Titlul nu este chiar corect, întrucât nu a putut veni Badea Cârțan alături de noi și nici noi nu am putut merge la el, dar oricum e vorba de Seara de Carte şi de Badea Cârţan. Este vorba de cartea „Pe urmele lui Badea Cârţan” de Ion Dianu, prezentată de Ştefania, pe care o felicit pentru alegerea curajoasă. Şi zic curoajoasă pentru că o astfel de carte presupune să răscoleşti istoria în căutarea de adevăruri şi cum e cazul acestei prezentări, de modele pozitive, de schimbare.
Povestea lui nea Cârţan o ştim ca pe cea a nebunului ăla din Cârţişoara care s-a dus la Roma să vadă Columna lui Traian, îmbrăcat în straie populare româneşti. Poate ar trebui să mă străbată o emoţie că sunt român şi, deci, un fel de frate cu bădia.
Dar nu asta vreau să aduc în discuţie, ci faptul că bădia îşi pusese viaţa în slujba oamenilor. El a văzut salvarea oamenilor prin educaţie, prin lectură. Pentru asta a făcut multe drumuri în Ţara Românească aducând în jur de 140.000 de cărţi în limba română, pentru oamenii Ţării Făgăraşului, care, pe atunci, se aflau sub cârmuirea Imperiului Austro-Ungar. Badea Cârţan face acest lucru toată viaţa sa, împotriva faptului că nu era voie să se distribuie carte în limba română şi a vicisitudinilor vremii şi drumului lung. Face drumuri pe timp de iarnă și înfruntă un regim autoritar care domnea peste Transilvania și din cauza căruia face și ceva ani de închisoare. Nu-și abandonează misiunea, ci o continuă până când este oprit de o avalanșă pe când făcea o trecere între cele două țări, avalanșă care îi pricinuiește răni care la scurtă perioadă îl răpun complet.
Vorbesc de bădia ca având o misiune și nu o luptă sau răfuială cu cineva. Chiar dacă poate fi văzut ca fiind un revoluționar, el nu folosește arme sau violență, ci își folosește mintea și educația pe care o descoperă ca fiind cea mai de preț pentru oameni.
În încheiere, vreau să mai fac precizarea că „Pe urmele lui Badea Cârțan” este o carte „salvată”, de Ștefania, cu câțiva ani în urmă, de la reciclare, de pe care a îndepărtat praful și pe care a readus-o în atenția noastră. Mulțumim din nou.
Și atașez un scurt rezumat al Ștefaniei, pe care îl găsiți și pe searadecarte.ro:
„De ce am ales această carte? Întrebarea mi-a fost pusă chiar și astăzi și am răspuns că mă regăsesc în ea, pentru că în această scriere este vorba despre cărți, despre promovarea limbii române și despre istorie. În mare parte, cam ceea ce facem noi aici la Seara de Carte Brașov.
Puțini sunt însă cei care cunosc drumul parcurs de anumite persoane în istorie, lupta lor cu autoritățile, greutățile vremurilor de mult apuse care au încercat să le pună piedici în țelul lor.
Gheorghe Cârțan cunoscut sub numele de Badea Cârțan, este unul dintre eroii care au rămas în istoria românilor ca un simbol elocvent al conștiinței naționale române. Ca și Horia, Cloșca și Crișan, era un om revoltat împotriva celor ce amenințau ființa națională a românilor.
Era un om care trecea granița ilegal numai pentru a aduce cărți clandestin din Țara Românească și pentru a le distribui în satele din Transilvania care erau sub ocupație austro-ungară, români amenințați în existența lor națională. Trecerea miilor de cărți și publicații în slova românească peste munți, în desagi păcurărești, constituie arma lui de revolat.
În această carte autorul ne descrie călătoriile acestui personaj prin mai multe locuri.
Una dintre cele mai impresionante călătorii, când dorind să vadă cu proprii ochi momentele care erau mărturii ale istoriei poporului român, a fost cea în care s-a hotărât să plece pe jos la Roma unde s-a dus la Columna lui Traian.
Toată presa a vuit a doua zi despre „un dac ce a coborât de pe columnă: cu plete și cușmă, cu ițari și opinci”. Badea Cârțan a făcut senzație atunci, fiind invitat în mediile politice, culturale și jurnalistice ale Italiei, fiind primit cu simpatie și prietenie.
S-a mai abătut de două ori la Roma, tot pe jos, ultima oară depunând o coroana de bronz la Columna lui Traian, coroana din partea Congresului României, moment consemnat de toate ziarele Europei.”
Credit foto: Radu Busuioc
Articol realizat de Mihai Tatu, membru Asociația Visum pentru Educație și Cultură
Suntem și pe