Árstíðir, Myrkur și Solstafir la București

Árstíðir, Myrkur și Solstafir la București

Ieri am luat parte la un concert foarte fain în București, o combinație de trupe reușită: Árstíðir, Myrkur și Solstafir. Trupe care reușesc să rupă barierele de comunicare, cu toții cântând atât în engleză, cât și în limbi nordice, constanta fiind trăirile transmise.

Seara a început cu Árstíðir, o trupă din Islanda care abordează un stil indie-folk și are în componență trei membri care se completează extraordinar, creând o muzică ce curge armonios, calm și îți dă o stare de liniște. Pe Árstíðir i-am descoperit acum ceva timp prin intermediul KEXP și mi-au atras atenția imediat. Fiecare dintre membri ia parte la tot ce înseamnă melodie, toți cântând atât la voce, cât și la instrument: chitara baritone mânuită de Gunnar Jakobsson a dat melodiilor un aer profund, completat fiind de chitara lui Daniel Auðunsson și de Ragnar Ólafsson care mi se pare că face de fiecare dată minuni la pian. Árstíðir a reușit să creeze o atmosferă intimă, un cumul de emoții, iar vocile celor trei se potrivesc atât de bine, încât ești efectiv condus spre o lume interioară, cu trăiri intense. Am avut ocazia să ascultăm și două piese de pe viitorul album (cu Hallgrímur Jón “Grimsi” Hallgrímsson de la Solstafir la tobe), un album care sună promițător și care este ceva mai puternic. Astfel, seara a început perfect, cu o trupă care a creat o atmosferă magică, o combinație reușită între un ambient dark și un calm poetic.

A urmat Myrkur, un proiect black metal foarte bun inițiat de muziciana daneză Amalie Bruun, în care nu regăsești doar elemente ale black metal-ului, ci și elemente folk, corale, instrumente tradiționale scandinave. Proiectul este unul unic, iar piesele te conduc pe tărâmul mistic specific Nordului. Myrkur a cântat atât de pe ultimul album, Mareridt, cât și de pe M, ambele albume creând un aer vibrant scenei de metal. M are o amprentă mult mai clară a black metal-ului, iar Mareridt aduce în față o parte mai feminină și consider că este un album mai închegat decât primul, cu un înțeles mai clar cap-coadă. Myrkur este un proiect din care nu lipsesc elementele dramatice și jocul scenic, iar proiectul acesta arată încă o dată că black metal-ul este ceva dincolo de muzica în sine, este despre a crea o anumită atmosferă. Amalie Bruun face o trecere ușoară și naturală între vocea curată și sunetele Kulning, spre țipetele specifice black metal-ului, reușind să creeze o trăire profundă, întunecată și adâncă în același timp. Myrkur a încheiat concertul cu De Tre Piker, o melodie folk suedeză, alături de o tobă tradițională, pe care vă invit să o ascultați mai jos.

Seara s-a încheiat cu trupa islandeză Solstafir, care a făcut ceva schimbări în stilul abordat, dar care a avut o evoluție foarte bună, de la albumul de black metal „In Blood and Spirit” din 2002, până la „Masterpiece of bitterness” (2005), „Köld” (2009), „Svatir Sandar” (2011), „Otta” (2014) și „Berdreyminn” care a fost lansat în luna mai a acestui an, care sunt abordări post-metal/progresive metal. Trupa care a continuat să se reinventeze, a avut un concert extraordinar de aproximativ 100 de minute. Este a doua oară când îi văd live și pot spune că mi s-au părut chiar mai buni decât prima dată. Muzica lor mi se pare mai degrabă o călătorie emoțională, foarte complexă, iar modul în care vocalistul Aðalbjörn “Addi” Tryggvason comunică în timpul concertului cu publicul, este unic. Solistul a coborât chiar de pe scenă printre oameni și a cântat alături de ei, menținând contactul vizual și transmițând emoția la o intensitate și mai mare.

Mai mult decât atât, chiar a insistat ca gardul pe care organizatorul concertului l-a amplasat pentru a diferenția tipul biletelor achiziționate (golden de cele normale) să fie dat la o parte, pentru a lăsa cât mai mulți oameni să se apropie de scenă și să stea unii aproape de alții. A fost probabil o lecție și pentru organizator, o lecție care îi poate arăta că gardurile/despărțitoarele la concertele indoor cel puțin nu sunt potrivite, că astfel de concerte sunt despre trăiri, comunicare dincolo de cuvinte și despre atmosferă. Iar Solstafir cu siguranță a transmis toate aceste lucruri. Cei doi chitariști ai formației, Svavar “Svabbi” Austmann și Sæþór Maríus “Pjúddi” Sæþórsson, au depășit așteptările, iar noul toboșar, Hallgrímur Jón “Grimsi” Hallgrímsson, nu a fost nici el mai prejos. O altă surpriză plăcută a fost prezența alături de Solstafir a lui Ragnar Ólafsson, pianistul de la Árstíðir, care a făcut o adevărată senzație pe scenă. Și ca de fiecare dată, Aðalbjörn a vorbit despre semnificația unora dintre piesele lor, având un discurs frumos, prietenos și cald despre conștientizarea depresiei.

Această seară poate fi descrisă ca o poveste, cele trei trupe au reușit să ne conducă, fiecare, prin misticismul lumii nordice, prin emoții puternice și brutalitatea încântătoare a black metal-ului.

Scris de Adriana Hurjui, membru Asociația Visum