Călătorind în Viitor, din Brașov în Olanda Asociația Visum pentru Educație și Cultură

Analize intersecții/străzi, I-STEP, Resurse I-STEP

Brasov, Delft, Dordrecht, Eindhoven, ISTEP, mobilitate urbana, Olanda, piste biciclete, Rotterdam, trecere de pietoni, Visum

Călătorind în Viitor, din Brașov în Olanda

Știam de Olanda de pe net, că e faină, că este prietenoasă cu pietonii și cu bicicliștii, că au servicii bune etc. Dar una e când te uiți pe net și alta e când îți povestesc prietenii, cu detalii pe care nu ai cum să le vezi pe net.

Acest an e al treilea de când prietenii noștri Billy și Tony din proiectul I-STEP (International Sustainable Transportation Engagement Program) ne povestesc despre Olanda și despre realizările ei în materie de mobilitate urbană, accesibilitate, siguranță și multe altele. Nu putem decât să le mulțumim pentru sprijinul și know-how-ul pe care ni-l acordă. Și ca să nu uit să menționez, ei desfășoară de trei ani un program de study abroad în Olanda.

Bineînțeles că nu am putut rezista tentanției și anul acesta am făcut o vizită în Olanda. Și, desigur, o să vă povestim cum a fost experiența și ce am descoperit.

A fost o experiență grozavă pentru noi nu doar pentru că am avut ocazia să explorăm câteva orașe din Olanda, ci și pentru că am putut cunoaște oameni noi, locuitori, cu care am schimbat experiențe și povești, am putut afla cum văd ei lucrurile și am putut afla cum este să fii olandez.

Călătoria noastră începe în Eindhoven, după două zboruri și o escală cu prea multe ore, continuă în Dordrecht, Rotterdam și se încheie în Delft.

Vă lăsăm de pe acum numărul populațiilor din cele patru orașe, care vor fi relevante pe măsură ce avansăm în călătoria noastră. Așadar, Eindhoven are o poulație de 221.000, Dordrecht de 118.000, Rotterdam 619.000 și Delft 99.000.

O să fie un material mai lung, dar vă invităm să vă bucurați de Olanda.

Ajunși în aeroportul din Eindhoven, nu ne-a fost deloc dificil să aflăm regulile de transport și cum putem ajunge în oraș. Din aeroport până în oraș, Eindhoven pune la dispoziție mijloace de transport în comun care să conecteze turiștii și călătorii de locul în care vrei să ajungi. Așadar, ne-am urcat în autobuz (un fel de RAT al Olandei ), un autobuz modern, cu aer condiționat, curat și care funcționa după câteva reguli simple (pe care le înțelegi imediat din mers, dacă ești puțin atent la ce se întâmplă în jurul tău). De altfel, tot transportul în comun cu autobuzul urmează aceste reguli în toată Olanda: urcarea se face pe ușa din față, se scanează cartela sau se arată biletul șoferului, te așezi în autobuz și te bucuri de călătorie. Toate autobuzele, la fel ca acesta, dețin câteva ecrane pe care apar scrise cam 4-5 stații în avans, astfel că îți este imposibil să nu știi când trebuie să cobori. Ce am observat este că aici apeși pe butonul de oprire cu o stație înainte de a dori să cobori, astfel încât șoferul să fie anunțat că cineva va coborî din autobuz la o anumită stație. Te anunți, iar în stația următoare șoferul deschide ușile. În caz contrar, dacă nu îți anunți intenția de a coborî (iar în stație nu este nimeni), șoferul nu oprește autobuzul. Ce este interesant ține de punctualitate. Astfel, transportul este organizat foarte bine, iar autobuzele ajung în stații exact la minutul care apare pe ecran.

Am ajuns în stația unde trebuia să coborâm, iar de acolo ne-a fost foarte ușor să ajungem la hotelul la care am fost cazați. Toate hotelurile și hostelurile din Olanda sunt foarte îngrijite și pun la dispoziție tot ce ai nevoie. Hotelul din Eindhoven avea recepția deschisă doar până la o anumită oră, astfel că ne-au fost lăsate instrucțiuni de preluare a cheii, noi ajungând după ora de închidere a recepției. Ni s-a părut totul diferit față de România, însă foarte simplu, mecanisme ingenioase și pași ușor de urmat pentru a te caza. Toată comunicarea cu hotelul din Eindhoven a fost făcută online, iar la fața locului am făcut auto-check-in, la fel și la check-out.

Am reușit să vizităm Eindhoven și seara, dar și ziua, în ambele cazuri orașul fiind unul ușor de străbătut, în general cu zone bine luminate (cu câteva excepții); centrul este viu, cu terase și „viață de noapte”, iar clădirile sunt la unison, toate au arhitectură similară și oferă orașului un aer boem, plăcut pentru plimbări pe jos, prietenos și frumos estetic.

Eindhoven a fost și prima noastră interacțiune cu supermarketul în Olanda. De la o prietenă de-a noastră (mulțumim Mire ) știam de Albert Heijn, un lanț de magazine prezent în toate cele patru orașe vizitate. Din Albert Heijn ne-am făcut cumpărături, știți voi, de-ale gurii, cu prețuri comparabile cu supermarketurile din Brașov. Aici am luat contact cu o cultură organizațională la nivel de supermarket diferită de Brașov, număr de angajați mult mai mare în comparație cu un supermarket din Brașov, de aceeași dimensiune, angajați bine dispuși, marfa aranjată în rafturi, personalul de la casă te privește în ochi când îți vorbește, zâmbește, iar majoritatea angajaților știu engleză.

Eindhoven ne-a fost gazdă pentru o noapte, după care am ajuns în Dordrecht. Călătoria până în Dordrecht am făcut-o cu trenul, aproximativ 50 de minute, o distanță de 90 de kilometri. Ca și termen de comparație, trenul Brașov – Zărnești face în jur de 40 de minute pe o distanță de aproximativ 30 de kilometri.

Ajunși în Dordrecht și având bagajul mare ne-am decis să mergem direct spre cazare. A fost prima nostră ședere prin couchsurfing, Mulțumim Asher Azulay pentru primire și pentru toată atenția pe care ne-ați oferit-o.

Dordrecht este un oraș cu acces la apă și aici vorbim de canale navigabile și nu doar de canalele înguste din localități și specifice Olandei.

Și fiindcă scopul vizitei în Olanda a fost acela de a vedea infrastructura urbană și de a înțelege mai bine conceptul de mobilitate urbană, trebuie precizat că fiecare bucată de stradă este prevăzută cu o bună infrastructură pentru pietoni și pentru bicicliști.

În Dordrecht, fiindcă am stat 3 zile, am avut cel mai mult timp să vedem cum sunt făcute lucrurile.

Începem cu gara, care este gândită pe sistem P&R (Park&Ride), adică în afara gării găsim o mare parcare pentru biciclete (unde locuitorii din Dordrecht își lasă bicicletele pentru ca mai apoi să-și continue călătoria cu trenul), mai găsim și stația de autobuze (vorbim de transport public). În șederea din Olanda nu am regăsit transport de persoane organizat de companii pentru angajații lor, așa cum avem la Brașov.).

Gara este prevăzută cu elemente prietenoase/ajutătoare pentru bicicliști și pentru persoane cu dizabilități. Pentru bicicliști regăsim un canal/șină la scări pe care un biciclist își poate duce bicicleta fără să fie nevoit să o ia pe sus. Pentru persoanele cu dizabilități se regăsesc elementele tactile, rampe sau lifturi. De altfel, aceste elemente sunt folosite cam peste tot în Olanda.

Este momentul să aducem în discuție două elemente foarte importante în designul olandez, pavajul și managementul apei, elemente fără de care Olanda ar arăta diferit. Pavajul este făcut în mod special pentru a se integra arthitectural și estetic cu spațiul urban și are o pondere foarte mare de utilizare, în special pe centrele istorice. Un alt aspect legat de pavaj este acela că piesele nu sunt fixate cu ciment, ci doar cu nisip. Asta are legătură directă cu sistemul de management al apei, în sensul că permite drenajul apelor pluviale. Tot legat de managementul apei, avem două elemente de colectare a apelor pluviale: gurile de colectare și canalele/șinele de colectare. Gurile sunt folosite absolut pe toate drumurile și sunt amplasate la bordură. Canalele/șinele au un design special, care sunt folosite în spații pietonale largi, deschise, cum ar fi piețe și alei pietonale din centre istorice și zone de acces din fața gărilor.

În ceea ce privește arhitectura, există o gamă arhitecturală și dimensiuni folosite astfel încât să existe o coerență estetică. Modernul folosește elemente astfel încât să facă o trecere cât mai subtilă spre arhitectura specific olandeză.

În ceea ce privește arhitectura, aceasta este dată și de tipul de utilizare a spațiului locativ. În acest sens, casele olandezilor sunt gândite în special pe niveluri, un P+1 sau P+2 în foarte multe cazuri. Asta înseamnă că un apartament este gândit pe înalțime și nu pe lățime, unde spațiile de acces – culoarele, holurile și scările sunt la dimensiuni cât mai mici pentru a lăsa loc cât mai mult pentru încăperi. Acest lucru aduce un impact asupra fațadelor, care au geamuri mari, iar la clădirile mai vechi și o înclinație. Înclinația fațadei și geamurile mari sunt făcute pentru a se putea face mutarea mobilei.

O altă treabă care ne-a atras atenția a fost colectarea gunoiului. În toate cele patru orașe pe care le-am vizitat am regăsit sistemul cu ghene îngropate. Acestea pot fi pentru gunoi menajer și pentru colectare selectivă. În ambele cazuri sunt fără miros.

În acest video se poate vedea cum se face ridicarea gunoiului dintr-o ghenă îngropată.

Revenim un pic la transportul public și la modul de a-ți petrece timpul liber în natură. În apropiere de Dordrecht se regăsește un parc național, Nationaal Park De Biesbosch, unde se poate ajunge, desigur cu mașina, dar și prin două mijloace de transport public. Unul este un microbuz de aproximativ 10-12 locuri, iar celălalt este „waterbus”, adică transport public pe apă. Ambele sunt organizate ca servicii publice și circulă unul în completarea celuilalt. Noi am ales să le experimentăm pe ambele. Astfel, înspre parc am ales warterbus, care este de capacitate mare și este prevăzut și cu spații pentru biciclete. Este un drum de aproximativ 20 minute. La întoarcere am optat pentru microbuz, un drum de aprximativ 15 minute.

Odată ajunși în parc am descoperit că ai voie să calci pe iarbă. O să ziceți că și la noi în parcurile naturale putem călca pe iarba. Așa e, numai că acest parc din Olanda, fiind pe loc drept (numai bun pentru dezvoltări imobiliare ar considera unii ), este amenjat pentru activități de făcut în aer liber. Imaginați-vă Parcul Văcărești din București amenajat, în care se fac activități de echipă pentru copii și tineri, plimbări cu barcă, camping fără mașini, plimbări, cafenea.

Și iată-ne ajunși în Rotterdam, unul dintre cele mai reconstruite orașe după Al Doilea Război Mondial.

Ei bine, aici chiar am avut senzația că am pășit în viitor. Pentru cineva care studiază mobilitatea urbană este unul din orașele care trebuie văzute. Aici parcă totul este așezat așa cum trebuie. Venind din Brașov, unde totul este ca realizare la nivelul anilor 60-70 din Olanda, ajungi imediat la concluzia că totul este gândit pentru oameni, pentru maximă mobilitate și siguranță, pentru o calitate a vieții cât mai ridicată.

Atunci a venit întrebarea pentru prima dată, noi când ne mutăm în Olanda? Și vă spun, a fost momentul când am simțit sentimentul de a fi acasă.

În Rotterdam am întâlnit pentru prima dată un pietonal mai mare decât tot centrul istoric al Brașovului, pietonal cu tramvai, trecere de pietoni lată cât intersecția și modernitatea care arată bine (și nu treburi precum Bellevue Residence sau Avantgarden).

Rotterdam ne-a fost gazdă pentru două zile. Aici am stat la un hostel, cel mai fain pe care l-am întâlnit până acum (Brașovul mai are mult de muncă la capitolul hosteluri). Aici am ieșit prima dată la o tură pe bicicletă, aici am fost la un festival de bluegrass și aici l-am reîntâlnit pe Tony Hull, un prieten de-al nostru, specialist pe mobilitate urbană. Ah, aici am băut prima bere bună. Vă zic, România nu are bere bună dacă este să ne comparăm cu Olanda.

Rotterdam este orașul pietonalelor generoase, orașul în care infrastructura pentru biciclete depășește orice imaginație, orașul cu unul din cele mai bune sisteme de transport public (aici avem metrou, tramvai, tramvai istoric, autobuze, waterbus). Nu mai trebuie să spun că gara este pe sistem P&R.

Rotterdam a fost și momentul întâlnirii cu restul echipei americane. Vă spuneam de Tony Hull mai devreme. Acum ne-am întâlnit și cu Billy Fields și cu echipa de studenți veniți din SUA. Împreună am făcut o tură pe biciclete la morile de vânt de la Kinderdijk. Este vorba de un site Unesco, cu o istorie de 740 de ani în managementul apei.

Rotterdam a fost și locul unde am întâlnit unul dintre cele mai faine parcuri. Ca și comparație, este mai mare decât parcurile Titulescu și Tractorul împreună. Și se putea sta pe iarbă.

După Rotterdam a urmat Delft, unde am poposit două zile. Cel mai mic din cele patru orașe vizitate. În comparație cu Brașovul, Delft are linie de tramvai la o populație de 99.000 de locuitori, un centru istoric mai mare decât al Brașovului, trei catedrale mai mari decât Biserica Neagră, două piețe pietonale, fiecare mai mare decât Piața Sfatului (din care una prevăzută cu arbori) și o infrastructură de vis.

Gara (împreună cu o bună parte din calea ferată de pe teritoriul orașului) este băgată în subteran. Gara, care este mai mare decât cea a Brașovului, este prevăzută cu toate facilitățile de acces și accesibilitate. Evident este realizată pe concept P&R, adică are o parcare mare pentru biciclete, iar stația de autobuze este chiar în fața gării. La mică distanță este și linia de tramvai.

În Delft am reluat întâlnirile cu Billy și Tony și mulțumită lor am avut și o vizită la Mobycon (companie olandeză care oferă consultanță cu privire la mobilitatea sustenabilă).

Delft este atât oraș studențesc, cât și turistic. Centrul istoric nu este abuzat precum cel din Brașov. Toate piesele se potrivesc ca într-un puzzle. Și fiindcă tot vorbeam de centrul istoric, trebuie menționat că mașinile personale nu au regim generos, din contră. În schimb, transportul public are acces (autobuze standard ca dimensiune circulă pe străzi precum Castanilor sau străzi de prin Șchei – unde circulă autobuze Midi),

camioane pentru livarea mărfii (fără a avea blocajul zilnic de pe Mureșenilor).

Și nu mai zic de bicicliști și pietoni, care au prioritate. În Delft, precum și în celelalte orașe din Olanda, vei vedea și alte tipuri de utilizări ale bicicletelor față de cele familiare nouă: cargo (mâncare, poștă), biciclete de școală (un fel de „bicycle bus”). Pe pistele de biciclete circulă și scuttere și mopede, aspect pe care noi nu l-am resimțit chiar pozitiv. Însă Olanda este deja în discuții și analize dacă să păstreze sau nu aceste mijloace de transport pe piste.

Deși am încercat să ne plimbăm cu cât mai multe mijloace de transport din Olanda, pentru legăturile dintre orașe am folosit de fiecare dată trenul. Este ieftin, circulă cu regularitate și este foarte curat. De exemplu, trenul Eindhoven – Dordrecht circula din 30 în 30 de minute, dar Dordrecht – Rotterdam și Roterdam – Delft (e o distanță de vreo 15-20 de minute între orașe), trenul circulă din 10 în 10 minute.

După cele două zile petrecute în Delft ne-am reîntors în Eindhoven pentru zborul de întoarcere. Și fiindcă am avut la dispoziție cam o jumătate de zi până la zbor, am mers să vedem renumitul giratoriu pentru bicicliști.

Așa cum ziceam la început, voiam să ajungem în Olanda de vreo doi ani și iată că odată ce am ajuns, am fost plăcut impresionați. Totul este ușor de înțeles, totul este accesibil, totul este funcțional. Și a fost nevoie de vizita aceasta pentru a înțelege cu adevărat unde se situează Brașovul. Cu regret o spun, este un oraș fără viziune, abuzat arhitectural și estetic, nefuncțional la nivel de transoport public, acces, accesibilitate și siguranță, un oraș al mașinilor, care este în cel mai bun caz la nivelul Olandei anilor 60-70.

Olanda este clar o țară orientată spre pietoni și sustenabilitate de la care Brașovul (și nu numai) are ce învăța; este un model de urmat și un exemplu că schimările pozitive chiar se pot face. Olanda ne arată că Orașul se poate transforma într-unul prietenos, orientat spre siguranță, spre oameni și spre un stil de viață sănătos.

Mai lăsăm câteva imagini cu mașini electrice,

parcări etajate pentru mașini. De aici vedeți modul în care acestea se încadrează în peisajul arhitectural.

Zone pietonale.