau altfel.
Pentru cei care au văzut filmele şi nu au apucat să își expună opinia, vă invităm să o faceţi aici. Iar cei care nu aţi văzut filmele, ce mai aşteptaţi? E timpul. 
Material realizat de Mihai Tatu, membru Asociația Visum pentru Educație și Cultură.
Suntem și pe