Panoramas Za’atari Refugee Camp. Credit foto: flickr/UNHCR Photo Unit
Fenomenul denumit migrație a existat încă de la începuturile omenirii, fiind abordat în diferite forme conform perioadei sau locului în care acesta s-a desfășurat. Migrația așa cum este denumită în literatura de specialitate, presupune schimbarea domiciliului stabil al unei persoane în cadrul aceluiași stat sau dintr-un stat în altul. Acest fenomen pe termen lung poate duce la formarea de societăți multiculturale mai ales în cadrul tărilor mai puternic dezvoltate.
De-a lungul istoriei acest fenomen a început să fie privit ca un process normal de către cercetătorii în domeniu. Dreptul omului de a se deplasa este o caracteristică semnificativă pentru populație, acest drept fiind cunoscut si în Declarația Universală a Drepturilor Omului ART.13: „Orice persoană are dreptul de a circula în mod liber și de a își alege reședința în interiorul granițelor unui stat. Orice persoană are dreptul de a părăsi orice tară, inclusiv a sa și de a reveni în țara sa.” La baza formării Uniunii Europene a stat libertatea cetățenilor de a circula, însă în timp acest lucru a fost abordat în mod diferit de către statele membre. Ca urmare, în Uniunea Europeana, stabilirea unor acorduri comune privind migrația, reprezintă încă o temă ce va mai fi îndelung dezbătută.
Orientându-ne analiza către ceea ce se întâmplă astăzi în contextul European, privind fenomenul migrației, părerile sunt cât se poate de variate. O parte îi denumesc imigranți, o parte refugiați, de multe ori nici nu se face diferența între acești termini. Mulți sunt care îi judecă și îi resping, dar nici măcar nu știu cine sunt acești oameni și de ce ne-am trezit cu ei peste noapte în Europa.
În ceea ce privește opinia publică din țara noastră, aceasta este divizată, o parte este tentată să accepte o implicare a României în criza refugianților, însă o mare parte privește acest episod cu frică, refuzând să își dea acordul pentru acceptarea și integrarea refugiatilor. Consider că frica este pe alocuri nefondată, chir dacă mulți o susțin, însă nu o justifică în niciun fel, neavând argumente în principal din cauza lipsei de informare. Tipurile de frică sunt variate. Frica se datorează faptului că cei mai mulți refugiați aparțin religiei islamice. Influențele religioase, dar și culturale ale refugiaților pot aduce schimbări majore pe care europenii nu sunt dispuși să le accepte cu atât mai puțin să le adopte.
Frica de nou, frica de schimbare, dar mai ales frica statelor membre ale Uniunii Europene din punct de vedere al consumului de resurse cu refugiații.
Consecințele crizei economice încă se mai resimt, așadar hrănirea, cazarea, educarea și integrarea refugiaților reprezintă o grijă în plus, iar resursele sunt limitate chiar și pentru cetățenii tărilor europene. Nu în ultimul rând putem vorbi de frica unor războaie pe care se vehiculează că acești refugiați le vor porni în spatiul european.
Dezinteresul pe marginea acestui subiect lasă mass-media să contureze imaginea acestui proces în care Europa se află în momentul actual. Marea majoritate nu încearcă să se documenteze și să analizeze mai mult decât prezintă media. Sunt articole prezentate partial, sunt interviuri restructurate atât cât e nevoie, sunt fotografii truncate, pe scurt informațiile sunt redate doar cât să ocupe primele pagini ale ziarelor și ale posturilor TV. Modul în care mass-media redă această problemă este doar o modalitate de manipulare a opiniei publice. Schimbările la un nivel atât de ridicat sunt private cu teamă de marea majoritate a populației, motiv pentru care ceea ce le este prezentat de către presă este suficient ca să poată aborda o atitudine de respingere.
Contextul general în care Europa se află momentan, se datorează și faptului că încă nu a fost dezvoltat un plan clar de integrare a refugiaților. Numărul mare al acestora a produs un dezechilibru major în economia tărilor implicate direct. Reorganizarea rapidă, strategiile abordate au fost realizate în funcție de contextul prezent, însă nu pot fi privite și ca o soluție de viitor, motiv pentru care este nevoie de un plan strategic gândit pe termen lung în cazul în care acest număr mare de refugiați nu se va întoarce de unde a venit sau nu se va orienta și spre alte zone. Deoarece încă nu există niciun plan clar de abordare a situației, fiecare țară abordează problema așa cum consideră. Spre exemplu: în Germania se organizează mitinguri umanitare, de compasiune pentru situația celor veniți, Polonia refuză din start refugiați, Slovacia ar dori să ajute, dar doar dacă sunt de credință creștină.
Aerial View of the Za’atari Refugee Camp. Credit foto: flickr/Sharnoff’s Global Views
Este adevărat că fenomenul migrației a existat dintotdeauna indiferent de mărimea sau cultura tărilor, însă de fiecare dată situația este alta și modul de abordare diferit. Dezavantajul este ca aceștia fac parte și dintr-o cultură foarte diferită de cea europeană. Întrucât vorbim de un număr foarte mare de refugiați, veniți dintr-o cultură diferită, putem preconiza că influențele lor vor produce schimbări semnificative.
Gestionarea acestei probleme pe termen lung poate reprezenta o încercare în ceea ce privește structura de rezistență a Uniunii Europene. Este o presiune foarte mare ce se pune pe conducerea europeană și este o presiune pe termen lung care dacă nu va fi gestionată corect poate avea un caracter nociv.
România și-a dat acordul pentru acceptarea unui anumit număr de refugiați, însă planul pe termen lung de integrare a acestora nu există. Resursele sunt limitate și în plus în țara noastră încă există probleme de integrare a rromilor, sărăcia are un nivel ridicat, iar numărul românilor care pleacă și au plecat din lipsa unei vieți decente este foarte mare. Există însă posibilitatea ca prin această mișcare a maselor să iasă mult mai clar în evidență stadiul în care România se află, poate fi o modalitate de reevaluare a modului în care țara aceasta a gestionat fenomenul migrației după 1990.
Momentul actual nu este unul întocmai prielnic pentru bătrânul continent Europa, este mai mult ca sigur că această criză a refugiaților nu a început în 2015 și nici că se va termina foarte curând, iar evenimentele ulterioare vor marca un eveniment important în istorie. Acest val de refugiați nu vine singur, aduce cu el tradiții, obiceiuri, influențe diferite, care vor avea un impact major asupra civilizației europene. Rămâne de văzut dacă Europa este pregătită pentru o astfel de schimbare și dacă va reuși să o gestioneze în folosul ei.
BIBLIOGRAFIE
1. DECLARAȚIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI din 10 decembrie 1948.
2. SOCIOLOGIA MIGRAȚIEI-TEORII ȘI STUDII DE CAZ ROMÂNEȘTI-Remus Gabriel Anghel și Istvan Horvath Ed, Polirom
3. http://www.unhcr.org/4d93528a9.pdf – Handbook on Procedures and Criteria for Determining Refugee Status under the 1951 Convention and the 1967 Protocol relating to the Status of Refugees
Scris de Andreea Vintilă, doctorand la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Specializarea Sociologie
Suntem și pe